RSS

Arhive pe etichete: agentie imobiliara

Ma intorc

M-am intors, mai batran ca niciodata, mai putin intelept decat am fost pana acum si totusi mult prea in varsta pentru o lume atat de tanara si necoapata. Nici nu ma gandesc sa mi pierd restul vietii ca sa o inteleg. Nu-i lumea mea, eu traiesc o alta lume. Am creat-o special pentru mine. Fiecare are lumea sa, dar asta e o alta poveste.

M-am intors si inca fac abstractie de sistemul mizerabil in care ma regasesc fara voia mea. Ma intorc la Soare , in fiecare zi privesc si il salut cu mare drag. Am destul loc in inima ca sa-l las sa mi inunde intregul trup. Sunt total detasat de tot ceea ce e in jurul meu, si nu, nu mi-am pierdut mintile, cel putin nu inca. Si iubesc, iubesc viata asta mizerabila in care traiesc. Nu stiu nici eu de ce, dar probabil ca gasesc un fel de dependenta in acest lucru. Imi plac adictiile, mereu am avut o multime. Sunt un ocean in care orice ai arunca , oricum nu vei mai gasi vreodata. Mult prea mare ca sa ma las purtat de noua ordine mondiala. Noua ordine, ce dragut suna, cand de fapt e ultima apocalipsa pe care o vom gusta. Prea obosit uneori ca sa mai explic tuturor cat de jegoasa e societatea in care traim. Oamenii nu mai au ganduri, iar gandurile nu mai au sentimente, de parca au avut vreodata. Dar e un fel de dulce amagire, la fel ca atunci cand pui biletul acele, norocosul, care ti va schimba definitiv viata, dar tocmai a trecut extragerea  si tu te intorci din nou la minunata viata de masinarie pe care o duci. Ai nevoie doar de combustibil ca sa poti merge mai departe. Si toate trec, cum au mai spus-o si altii, dar viata -i numai una din cate stim. Restul de vieti paralele sunt doar amagiri pe moment pana la marea finala.

Tu inca visezi la locuinta ta din vis, si la copii care se balacesc in piscina mult dorita, masina e parcata in garajul proaspat terminat iar banii, nu mai sunt de mult o grija pentru tine. Si-s doar iluzii dar tu stii bine asta pentru ca in fond, nici unul dintre noi nu cauta bani. Nu aduc fericirea si nici nu o intretin, am inca curajul sa va intreb pe fiecare in parte daca intradevar traiti viata la care a-ti visat inca de mici ?

Ma indoiesc ca voi fi coplesit de raspunsuri pozitive. Viata , e o gluma foarte serioasa, mi-a zis chiar Victor Hugo, probabil in momentul in care a realizat ca totul, dar absolut totul, e doar un iluzoriu, care se stabileste ca o samanta in interiorul nostru , dar care refuza sa mai devina acel copac, stivi voi copacul batran, simbolul intelepciunii. Vorbesc despre copaci, cu siguranta ca risc sa fiu arestat in aceste vremuri in care copacii au ajuns sa fie doar material industrial pentru mobila si multe altele. Dar cui sa-i pese ? Doar nu voi schimba de unul singur lumea. Cui ai pasa ?

Ma intorc printre voi, ca un muritor de rand, lasand deoparte toate visele pe care , la fel ca si voi le-am alimentat an de an si o voi face pana voi inchide ochii. Devin realist si deja e frig aici in lumea mea. Realitatea e cea mai urata fila de istorie scrisa vreodata . Nici nu-mi pasa daca nimeni nu se va regasi in acest post , oricum , stiu bine, toti suntem la fel. Picaturi, probabil de praf carate de stiu eu ce suflete mult mai evoluate decat am putea noi sa fim vreodata.

Ma intorc la dragoste , in fiecare zi cand vad cu porumbeii isi iubesc porumbitele si zambesc, cand ma gandesc ca oamenii au uitat de multa vreme ce vrea sa insemne acest sentiment sau ce naiba o mai fi . Sa iubim ? Da . Iubim exact tot ceea ce ne va duce cu pasi repezi spre mult asteptata apocalipsa. Nu exista sfarsitul lumii , cum nu exista nici inceputul ei, nu fac dezbateri religioase si nici nu analizez teme stiintifice. Dar , e de ajuns sa ne oprim , macar o secunda, stiu, cer prea mult, dar totusi, in acea secunda e posibil sa observam fara sa depunem prea mare efort ca in jurul nostru, este un circuit , continu si infinit, la fel ca tot universul, fara inceput si fara sfarsit. Contradictoriu ? Sau abstract? Mi-e tot una , atat timp cat incerc sa va sfatui doar atat :

Traiti-va vietile , e singurul lucru pe care il avem in posesie cu adevarat !

Ma intorc , de data asta cu fata spre voi, si fac o bine meritata plecaciune pentru cititorii mei , semnand cu mult iubitul meu pseudonim :

Endorfinul…

Publicitate
 
9 comentarii

Scris de pe iunie 26, 2015 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Haina face pe om

Barbat, 30 de ani, lucrez pe postul de portar la o firma renumite din orasul in care locuiesc. Zilnic, pe aici, trec mii de oameni, de toate felurile. De ceva timp imi place sa observ o anume femeie, superba, intoata splendoarea ei, exact ca florile de iris, imi inunda simturile cu parfumul pe care il lasa in urma ei. O salut de fiecare data cand trece pe langa mine, dar niciodata nu s a sinchisit sa mi raspunda. M am obisnuit deja cu asta si totusi sper ca intr o zi o sa mi raspunda la salutul inofensiv pe care il ofer mereu.

Am dat anunt la o agentie imobiliara , sa mi vand casa in care locuiesc, pentru ca vreau sa ma mut la o casa pe pamant. M am saturat sa locuiesc la bloc, intre patru pereti, e prea putin spatiu pentru mine. Vreau sa mi fac o gradina frumoasa cu un catel care sa ma iubeasca de fiecare data cand ajung acasa, sa mi plantez un nuc, la tulpina caruia sa ma racoresc in verile toride si mai vreau sa fac multe, dar trebuie doar sa astept sa gasesc un client care sa mi cump[ere vechea locuinta.

Astazi , agentul imobiliar, tocmai m a anuntat ca soseste cu un client care doreste sa mi si dea banii pentru apartamentul meu. A ajuns, am semnat actele, si am incasat banii. Sunt fericit, sunt foarte fericit pentru ca tocmai observ cu visul meu incepe sa se materializeze.

Cu banii in mana, ma gandesc la femeia aia superba despre care am vorbit mai devreme si ca si cum as fi posedat sau condus de o forta supranaturala, lipsit de control , ma indrept catre un  dealer auto de aici din oras. Cu trei sferturi din suma pe care o am de la apartament, imi cumpar o masina, merg la o casa de moda si mi iau cateva costume noi, ma imbrac, ma aranjez si merg in cautarea femeii.

E ziua mea libera astazi si deci imi permit sa fac orice, chiar trec si prin dreptul serviciului meu, unde spre fericirea mea, femeia in cauza tocmai iesea de aici. Ca un facut, ai tai calea si ea tresare de spaima. Cobor din masina si mi cer scuzele de rigoare, ea ma priveste din cap pana n picioare, se uita mai atent si la masina pe care o conduc si ma intreaba daca nu vreau sa mi iau revansa, mergand impreuna la o cafea. Bineinteles ca accept, mergem la restaurant, incepem sa povestim tot felul de lucruri nu foarte interesante, iar apoi cand soseste si momentul plecareii, ea ma intreaba daca nu vreau sa continuam seara cu o ierire in clubul. De fapt in unul din numeroasele cluburi de pe aici. Plecam spre locul acela, ne simtim bine dansam, consumam cateva sticle de bautura si apoi ne indreptam spre locuinta mea. Mentionez ca avea inca perioada de comodat deci inca eram in drepturi sa mai trec pe la fosta casa.

O noapte nebuna, dragoste salbatica pana dimineata, eu super fericit ca visele mele au devenit realitate, ea in extaz si super multumita de aceasta zi.

Dimineata ma trezesc singur , ea plecase la serviciul ei si mi lasase un bilet, pe masa din bucatarie: „Ai fost superb, te vreau pentru tot restul vietii. Vorbim diseara !.”

Eu fericit nevoie mare, ma pregatesc pentru noua zi de mers la serviciu de portar, cu care eram obisnuit.

Ajuns acolo, pe langa mine trece femeia alaturi de care mi am petrecut frumoasa zi ,ce tocmai trecuse. Se uita mai atent si nu i vine sa creada ca barbatul de ieri, cu masina scumpa, cu haine alese cu bun gust, lucreaza ca portar, tocmai in acelasi loc undea ea conduce o firma multinationala. Puteam sa i citesc ciuda cu care ma privea. Parca nu vroia sa accepte ca sunt eu. Ma ura, cred ca ma ura de moarte daca ma gandesc bine. Nu a spus nimic si sa facut disparuta.

Eu? In acel moment am inteles, nenorocirea care sa abatut asupra mea. Tocmai imi spulberasem toate visele. Cheltuisem banii pentru noua casa pe o masina si cateva haine noi, ramasesem si fara femeia pe care tocmai o cucerisem si singurele cuvinte care rasunau ca un ecou in mintea mea erau : „Haina,face pe om!”

Problema era ca, m a costat foarte scump sa aflu acest mare adevar!

P.S. : Aviz amatorilor !!!

 
4 comentarii

Scris de pe februarie 5, 2012 în De ale vietii

 

Etichete: , , ,