Ma intorc

M-am intors, mai batran ca niciodata, mai putin intelept decat am fost pana acum si totusi mult prea in varsta pentru o lume atat de tanara si necoapata. Nici nu ma gandesc sa mi pierd restul vietii ca sa o inteleg. Nu-i lumea mea, eu traiesc o alta lume. Am creat-o special pentru mine. Fiecare are lumea sa, dar asta e o alta poveste.

M-am intors si inca fac abstractie de sistemul mizerabil in care ma regasesc fara voia mea. Ma intorc la Soare , in fiecare zi privesc si il salut cu mare drag. Am destul loc in inima ca sa-l las sa mi inunde intregul trup. Sunt total detasat de tot ceea ce e in jurul meu, si nu, nu mi-am pierdut mintile, cel putin nu inca. Si iubesc, iubesc viata asta mizerabila in care traiesc. Nu stiu nici eu de ce, dar probabil ca gasesc un fel de dependenta in acest lucru. Imi plac adictiile, mereu am avut o multime. Sunt un ocean in care orice ai arunca , oricum nu vei mai gasi vreodata. Mult prea mare ca sa ma las purtat de noua ordine mondiala. Noua ordine, ce dragut suna, cand de fapt e ultima apocalipsa pe care o vom gusta. Prea obosit uneori ca sa mai explic tuturor cat de jegoasa e societatea in care traim. Oamenii nu mai au ganduri, iar gandurile nu mai au sentimente, de parca au avut vreodata. Dar e un fel de dulce amagire, la fel ca atunci cand pui biletul acele, norocosul, care ti va schimba definitiv viata, dar tocmai a trecut extragerea  si tu te intorci din nou la minunata viata de masinarie pe care o duci. Ai nevoie doar de combustibil ca sa poti merge mai departe. Si toate trec, cum au mai spus-o si altii, dar viata -i numai una din cate stim. Restul de vieti paralele sunt doar amagiri pe moment pana la marea finala.

Tu inca visezi la locuinta ta din vis, si la copii care se balacesc in piscina mult dorita, masina e parcata in garajul proaspat terminat iar banii, nu mai sunt de mult o grija pentru tine. Si-s doar iluzii dar tu stii bine asta pentru ca in fond, nici unul dintre noi nu cauta bani. Nu aduc fericirea si nici nu o intretin, am inca curajul sa va intreb pe fiecare in parte daca intradevar traiti viata la care a-ti visat inca de mici ?

Ma indoiesc ca voi fi coplesit de raspunsuri pozitive. Viata , e o gluma foarte serioasa, mi-a zis chiar Victor Hugo, probabil in momentul in care a realizat ca totul, dar absolut totul, e doar un iluzoriu, care se stabileste ca o samanta in interiorul nostru , dar care refuza sa mai devina acel copac, stivi voi copacul batran, simbolul intelepciunii. Vorbesc despre copaci, cu siguranta ca risc sa fiu arestat in aceste vremuri in care copacii au ajuns sa fie doar material industrial pentru mobila si multe altele. Dar cui sa-i pese ? Doar nu voi schimba de unul singur lumea. Cui ai pasa ?

Ma intorc printre voi, ca un muritor de rand, lasand deoparte toate visele pe care , la fel ca si voi le-am alimentat an de an si o voi face pana voi inchide ochii. Devin realist si deja e frig aici in lumea mea. Realitatea e cea mai urata fila de istorie scrisa vreodata . Nici nu-mi pasa daca nimeni nu se va regasi in acest post , oricum , stiu bine, toti suntem la fel. Picaturi, probabil de praf carate de stiu eu ce suflete mult mai evoluate decat am putea noi sa fim vreodata.

Ma intorc la dragoste , in fiecare zi cand vad cu porumbeii isi iubesc porumbitele si zambesc, cand ma gandesc ca oamenii au uitat de multa vreme ce vrea sa insemne acest sentiment sau ce naiba o mai fi . Sa iubim ? Da . Iubim exact tot ceea ce ne va duce cu pasi repezi spre mult asteptata apocalipsa. Nu exista sfarsitul lumii , cum nu exista nici inceputul ei, nu fac dezbateri religioase si nici nu analizez teme stiintifice. Dar , e de ajuns sa ne oprim , macar o secunda, stiu, cer prea mult, dar totusi, in acea secunda e posibil sa observam fara sa depunem prea mare efort ca in jurul nostru, este un circuit , continu si infinit, la fel ca tot universul, fara inceput si fara sfarsit. Contradictoriu ? Sau abstract? Mi-e tot una , atat timp cat incerc sa va sfatui doar atat :

Traiti-va vietile , e singurul lucru pe care il avem in posesie cu adevarat !

Ma intorc , de data asta cu fata spre voi, si fac o bine meritata plecaciune pentru cititorii mei , semnand cu mult iubitul meu pseudonim :

Endorfinul…

Publicitate

 

Continuare (18)

Roberta ajunge in apartamentul ei, Irina isi lasa sacosele si imediat ajunge la Roberta la usa. Intra in casa se aseaza amandoua la masuta din livingul extrem de primitor al Robertei si incep sa si depene impreuna amintirile si trairile pe care fiecare le a avut.

–          Irina, eu in seara asta merg cu un tanar, caruia urmeaza sa I public o carte, la un club ceva, nu stiu exact. Ma gandesc ca ar fi minunat daca ai merge si tu. Ne mai destindem, petrecem ceva timp impreuna, gusta licorile lui Bachus si vedem no ice mai facem.

–          Ar fi grozav sa iesim. Merg si eu cu voi. Si asa, de cand am venit acasa, nu prea am iesit nicaieri. Stii cum sunt eu, nu ies cu oricine si nu prea suport in jurul meu personae noi. Cu tine ma simt in largul meu, Roberta.

–          Asa este si in cazul meu. Prefer sa ies doar cu prietenii, dar uite ca, am decis sa merg cu tanarul acesta, pentru ca Alexandra si asa maine dimineata pleaca in Insulele Canare cu Stefan,iubitul ei.

–          Chiar, Alexandra ce mai face ? Nu mai stiu nimic de ea.

–          E bine. Exact cum o stii si tu. Neschimbata. O papusa de femeie.

–          Ma bucur sa aud ca este bine.

–          Irina, ar trebui sa ne pregatim. Este ora 22:00 si numai bine, pana ne imbracam pana ajungem, se face ora 23.

–          Pai hai, fug acasa sa ma schimb si eu. Ma aranjez si urc la tine.

–          Te astept scumpo.

Irina cobora spre apartamentul ei si Roberta noastra, trece fulger prin ritualul dusului, cu lumanarile parfumate si cu prosoapele catifelate pe care obisnuieste sa le foloseasca. Iese din baie, complet dezgolita atat de haine cat si de inhibitii, cu trupul sau angelic, si priveste dulapul in care isi pastreaza hainele. Ca un calugar Tibetan, care se afla in fata templului sau, mediteaza asupra hainelor pe care urmeaza sa le imbrace in seara aceasta. Ne ofera sentimantul unui ritual, unei meditatii profunde, chiar daca este vorba doar de alegerea unei tinute. Pentru Roberta, fiecare moment, este tratat ca unul divin. Scoate o rochie Alba, cu imprimeuri roz, flori roz, mai exact, pe care o lasa sa se prelinga pe trupul sau. Isi acopera picioarele cu o pereche de ciorapi la culoarea pielii sale. Deschide o cutie, din care scoate o pereche de pantofi de culoare rosie, cu tocul destul de inalt, incat ar trebui, ca si femeie, sa te gandesti bine, daca poti merge in echilibru perfect cu aceste incaltari. Parul negru si lung, il aranjeaza in cel mai natural mod cu putinta, lasandu-l sa se reverse peste umerii dezgoliti de rochia pe care a ales-o. Alege un parfum de seara, din colectia impresionanta, pe care o detine, cu aroma de lemn dulce, vanilie si mosc, care o poarta intr-o lume si mai profunda a frumusetii pe care o poseda. Cauta prin dulap si scoate o poseta tip plic, culoare rosie coral, care parca vine turnata, la tinuta pe care a creat-o in acest moment. Se indreapta spre oglinda gigantica pe care o are in holul apartamentului ei si se priveste. Se priveste atat de intens, de parca ar dori ca reflexia ei, sa-I poata spune cat de frumoasa este. AI zambeste si merge in living, unde asteapta sa vina Irina, pentru a putea pleca.

Irina, Dupa dusul bine meritat pe care il facuse, trage pe ea, o pereche de blugi, de culoare albastru foarte inchis, atat de stramti, incat aveai impresia ca pocnesc pe picioarele ei, lungi si subtiri. Se asezau atat de bine, incat ai scotea in evidenta, talia de viespie cu care era inzestrata. Alege o pereche de cizme verzi militar, in stilul Texan, care o facea sa arata atat de bine si atat de sexi, incat nu te puteai abtine sa nu o privesti, mult mai intens decat e cazul. Pe deasupra, arunca o camasa alba, tot pe langa corp, cu un decolteu care, lasa sa se vada, doar o farama din sanii ei, atat de bine proportionati, incat privitorului, i-ar trebui doar o fractiune de secunda, pentru a se desfata cu minunata priveliste, pe care Irina, o lasa sa se vada. Parul blond si cret al Irinei, radia ca un Soare la mijlocul unei zile de vara, atunci cand atinge intensitatea maxima de lumina. Parfumul cu care isi rasfata trupul, are un miros dulce, intens, misterios cu tenta de oriental. Ai da un aer de femeie de neatins. Hainele pe care le-a ales, o reprezentau foarte bine si-I dadeau un aer de femeie puternica, pasionala si inabordabila.