O dimineata superba de martie. M am trezit cam dezorientat. Probabil ca am avut cine stie ce vis, din moment ce ma simt mai mult obosit decat relaxat.
Incerc sa mai atipesc putin, dar Soarele, prietenul meu vechi, ma palmuieste cu razele lui, semn ca, somnul meu a luat sfarsit. Ma uit in jur, pentru a face mai usor trecerea, dintre vis si realitate. Constat ca sunt singur, mereu singur, adancit in siguratatea gandurilor mele.
Trec ca un fulger prin rutina atat de specifica fiecarei dimineti si ma asez la cafea. In calduroasa mea bucatarie. Imi opresc pentru o clipa toate simturile, cu exceptia auzului si ma bucur de spectacolul pe care pasarile, bastinasele orasului in care locuiesc, mi l ofera. Si toate astea, in cea mai obisnuita zi de primavara.
Va urma…
Endorfinul 