RSS

Author Archives: Endorfinul

About Endorfinul

Just a writter. Hope you guys enjoy my work. Thanks for the visit !

Asculta

Tu omule ce stai învăluit în sunet de sărbătoare, așteptând mesele impunătoare la care abia aștepți să te așezi în hainele tale atent alese, ascult- o pe asta:

” Alege un gând bun, pe care în taină să-l crești, asemeni unui copil scufundat în iubire pură și fă din el continuarea la o viață frumoasă pe care atât de mult o meriti. Strange-i pe cei dragi, în jurul inimii tale și oferă fiecăruia o părticică din tine.

Opreste-te-te din ați mai plănui fiecare pas pe care-l faci. Începe a te juca învățând jocul din mers. Zâmbește mai mult cu sufletul, ți-am repetat de prea multe ori că timpul este prea scurt că sa mai trebuiască a te gândi daca este sau nu momentul potrivit.

Îți vei aminti cu drag fiecare clipa în care ai făcut parte din frumusețea de a fii tu. Și petrece mai mult timp cu ce dragi, e tot ce ai nevoie pentru a te simți împlinit.

Doar asta îți doresc omule, acum când te apropii de sfârșitul de poveste trăită în acest an”.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
4 Comments

Posted by on December 21, 2019 in De ale vietii

 

Liniștea

Mi-e dor să-mi închid ochii și să ascult liniștea care mereu este acolo să-mi amintească cât de plăcută poate fi clipa în care sunt eu. Și atunci când mi-e dor, chiar închid ochii și mă las cuprins de nimicul pe care-l privesc în taină la poalele visului în care mă trimit piciorele de visător ce cu mândrie le port pe oriunde.

Simt fiecare adiere de vânt rece ce-mi biciuiește trupul atunci când nemișcat cu mâinile înghețate aștept la granița dintre toamnă și iarnă căldura ce ar trebui ca să vină din cuptorul în care de mult nu am mai pus lemne.

Transform picaturile de ploaie în fulgi de zăpadă pe care-i las să alunece peste foile vechi și îngălbenite în care aleg să-mi aștern gânduri consumând din timpul ce a ajuns să fie atât de prețios.

Pășesc mereu peste urmele tale, mult prea iubitul meu necunoscut, știai prea bine cât sunt de devotat acestei mișcări încât până și eu ajung să nu mai știu cine sunt.

M-ai copleșit cu atât de multe scenarii ce mi le-ai aruncat în drumurile mele încât uneori ajung să nu mai disting diferența dintre real și visare.

Azi te îndemn să privești în adâncurile sufletului tău, să te așezi la masa lui și să asculți liniștea care te cuprinde la ceas de vreme bună cu zâmbetul pe buze atunci când simt căldura ce vine din inima ta.

Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
2 Comments

Posted by on December 15, 2019 in De ale vietii

 

Toamnă

Aranjam gânduri, pregăteam idei și-mi plângeam în taină ultima picătură din rest de toamna ce mi-a mai rămas.

O simți și tu? Cum își adună bagajele în liniștea apăsătoare ce lasă loc următorului anotimp care urmează să vină.

Mereu a fost rece, la fel ca și mortul lângă care te așezi să-l plângi fără să-i știi poveștile ce l-au adus tocmai până aici unde acum își doarme somnul.

Oprește te acum din orice ai face și ia-ți rămas bun de la toamnă , să o faci în liniște absolută , acolo unde numai tu si gândurile tale vă întâlniți de fiecare dată când alegi să crezi cu adevărat în tine .

 
Leave a comment

Posted by on December 4, 2019 in De ale vietii

 

Cuvinte

Parcă și acum îi mai pot auzi cum băteau cu pumnii în pereții reci din piatră de râu ai temniței în care trebuiau să-și ispășească pedeapsa.

Renunțasem la luptă doar pentru o clipă , dar a fost mai mult decât de ajuns pentru a înțelege că voi lupta până la final, indiferent daca uneori mai pierd cate o bătălie .

Un gând bine pus la punct te va forța să înțelegi că poți face orice visezi atât timp cât crezi cu adevărat în oricare ideal îți dorești.

Nu-i lăsa să te limiteze in ascensiunea spre drumul pe care l-ai planificat atâta amar de vreme.

Nu uita să zâmbești , chiar daca uneori îți mai calca piciorul cu bocancii murdăriți de noroi. Vei reuși de fiecare daca când îți vei propune cu adevărat să faci asta.

Eu te susțin din întunericul lumii mele în care Soarele nu ratează niciodată întâlnirile cu mine. Vei simți că nu ești singur, niciodată nu ai fost, iar asta te va împinge și mai departe spre călătoriile de neuitat cu care te vei întâlni din oricare vis ai vrea tu sa fii.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
2 Comments

Posted by on November 10, 2019 in De ale vietii

 

Imposibil

Îmi făceau somnul uneori imposibil, clipele în care aprofundam mai mult decât era nevoie, nenorocitele de gânduri ce fara oprire loveau in bucata de ușă ce mi mai rămăsese închisă.

Simțeam fiecare lovitură în lemnul putred ce mi dicta parcă forțat , ritmul pe care aveam să pășesc spre amărâtul de vis pe care-l purtam mereu in brațele mele, la fel ca o femeie pe care cu mare grijă o porți în palme de frică să nu o rănești.

Creșteam tot mai mult în ochii oglinzii ce mă privea mereu cu aceeași frântură de zâmbet pe care în zadar mă chinuiam să-l culeg.

Cu pași repezi mă îndreptam haotic dintr-o încăpere în alta numai să scap de scenariile ce apăreau de nicăieri, impunându -mi parcă să nu pot găsi drumul înspre ieșire.

Dar, la fel ca și tine, zâmbeam de fiecare dată când am ales să cred în doar al meu vis, pentru că tocmai atunci ai putea înțelege că florile de cireș chiar nu se pot opri din înflorit. Nici chiar atunci când încetezi să mai crezi în zânele din oricare poveste pe care ți-ai dori să o asculți.

Vroiam doar să-ți las o pată de culoare, în acest peisaj tomnatic, aducător de ploi pe timp de vreme bună.

Visează !

Cu drag, Endorfinul.

 
3 Comments

Posted by on October 17, 2019 in De ale vietii

 

Dușmanul

Scriu pentru ca tu să-ți poți permite luxul de a zâmbi în această lume mizerabilă vândută atât de ieftin pe taraba oricărui negustor.

Adun gânduri, pe care experiența trăirilor cu care m-am întâlnit le-a cules, numai de dragul de a te privi atunci când ar trebui să refuzi cu încăpățânare în a-ți lăsa capul în jos.

Vei găsi mereu în drumul tău câte o rază de Soare, pe care o trimit la prima oră a dimineții, să-ți încălzească sufletul înghețat ce uneori alege să nu-ți mai de-a ascultare.

Culege mereu petalele florilor care cad înaintea ta formând potecile pe care vei păși în oricare clipă în care decizi să fii diferit ascultându-ți instinctele. Dacă închizi ochii și începi a crede cu adevărat în tine, vei înțelege atât de ușor că atunci când strângi în palmele tale petalele uscate de trandafir, vei putea simți parfumul lor atât de intens la fel că în prima zi în care a înflorit primul boboc.

Deci crede mai mult, asumă-ți orice simți că ar trebui să trăiești și începeți a-ți scrie propria poveste exact așa cum ți-a dori să fie.

Probabil că azi, vroiam doar să te fac conștient de timpul care nu o să-ți ajungă niciodată. E singurul dușman de care ar trebui să te temi și care ar fi bine să te motiveze tot mai mult în a fii tu.

Te las înconjurat de zâmbete, plin de curaj și-ți mulțumesc pentru fiecare secundă ce ai ales să o sacrifici plimbându-te printre gândurile ce mereu cu drag ți-le dedic.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
12 Comments

Posted by on October 5, 2019 in De ale vietii

 

Tags:

Cu drag

Îmi amintisem astăzi de clipa în care erai înconjurat de oglinzile in care te priveai și urlai după ajutor atunci când nimeni nu era langa tine să-ți întindă o mână.

Era momentul in care ți-ai dat seama că ești singur și numai tu poți rupe vraja care te ținea sub blestemul întunericului în nopțile in care nu puteai adormi.

Ștergeai fiecare lacrimă ce-ți amintea că viața e o gluma foarte serioasă și că la un moment dat este nevoie să predai jucăriile călăului ce avea că misiune să le distrugă.

Știai deja că numai tu te poți ajuta în această joacă în care aveai rolul de adult pe care-l refuzai cu încăpățânare să-l porți.

Simțeai răceală pe care fiecare gând nou alături de care te regăseai ți-o impune , in diminețile in care nu era absolut nimeni lângă tine sa te învelească.

Știai că nu-i nimic mai profund că momentul în care refuzai să crezi in visele tale ce mereu te-au împins spre lumi necunoscute îmbibate în roua de nou început.

E atât de ușor să te abați de la gândul ce te-a purtat atât de departe în fiecare clipă în care doar tu, ai crezut în tine. Până asi azi aud urletele tale care mi spuneau că e momentul să te împing înspre lumea care-ți putea oferi visarea absolută.

Si totuși , ai înțeles , că într-un final, oricum nu contează dacă câștigi lupta sau dacă o pierzi, atât timp cât drumul ți-e presărat cu praf de vreme bună chiar și atunci când te întâlnești cu cele mai dureroase ploi, în prag de apus de Soare, la poalele munților pe care mereu ai refuzat să-i explorezi.

Vroi doar să-ți spun , că indiferent de situație, tu vei ieși mereu învingător, din oricare piedică alege nenorocita de viață să-ți arunce în drumul tau spre absolutul care te-a modelat astăzi in omul pe care acum îl privești în fermecata oglinda.

Te îmbrățișez cu drag oricare ai fi tu și oriunde te-ai afla.

Cu drag , Endorfinul.

 
Leave a comment

Posted by on September 30, 2019 in Uncategorized