RSS

Si azi

Te regăsești tot mai des în goana asta după nimic, iar finalul de zi trăita te întrebi cum ți sa mai scurs numai a ta bucata de timp. Te grăbești fără sa ai un motiv întemeiat, de parca s-ar sfârși lumea dacă ar trebui sa mai și întârzii. Te pot auzi cum respiri greoi, după ce ai finalizat acest maraton , care-ți împinge pașii spre nicăieri.
Cauți mereu formula aceea atât de bine aleasa, menita sa-ți injecteze trupul cu tentativa de adrenalina menita sa-ți pună trupul în mișcare. Te consumi, la fel ca ultima picătura de ceara curata ce tocmai sa scurs de pe ultima lumânare aprinsa dar nu e ca și cum acesta ar fi sfârșitul tău.
Ai găsit mereu, în oricare fărâma de speranță ai păstrat în tine, puterea necesara pentru ați continua numai al tău drum spre locul pe care-l consideri atât de special.
M-ai judecat de multe ori, probabil ai gustat din dorul care te-a făcut sa revii pe la mine, în speranța ca vei găsi și în acea zi, doza de endorfina, pentru care ai început deja sa dezvolți o toleranta, atât de plăcuta cum iți place ție sa-i spui. Dar uneori, am ales a te forța în a lua câte o pauza, numai de dragul de ați oferi șansa sa guști din puritatea drogului, ce l-am creat într-o oarecare zi, cu multi ani în urma, special numai pentru tine.
Mi- a pasat mereu, de stările pe care ți le ofer și de felul în care tu le trăiești, atunci când le culegi singur, din rafturile mele prăfuite. Mereu a fost despre tine, nu am purtat niciodată insigna de scriitor eșuat la țărm de lume buna, iar dacă ar fi sa-i acord cuiva credite pentru asta, știi bine ca te-as alege numai pe tine.
Ziua de azi tocmai a început, tu te-ai trezit însetat după cafeaua fără de către nu poți continua, dar lasă-ți numai o clipa, în aceasta dimineață pe care încerc sa te fac a înțelege, ca e doar a ta, iar dacă te-ai opri, ai putea alege sa-ți oferi un zâmbet pur, la fel ca sufletul de om, știi tu, cel care mereu credeai ca e atât de greu sa-l porți după tine.
Mereu iți scriu aici, oricare ai fi tu, iar mesajul meu este același, indiferent de lumea din care vii tu, de asta ma și repet, sperând ca într-o zi vei înțelege, ca miracolul cel mai palpabil în care ai putea începe sa crezi , ești tu. Lumea noastră poate fi atât de simpla, trebuie doar sa o guști cu pofta de viata autentica și nu cumva sa-ți treacă prin gând sa o complici fără rost. Fa-ți ordine în paginile cărții în care mereu ai scris și ți-ai corectat poveștile pe care uneori alegi sa le trăiești și continua sa faci asta. Eu te susțin din umbra tărâmului din care te privesc cum te dezvolți în cea mai buna versiune a ta. Am fost mereu acolo , martor la procesele tale de conștiința și știu ca uneori adevarul asta atât de pur ,pe care ți-l las aici, e posibil sa te fi copleșit prea mult, dar tot nu e motiv întemeiat ca sa renunti. Zilele tale vor fi din ce în ce mai frumoase, iar drumurile tale vor deveni tot mai ușoare, când vei începe sa culegi doar gând bun, cu inima înflăcărată după ultimul strop de viata. Pentru ca tu mereu ai fost nimic altceva decât un învingător , chiar și atunci când ai fost nevoit sa porți războaiele din interiorul tău.
Acum înțelegi de ce te indemn mereu ca sa-ți trăiești viata ta, basmul pe care numai tu îl poți scrie și te anunț ca decizie mai simpla decât asta nu poate fi.
Hai zâmbește și azi, când învârti în cafeaua fierbinte, visând la minunățiile pe care astăzi le vei întâlni în drumurile tale către tine.
Te las cu drag, în aroma de vreme buna și vise frumoase, visate la răsărit de Luna plina, în prag de primăvară vindecătoare de inimi frânte.
Va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on March 20, 2019 in De ale vietii

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Crezi ?

Te-am întrebat de nenumărate ori, de ce iți faci mereu atât de multe griji, când știi prea bine, ca ele doar vin și pleacă,la fel ca orice ploaie , pe care o șterge din sufletul nostru, oricare apariție a Soarelui. Depinzi atât de mult de clipele în care alegi sa-ți plângi de mila la apariția oricărei tentativa de necaz, ca și cum ar fi prima oara când ai întâlnire cu astfel de trăiri. Erai atât de protejat, de orice gând bun ai alege sa guști în prag de nenorocire, încât pana și tu credeai ca poți fi de neatins.
Te-am purtat mereu pe cărările numai de mine știute, având ca destinație finala cina pe care urma sa o ai cu tine însuti , la masa cu lumânarea aprinsa, unde vei avea tot timpul din lume sa alegi ceea ce vrei sa fii. Poveștile nu s-au scris niciodată singure, au fost mereu nevoie de cei ca tine, pregătiți sa-și asume oricare risc ar implica materializarea visului în care ți-ai lăsat mereu frânturi din inima ta.
E atât de minunat sentimentul care te încearcă atunci când te lași purtat de valurile marii care te au mângâiat și te au împins mereu înspre țărmuri necunoscute de sufletul tău , dar pe care le-ai gustat cu o pofta nemaiîntâlnita de viata.
Știu cât de mult ți-au plăcut poveștile cu final fericit, dar o făceai mereu din perspectiva cititorul, alegând confortul pe care ți-l oferă ceea ce știai deja.
Ti-as spune sa te pierzi de turma, oricum vei face numai ce vrei tu, dar cel putin pentru o clipa, gusta din starea pe care necunoscutul ți-o poate oferi atunci când te pierzi de ghidul ce avea ca unic scop sa-ți controleze pana și ceea ce ți-a mai rămas din nenorocita asta de viata.
Privește în sus și numai înainte, de fiecare data când începi a simți ca se apropie momentul în care vei începe sa crezi în ceea ce te face sa fii tu.
Sunt mult prea multi cei care vor încerca sa-ți pună piedici numai de dragul suferinței cu care i-ai putea alimenta acea sete de eșec, de care ei depind atât de mult.
Oferă-ți satisfacție doar ție, de fiecare data când descoperi câte un vis de al tău ce pare atât de mare și imposibil de realizat. Vei fi atât de plăcut surprins , de lucrurile bune care vor veni în ajutorul tău, conturând oricare gând alegi sa-l folosești în taina, atunci când devii ne neoprit în numai a ta visare.
Probabil ca vei încerca sa ma condamni, spunându-mi ca visătorul din mine exagerează cu îndemnurile lui, dar chiar și asa, voi continua mereu sa te împing tot mai mult spre drumul ce duce către tine.
Si crede tot mai mult, în oricare alegere decizi sa crezi, tu nu trebuie sa te explici nimănui, pentru ca mereu, a fost vorba numai de tine, iar eu, eu am ales sa te privesc zâmbind , indiferent de gândurile negre cu care te vei întâlni, având ca unic scop sa te întoarcă de pe drumul tău . Pășește cu încredere, fără sa privești înapoi, în cel mai rău caz, te vei întâlni cu stări pe care numai tu le poți simți.
Eu cred în tine, mereu am făcut asta, de aia iți și spun ca începând de azi, dacă ai crede cel putin pentru o clipa în tine, vei înțelege cine ești tu de fapt. Astăzi, te provoc sa faci tot ceea ce ai visat de când ești tu.
Ramai cu bine, chiar și azi , indiferent de starea pe care o ai în acest moment în care ai ales sa-mi dai și mie, doar o fărâma din timpul tău.
Va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
8 Comments

Posted by on March 19, 2019 in De ale vietii, Uncategorized

 

Tags: ,

Incearca

Azi când vei trece din nou pe la mine , să-ți lași te rog la poarta oricare grija ai simți că-ți apasă adânc în umerii tai , chiar înainte de a deschide ușa spre povestea pentru care ești aici.

Te voi mângâia cu gând bun de primăvară curata , care mereu ajunge atât de timid în sufletele noastre.

O să-ți torn în paharul de cristal amestecul de lacrima fericita la care o să-ți cânte un fel de îngeri sau cum alegi tu să i numești .

Te voi lăsa singur , la răsărit de Soare, înconjurat de multiplele personalități , pe care mereu le-ai refuzat atunci când trebuia să alegi a fi tu. Numai astfel vei putea sa te cunoști , în prag de coșmar călcat în picioare .

Asuma-ți oricare risc e nevoie să-l guști pe stomacul gol atunci când alergi spre idealul la care aspiri, mai ales când te cuprinde magia pe care lumea viselor ți-o poate oricând oferi.

Las gânduri mestecate la cine atent alese, cu oaspeți de seamă , la fel ca și tine , chiar mă gândeam că e posibil să-ți placă acest tratament atât de bine plănuit la lumina de vis frumos .

Zâmbesc atunci când privesc tocmai din lumea mea , cum tu începi să înțelegi mesajul atât de simplu pe care cuvintele mele ți-l împletește frumos într-o brățară pe care o porți cu mândrie când știi că o să-ți amintească mereu să te asculți tot mai mult și pe tine.

Încearcă să ai o zi minunată și apoi să-ți spui cum a fost .

Vă îmbrățișez cu drag ,Endorfinul.

 
Leave a comment

Posted by on March 16, 2019 in Uncategorized

 

Merci

Cu aceeași căldura te aștept de fiecare data când alegi sa presari in gradina mea, semințe din timpul tau atât de prețios . Enorm îmi încânți privirea când te mulezi atât de bine pe fiecare cuvânt pe care-l aștern, in zilele in care-mi dedic clipele mele in totalitate , numai celor că tine . Te port pe numai pașii tăi , pe acolo unde ai mai fost , doar că ai uitat sa mai privești înspre acel gând , care odată îți arata că oricare picătură de vis poate spala până și drumul spre călătorul neînfricat , ce până și azi zace ascuns atât de adânc în tine.

Am așteptat atât de nerăbdător fiecare secundă în care știam că ai să vii , macar pentru a culege câte un buchet gratuit de gând bun , legat de un culegător de flori iscusit, în miez de noapte , când până și luna refuza a mai ieși să lumineze peșterile din care fiarele pot ieși.

Ți-am amintit atât de frumos pașii cu care ai inceput să-ți dansezi dansul , încât atunci când ai compus muzica pe care cu toții o ascultam , până și păsările au încetat în a mai canta .

Imagineaza-ti cat de minunat era tabloul la care priveam povestea pe care urma să o scrii numai pentru tine.

E satisfacție egoista , recunosc de multe ori asta, când singurul câștig este să mă hrănesc cu fericirea pe care până acum cu siguranță ai înțeles că o ai tot timpul la îndemână , e parte din tine , te face sa fii ceea ce ești acum , învingătorul absolut al oricărei clipe ai inceput că sa o trăiești .

Azi , cred că vroiam sa va reamintesc , cat de mult apreciez timpul vostru !

Vă îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
5 Comments

Posted by on March 15, 2019 in Uncategorized

 

A voastră

Inca îmi amintesc atât de clar, mai ales atunci când închid ochii, momentul în care m-ai pus sa jur , ca voi vorbi și despre tine. Am ales sa o fac astăzi, privește-o ca pe un fel de dar, la care am hotărât sa ma gândesc.
Sa încerc a te descrie, mi-ar fi atât de imposibil, e ca și cum , ai încerca sa culegi buchete de floare de colt, în miez de noapte, chiar și atunci când oftai, cu mâinile la piept, călătorind înspre povestea, pe care aveam sa o scriu despre tine.
E la fel ca atunci, când la sfârșit de vreme buna, renunti în a mai crede, idealului de basm, la care ai fost cândva devotata. Mi-ar fi atât de ușor , ca sa-ți topesc oricare furtuna, de care ai putea ca sa te împiedici, atunci când alegi sa deviezi de la drum. Din flori de cireși, ași construi cărarea, pe care pășești, atât de profund, când începi sa crezi în răsăritul care prea bine știi ca ți se cuvine.
Pana și eu ma blochez, la întâlnirea cu clipele în care , ma pui sa vorbesc , fata în fata despre tine, știind ca nu e posibil în a descrie un ideal atât de bine definit , exact cum ești tu , oricare femeie. E principalul motiv, pentru care evit cât pot de mult , astfel de drumuri ce m-ar putea duce spre tine.
Atunci când te vei întâlni din nou, cu nopțile tale nedormite, șoptind către luna, firmituri din sufletul tău, amintește-ți ca ai fost motivul principal pentru care unii au scris istorii , iar alții și-au dat pana și viata. Atât de aproape ești tu de , de prima lacrima de perfecțiune curata, căzută la începutul oricărui vis frumos. Pana și atunci când trăiești starea de trista încercare a renunțării la ceea ce te face sa fii tu, sa știi bine asta, ca fiecare cuvânt rostit de oricine, nu a fost dedicat nimănui, în afara de tine.
Ești la fel de curata ca râurile ce străbat tărâmul viselor, în încercarea de a dezbina granița dintre lumea ta și locul de unde am ales sa vin.
Te las nu înainte de ați înfășura inima în praf de zâmbete calde, la fel ca și ploile de vara prin care te plimbi mereu cu piciorele goale, trăind atât de intens fiecare atingere.
Trebuia sa fie ceva frumos , pentru fiecare femeie.
Semnez , Endorfinul.

 
Leave a comment

Posted by on March 9, 2019 in Uncategorized

 

Pentru azi

Iti opream respirația în clipa în care iți era permis sa ma cunoști cu adevarat. Te lăsam sa-mi simți inima, în palmele tale, doar pentru o frântură de moment, suficient încât, sa-ți inducă senzația de protecție ireala. Alta data, iți ofeream numai putin din timpul meu, în care călătoreai înspre lumea din care eu vin. Vroiam doar sa-ți arat, ca uneori, lumea ta , atât de bine creionata și pusa la punct numai după ale tale principii, te poate purta în felurite călătorii, pe care e posibil sa nu le înțelegi, cel putin nu de la început. Ma luai de mana, folosindu-ma ca și ghid, în nenumăratele călătorii, în care trebuia sa-ți ofer lecții, era ușor sa înțelegi, ca trebuia sa te găsească pregătit , momentul în care-ți voi elibera mâinile, lăsându-ți vreme destulă, pentru a gusta din puritatea libertății după care tânjeai atât de mult.
Ma criticai mereu, când încercam sa-ți port pașii , pe drumuri neumblate, de pantofii tai , cu care erai obișnuit sa calci pământul. Am înțeles atât de bine, frica ce nu te lasă sa fii tu, de fiecare data, când ești nevoit de oricare împrejurare în care te regăsești, sa încerci gustul de viata gratuit , care mereu îl poți găsi la orice colt, al povestii în care alegi sa crezi.
E firesc sa alegi confortul, care ți-l oferă nici o schimbare, în locul necunoscutului atât de nesigur, dar ritmul muzicii pe care inima ta îl produce, atunci când alegi sa faci saltul înspre prăpastia dintre omul din tine și gândul tău, e mai mult decât ai tu nevoie , pentru a te lasa încercat, de fericirea ce doar noul ți-o poate oferi.
Te-as fi lăsat sa-mi arați, cum ai defini tu iubirea, știind satisfacția de care depinzi, atunci când adaugi o noua eticheta știu eu cărui sentiment alegi tu sa-l povestești. Dar despre asta sa vorbit mai mult decât era necesar, făcându-mi propriile ideologii , aproape inutile. Un gând tot las aici, mai ales pentru tine, așteptând sa te vad, cum trăiești mai mult, decât susții tu ca o faci deja. Ignora cuvintele care s-au spus despre iubire, uita cărțile căror le-ai sacrificat atât de mult din timpul tău și pleacă în lume, în minunata călătorie a propriei tale inimi. Mereu te va purta spre lumi necunoscute, vei fi călător fără asigurări de vreme buna, dar ce poate fi mai profund decât descoperirea ritmului aproape perfect, în care numai sufletul tău poate dansa ?
Zâmbește-mi când iți acopăr trupul cu petale de trandafir, cules în miez de noapte, la capăt de gând curat, cu interesul de a te privi încă o data cum zâmbești, oricărui gram de vis, scufundat în puritate, de luptător neînfricat ce ești.
Ce-ai spune, dacă astăzi, ai încerca sa crezi în tine ?
Va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
8 Comments

Posted by on March 5, 2019 in De ale vietii, Uncategorized

 

Tags:

Momentul

Priveam prin geamul lăsat deschis , pentru a-mi umple încăperea cu aerul curat, pe care uneori îl condamn sa rămână prizonier, al lumii în care am ales să trăiesc . Puteam sa aud atât de clar , zgomotul pe care numai picioarele tale îl făceau , în miez de noapte , când încercam să adorm , printre coșmarurile ce mă urmăreau , noapte de noapte . Eram atât de devotat , acelui pahar de vin sec , pe care-l vărsam peste trupul tău , amestecat cu numai gândurile mele . Mixtura senzațiilor , de cuvinte rostite, la marginea hotarului , cu glas atât de real, încât până și tu să – l poți auzi , atunci când ai vrea să renunți la luptătorul din tine .

E atât de ușor, sa cazi prada până și ție , când pierzi picătura de zâmbet ascuns. Tu mergi mai departe , știai că e doar una, de asta-ți și spun sa alergi cât mai departe , cucerind și pământul pe care știai că vei merge .

Felurite licori, am pregătit pentru tine , că sa-ți potolesc setea, când Soarele îți va încălzi mult mai tare potecile .

Nu privi înapoi , când pășești înainte , nu-i nimic de văzut , la care nu ai putea renunța, în clipa în care te îndrepți spre oricare rest de ideal .

Ramai camarad al luptei în care uneori te mai regăsești , numai așa vei putea ieși învingător , din adevăratul război . Cam asta-ți oferă amestecul de cuvinte , pe care acum le-am aruncat înspre tine , cu adiere de gând bun , purtat pe brațe , de timp frumos .

Vei înțelege acum, că e mai plăcut locul din spate , din care privești cu profunzime , întregul spectacol ce tocmai a început , în confortul universului numai de tine știut .

Poți alege oricând , sa mai vii și pe la mine , mereu e cafeaua încălzită , la focul de gând bun , pentru înfriguratul din tine.

Era un moment .

Vă îmbrățișez cu drag, la indigo astăzi, Endorfinul.

 
Leave a comment

Posted by on March 3, 2019 in Uncategorized