Ma intorc

M-am intors, mai batran ca niciodata, mai putin intelept decat am fost pana acum si totusi mult prea in varsta pentru o lume atat de tanara si necoapata. Nici nu ma gandesc sa mi pierd restul vietii ca sa o inteleg. Nu-i lumea mea, eu traiesc o alta lume. Am creat-o special pentru mine. Fiecare are lumea sa, dar asta e o alta poveste.

M-am intors si inca fac abstractie de sistemul mizerabil in care ma regasesc fara voia mea. Ma intorc la Soare , in fiecare zi privesc si il salut cu mare drag. Am destul loc in inima ca sa-l las sa mi inunde intregul trup. Sunt total detasat de tot ceea ce e in jurul meu, si nu, nu mi-am pierdut mintile, cel putin nu inca. Si iubesc, iubesc viata asta mizerabila in care traiesc. Nu stiu nici eu de ce, dar probabil ca gasesc un fel de dependenta in acest lucru. Imi plac adictiile, mereu am avut o multime. Sunt un ocean in care orice ai arunca , oricum nu vei mai gasi vreodata. Mult prea mare ca sa ma las purtat de noua ordine mondiala. Noua ordine, ce dragut suna, cand de fapt e ultima apocalipsa pe care o vom gusta. Prea obosit uneori ca sa mai explic tuturor cat de jegoasa e societatea in care traim. Oamenii nu mai au ganduri, iar gandurile nu mai au sentimente, de parca au avut vreodata. Dar e un fel de dulce amagire, la fel ca atunci cand pui biletul acele, norocosul, care ti va schimba definitiv viata, dar tocmai a trecut extragerea  si tu te intorci din nou la minunata viata de masinarie pe care o duci. Ai nevoie doar de combustibil ca sa poti merge mai departe. Si toate trec, cum au mai spus-o si altii, dar viata -i numai una din cate stim. Restul de vieti paralele sunt doar amagiri pe moment pana la marea finala.

Tu inca visezi la locuinta ta din vis, si la copii care se balacesc in piscina mult dorita, masina e parcata in garajul proaspat terminat iar banii, nu mai sunt de mult o grija pentru tine. Si-s doar iluzii dar tu stii bine asta pentru ca in fond, nici unul dintre noi nu cauta bani. Nu aduc fericirea si nici nu o intretin, am inca curajul sa va intreb pe fiecare in parte daca intradevar traiti viata la care a-ti visat inca de mici ?

Ma indoiesc ca voi fi coplesit de raspunsuri pozitive. Viata , e o gluma foarte serioasa, mi-a zis chiar Victor Hugo, probabil in momentul in care a realizat ca totul, dar absolut totul, e doar un iluzoriu, care se stabileste ca o samanta in interiorul nostru , dar care refuza sa mai devina acel copac, stivi voi copacul batran, simbolul intelepciunii. Vorbesc despre copaci, cu siguranta ca risc sa fiu arestat in aceste vremuri in care copacii au ajuns sa fie doar material industrial pentru mobila si multe altele. Dar cui sa-i pese ? Doar nu voi schimba de unul singur lumea. Cui ai pasa ?

Ma intorc printre voi, ca un muritor de rand, lasand deoparte toate visele pe care , la fel ca si voi le-am alimentat an de an si o voi face pana voi inchide ochii. Devin realist si deja e frig aici in lumea mea. Realitatea e cea mai urata fila de istorie scrisa vreodata . Nici nu-mi pasa daca nimeni nu se va regasi in acest post , oricum , stiu bine, toti suntem la fel. Picaturi, probabil de praf carate de stiu eu ce suflete mult mai evoluate decat am putea noi sa fim vreodata.

Ma intorc la dragoste , in fiecare zi cand vad cu porumbeii isi iubesc porumbitele si zambesc, cand ma gandesc ca oamenii au uitat de multa vreme ce vrea sa insemne acest sentiment sau ce naiba o mai fi . Sa iubim ? Da . Iubim exact tot ceea ce ne va duce cu pasi repezi spre mult asteptata apocalipsa. Nu exista sfarsitul lumii , cum nu exista nici inceputul ei, nu fac dezbateri religioase si nici nu analizez teme stiintifice. Dar , e de ajuns sa ne oprim , macar o secunda, stiu, cer prea mult, dar totusi, in acea secunda e posibil sa observam fara sa depunem prea mare efort ca in jurul nostru, este un circuit , continu si infinit, la fel ca tot universul, fara inceput si fara sfarsit. Contradictoriu ? Sau abstract? Mi-e tot una , atat timp cat incerc sa va sfatui doar atat :

Traiti-va vietile , e singurul lucru pe care il avem in posesie cu adevarat !

Ma intorc , de data asta cu fata spre voi, si fac o bine meritata plecaciune pentru cititorii mei , semnand cu mult iubitul meu pseudonim :

Endorfinul…

Publicitate

 

In timp

Si ma intorc putin in timp. Mi am schibat scaunul, am unul rosu mare cu forme futuriste menit sa ma faca sa ma simt bine si tot odata sa iau o farama de sedentarism. Ma intorc in timp, cand masinile se construiau altfel, mai mari mai rezistente si cu forme mai naturale. Cand plecai la un drum spre nicaieri si in boxele exagerat de mari, rula o banda cu muzica slow sau funky si noi toti eram fericiti. In timpul in care m-am intors era treaba buna(vorba mea). Opream masinile unde vroiam noi , zambeam eram detasati de problemele care la vremea in cauza nu existau.Eram noi si acea banda care rasuna in masina aia. Erau femei, care tipau la geam si barbati care le ignorau nu din cauza ca nu le dadeau atentie ci din cauza ca traiau fericirea traita de ele.

Era o perioada in care facebook ul nu era vital si nu te depuncta nimeni ca nu ai fost prezent in nu stiu ce joc video menit sa te tampeasca cu o viteza catastrofala. In timpurile alea, inca se mai citeau carti , care culmea, chiar ne fascinau si ne creau universuri imaginare fara limite. Ne faceau creativi si dornici de mai multa viata. Ratele la casa erau mult prea mici ca acest lucru sa constituie o problema. Era acea vreme in care barbatii inca mai deschideau portierele masinilor pentru ca femeile lor sa poata cobora, cum este si firesc de altfel.

In timpurile alea, cafeaua se savura intr-un amestec de povesti frumoase spuse de consumatorii ei, care legau prietenii adevarate, lucru care acum este pe cale de disparitie. In ziua de azi cafeaua se bea pe terasa expusa in centrul atentie , in mijlocul uni mall, unde poti sa te etichetezi in miile de poze pe care ti le faci si in care descrii o adevarata poveste inexistenta, in care tu iti bei cafeaua vreo cinci ore la o masa. Dar esti cineva, te vede o lume intreaga , pentru ca ti ai pus deja pozele pe site.

O cafea, este un adevarat ritual,care ti inunda simturile cu aroma sa, apoi te zguduie putin cu cofeina specifica plantei, trezindu-te si lasandu-te sa ti incepi ziua in forma maxima. Cafeaua nu-i nociva. Nociv a ajuns sa fie aproape tot ce ne inconjoara pe noi in aceste zile. Tentatii mari la tot pasul, radiatii, incultura si prostime. Chiar arunc zilnic cate o privire la lumea de azi. Vad numai oameni prosti si din aceasta multime interminabila, m ai zaresc cateva exceptii , deobicei oamenii care refuza sa accepte noul.

Partea cea mai interesanta este ca noul de fapt este tot vechiul doar ca prezentat dintr o alta perspectiva. Manacarea de exemplu este aceeasi doar ca ajunge sa nu mai aiba nici un gust de la o zi la alta, parfumurile sunt tot din aceleasi arome ca acum o mie de ani doar ca sunt expuse la alte preturi si sub alte forme, iar hainele, ma rog, hainele se vede foarte clar ca sunt tot alea de acum o multime de ani. Moda revine.

Lucrurile importante care trebuiau sa fie spuse au fost spuse si facute la vremea lor. Nu are ce sa mai apara nou. Pentru ca totul a fost bine delimitat de cai care au trait inaintea noastra cu cateva secole in urma.

Ba chiar in cele mai multe cazuri, aveam de a face cu incercari esuate de a copia valorile trecute. Un Picasso nu va mai fi, un Eminescu nici atat, iar un Da Vinci, clar nu. Iar noi , in loc sa savuram toate astea si sa le contempam pentru ca acolo sunt ascunse cu sfintenie adevaratele valori, noi sarim in sus de fericire iluzorie ca a aparut nu stiu care model nou de Iphone. Tehnologia va distruge omul. Iar evolutia, este de fapt involutie. Omul va trai din nou in copaci.

Seamnaza Endorfinul. Chiar savuram o cafea in acest moment si vezi? Uite cat de multe se pot spune la o ceasca de cafea.

O zi minunata tuturor !

 

Picatura de viata

Ma trezesc din nou, jucandu ma cu gandurile mele. Incep prin a le cauta pe toate, fie ele bune sau rele, nu ma impiedica nimic sa le rasfoiesc. Sunt in viata, respir, ma pot misca, adorm si matrezesc din nou, in fiecare zi, iubesc, uneori sunt trist, pot simti placere si cateodata pot trai sentimentul de durere. Dar toate astea ma fac sa ma simt in viata, ma ajuta sa traiesc si sa nu uit vreodata ca sunt o fiinta vie.

Imi plac florile si cat de multe schimbari vor mai fi, mereu voi cauta savoarea momentului in care ma opresc sa observ frumusetea unei flori. Ma linisteste acest lucru si nu ezit niciodata sa l fac. Nu le rup, doar le privesc si ma gandesc, oare ce i in mintea lor, oare cum ma privesc ele pe mine atunci cand ma minunez la vederea lor. Dar si asta , este doar o placere de moment, caut ceva mai patrunzator, mai de durata, care sa ma tina intrun anume loc si tot odata sa fiu in miscare. Stii acea senzatie in care stai, fara sa faci nimic si totusi faci atat de multe? da, stiu suna cam ciudat, dar exista pentru ca am trait o si sunt sigur ca au gustat din asta si altii.

Privesc circuitul apei in natura, un fenomen care m a fascinat mereu, in fiecare an. Ploia calda, de primavara vara, care trece in stare solida spre inceputul iernii. Si ninge atat de frumos, am emotii la primele ninsorii, atat de fericit sunt in astfel de momente. Apoi se topeste totul si ne am intors inapoi la ploile calde de primavara vara.

Si ma gandesc asa, cum majoritatea oamenilor sunt, nu stiu cum sa le zic, nu sunt cum ar trebui sa fie, parca sunt prea luati de viata asta cotidiana, in loc sa se bucure de nenumaratele minunatii ale vietii.

Sunt acel om care inca mai pastreaza acea Picatura de viata!