RSS

Arhivele lunare: decembrie 2020

Scriu

De ce continui să scriu ? Aleg cu grijă cuvintele din lada mea veche închisă cu un lacăt mare ruginit, pentru ca tu să ai mereu Soare pe cerul întunecat de norii încruntați ce aruncă în tine cu ploi de parcă ar vrea sa te înece. Scriu pentru a-ți trimite adiere de vânt primăvăratec in toi de iarna friguroasă, ca să-ți încălzească mâinile înghețate cu care alegi mereu să-mi răsfoiești paginile lăsate aici pentru tine.

Dau viață cuvintelor care mă ajută să trec în vizită și pe la sufletul tău obosit numai de dragul de a te umple de indicii menite să ți lumineze calea spre adevăratul tu.

Țin loc de călăuză pentru serile în care cu ochii deschiși cauți în întunericul încăperii tale licărul de lumină spre numai al tău tărâm de visare.

Scriu de dragul romanticului incurabil , diagnostic pe care-l port încă de la naștere al cărui tratament nici astăzi nu l-am găsit . Sunt încă adeptul acestui cult misterios al scrisului pentru că tu să nu uiți vreodată pădurile fermecate pe care am decis să le țin în viață pentru tine scumpul meu căutător de gânduri frumoase.

Voi fi mereu aici devotat apărător ai literei care te poartă în secret spre lumi ascunse în spatele munților de cleștar unde ai ascultat întâia oară începutul de poveste ce te-a îndemnat să crezi tot mai mult în tine.

Dar azi, azi vreau doar să știu că nu ai uitat să-ți zâmbești un zambet curat de copil frumos înconjurat de zâne , zmei și basme .

Te las acum, pentru o clipă, doar cât să l poți strânge în brațe pe Moș Crăciunul din tine.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

Publicitate
 
11 comentarii

Scris de pe decembrie 25, 2020 în De ale vietii

 

Crăciun

De Crăciun, ți-aș dori să nu te mai ascunzi în spatele zidurilor pe care ți le construiesc ăștia in fiecare clipă când alegi să întorci privirea în altă parte.

Oprește-te din a-ți mai construi propriul mormânt înainte de vreme, când într-o lume sănătoasă este loc doar pentru cei care nu au predat încă armele.

Ți-au spus de la începutul jocului că regulile sunt foarte bine definite, iar tu nu vei ieși niciodată de partea câștigului, dar asta nu a lăsat să se înțeleagă că vei fi nevoit să-i oferi în dar călăului capul tău retezat întins frumos pe tava de argint.

Să te înconjuri de gânduri calde care sa te strângă la piept cu brațe de vis frumos așezat lângă cuptorul în care și azi bunicii tăi îți coc câte o oală de zâmbete.

De Crăciun , îți doresc să te cunoști mai bine, să alegi în taină fiecare secundă în care trebuie să spui da sau nu, fără a ține cont de nimic. Să crezi în oricare ar fi povestea pe care urmează să o povestești.

Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
14 comentarii

Scris de pe decembrie 24, 2020 în De ale vietii

 

Povești

Mi se încălcesc gândurile atunci când mă las prizonier poveștilor tale de la sfârșit de zi, când mă îmbrățișezi cu plapuma ta de zâmbete coapte de la prima clipă a dimineții. De parcă nu aș știi că fiecare secundă trăită langa mine e doar un paradox cretin de neînțeles. Dar ard de nerăbdare să-ți ascult în taină fiecare bătaie de inimă ce mă trimite mereu prin tărâmuri de basm în care doar privesc luptele dintre zmei și feți frumoși. Acolo unde iarba a rămas tot verde , iar florile încă mai au miros . Unde copacii bătrâni cu barbă lungă și deasă mă privesc cu bunătatea bunicilor pe care nici macar nu mi-i mai amintesc. Din acel loc în care sursurul pârâului de munte cu apă cristalină, îmi mângâie fața ținând loc de mamă, povestitoare de povești. Doar asta pot simți atunci când îți ofer în dar bucăți culese cu mare grijă din timpul meu.

Vroiam să-ți amintesc cum era atunci când ascultai poveștile cuiva.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
2 comentarii

Scris de pe decembrie 9, 2020 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , ,