Niciodata nu ai existat ! De la inceputurile lumii, ai fost doar un brand bine vandut, consumatorilor de iluzii. Tu nu ai cum sa existi , cand in Lume noua de azi, exista atat de multa dezordine. Nu poti reprezenta un sentiment omenesc. Din si prin iubire – serios ? Unde erai in momentele in care iubirea arunca in aer orase si chiar tari ? Dar in ziua cand tanara din parc astepta mult visata iubire, ramanand cu asteptarea si cu singuratatea pe acea banca din parc.
Tu nu poti sa existi. Iar daca prin absurd ai face-o, mie nu mi pasa de puterile supranaturale cu care omenirea te a investit inca de la inceputuri. Tu esti egalul meu, al nostru , nici decum vreun stapan. Tu nu posezi nimic, chiar daca ai exista, cu toate ca ne ar place sa credem ca totul iti apartine. In fapt, tu nu ai nimic. Iar daca chiar ai avea acele imparatii imaginate de vizionarii nostri, in cazul asta suntem si noi trecuti in titlurile tale de proprietate.
Am rasfoit destule carti care descriu iubirea si o desfac in nenumarate bucati, in infinite comparatii si intr un sir lung de evenimente, uneori chiar istorice. Da, tu, daca chiar ai fi Iubirea, in lumea mea, cea reala, in care traiesc inconjurat de oamenii mei, ar exista numai frumuseti si lucruri bune. Am fi cu totii bine ! Doar ca, stii care e problema noastra , a tuturor ? Noi nu suntem bine si aici jos, nu i tocmai un taram de basm. Eu vad doar fiare cu farama de constiinta, care continua sa se ascunda in spatele unor iluzii, sau in spatele Tau .
Uneori, o iluzie bine prezentata, atent pregatita de adevarati profesionisti, ne poate distrage de la Realul in care trebuie sa traim, lasandu-ne scufundati intr-o mare de mistere.
Tu nu ai cum sa existi, oricat de mult mi-ar fi placut sa cred in asta ! Iar iluziile sunt mult prea departe de mine ca sa mai pot crede in ele .
La naiba, tu chiar nu existi …
Va continua …
Endorfinul .