
De ce continui să scriu ? Aleg cu grijă cuvintele din lada mea veche închisă cu un lacăt mare ruginit, pentru ca tu să ai mereu Soare pe cerul întunecat de norii încruntați ce aruncă în tine cu ploi de parcă ar vrea sa te înece. Scriu pentru a-ți trimite adiere de vânt primăvăratec in toi de iarna friguroasă, ca să-ți încălzească mâinile înghețate cu care alegi mereu să-mi răsfoiești paginile lăsate aici pentru tine.
Dau viață cuvintelor care mă ajută să trec în vizită și pe la sufletul tău obosit numai de dragul de a te umple de indicii menite să ți lumineze calea spre adevăratul tu.
Țin loc de călăuză pentru serile în care cu ochii deschiși cauți în întunericul încăperii tale licărul de lumină spre numai al tău tărâm de visare.
Scriu de dragul romanticului incurabil , diagnostic pe care-l port încă de la naștere al cărui tratament nici astăzi nu l-am găsit . Sunt încă adeptul acestui cult misterios al scrisului pentru că tu să nu uiți vreodată pădurile fermecate pe care am decis să le țin în viață pentru tine scumpul meu căutător de gânduri frumoase.
Voi fi mereu aici devotat apărător ai literei care te poartă în secret spre lumi ascunse în spatele munților de cleștar unde ai ascultat întâia oară începutul de poveste ce te-a îndemnat să crezi tot mai mult în tine.
Dar azi, azi vreau doar să știu că nu ai uitat să-ți zâmbești un zambet curat de copil frumos înconjurat de zâne , zmei și basme .
Te las acum, pentru o clipă, doar cât să l poți strânge în brațe pe Moș Crăciunul din tine.
Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.