RSS

Arhive pe etichete: crede in tine

Momentul

Mereu te regăsești într-o continuă căutare, căutând răspunsuri la întrebările ce te întorc necontenit de pe o parte pe alta atunci când încerci să găsești drumul spre somnul tău liniștit.

Ți-ar fi plăcut cu siguranță să fie și la tine totul ușor, să privești la imaginea alcătuită din firmituri de amintiri frumoase și zile cu Soare lipsite de norii întunecați.

Ar fi atât de simplu să guști și tu din simplitatea unei vieți liniștite încât uneori ești dispus să plătești oricare ar fi prețul pentru un moment de simplitate absolută.

Îți apasă tot mai greu pe umeri socotelile neîncheiate în diminețile în care te trezești cu gândul să creionezi un mâine mai bun decât azi și totuși acel ceva din tine te ține în frâu și nu-ți dă voie să fii liber.

Te macină gândul ce-ți interzice dreptul la a-ți mai visa visele frumoase când stai frumos așezat la colțul dintre pereții casei tale și speri la o minune ce-ți va readuce zâmbetul înapoi.

Trăiește-ți momentul, încearcă să nu-ți mai pui nădejdea în minuni atunci când cauți prin felurite hărți desenate greșit numai al tău drum. Străbate pământul prin locurile de care ești străin și s-ar putea să fii surprins atunci când vei înțelege că minunile ești tu , trebuie doar sa crezi in oricare ar fi visul tău.

Vă îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
5 comentarii

Scris de pe iunie 30, 2020 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , ,

Intens

Mereu mă prinzi când îmi afișez vulnerabilitatea, în clipele în care te găsesc plimbându-te printre gândurile mele. Tresar la fiecare zâmbet pe care-l fur de la tine, iar atunci când îmi atingi mâinile pot simți fiorii ce-mi mișcă întregul trup. Mă cutremură oricare cuvânt îndrepți către mine, chiar și atunci când alegi să taci.

Niciodată gândurile mele nu au avut vreun sens, dar tu mereu ai incercat să găsești câte unul. Am refuzat categoric oricare etichetă mi-a fost oferită, nu as putea să mă regăsesc sub nici o formă palpabilă, chiar și atunci când încerc din răsputeri.

Cum altfel aș m-ai putea să-ți creionez lumea pe care doar eu o vad exact așa cum este ?

Pare ieșită din comun oricare acțiune a mea , dar spune-mi tu, cum aș m-ai fi eu dacă m-aș asocia cu acest cotidian plicticos ?

Sau cum aș putea să te mai port prin lumi de basm numai de mine știute într-o societate care a încetat să mai creadă în orice , până și în ea însăși.

Așa am ales să fiu, mai diferit , numai de dragul visului frumos în care am ales să mă încred , indiferent de schimbările vremurilor. Ce poate fi mai drept și mai frumos decât asta ?

Te las în gândul tău, oricare ar fi el, cu dorința de a te vedea că îți trăiești povestea scrisă de tine, în care oricât de puternici ar fi zmeii, tu mereu vei fi eroul principal, cel care învinge mereu, sau cel care poate atinge un vis , indiferent cat de imposibil ar părea de atins.

Trăiește mai mult și mai intens , timpul, este atât de limitat că sa mai ai păreri de rău !

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
4 comentarii

Scris de pe iunie 18, 2020 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Gând

IMG_20190512_133935-EFFECTS
Crezi că ai putea să-ți amintești clipele în care te îndreptai spre povestea pe care doar tu o știai, atunci când te trăgeau de mâneca toți cei care-ți vroiau binele în felul lor, dar tu cu încăpățânare ai ales sa te supui doar sentimentelor care te împingeau tot înainte?
Mai ții minte fiecare dezamăgire care te-a pus la pământ, strângându-te de gat, lăsându-ți nici măcar un strop de aer, care te-a construit exact așa cum ești în acest moment?
Tu ai continuat să privești înspre numai drumul tău, în care credeai cu toată ființa ta, știind că într-o oarecare zi vei găsi puterea necesară pentru a zâmbi oricui, până și celor care ți-au stat în cale.
Înțelegi acum că toate au avut un rost atât de bine definit, ele ți-au lăsat cicatrici, care probabil niciodată nu vor dispărea, dar cum ai mai fi tu astăzi ceea ce ești dacă nu ai putea privi în oglindă, firmiturile trecutului tău, care au desenat atât de frumos povestea pe care ți-o citești singur în prag de seara la lumina cerului întunecat?
Știam că uneori vei încerca să renunți la tot, numai să știi că nu ești nevoit să treci prin toate astea, dar omule, oricum nu ai fi avut mai mult timp decât ți sa oferit încă din clipa când te-ai născut.
Voi crede mereu în tine, chiar dacă nu te cunosc și voi privi fiecare urmă pe care o lași pe drumurile unde alegi să pășești cu încredere spre gândul care te-a adus mereu tot mai aproape de sufletul tău. Te-am susținut din lumea umbrelor fără să-ți dai vreodată seama, știind că într-un anume moment din viața ta, vei începe din nou să crezi în tine.
Îmi este de ajuns atunci când te privesc cum iți trăiești cu intensitate profundă fiecare strop de viață, fără o firmitură de regret și chiar așa este, tu nu trebuie să dai nimănui socoteala , iar visele tale iți aparțin numai ție. De asta te indemn mereu sa-ți urmezi inima, să fii mai bun cu tine, pentru că nu e vina ta, indiferent de ce anume s-ar putea întâmpla, eu știu că tu vei reuși și vei zâmbi la fiecare gând pe care îl vei auzi cum se așterne în sufletul tău de învingător.
Astăzi, am vrut doar să-ți trimit un gând bun, oricine ai fi tu și să-ți reamintesc că orice iți dorești bun, ai sa apuci a trai.
Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
4 comentarii

Scris de pe mai 19, 2019 în De ale vietii, Uncategorized

 

Etichete: , , , , , ,

Armata

DSCN2521.JPG
Atunci când am vărsat întâia lacrima pentru tine, am înțeles ca nu pot rămâne nemișcat de vârtejul care te trăgea spre fundul prăpastiei spre nicăieri. Am ales sa lupt eu războaiele tale, folosind armatele de gânduri atât de bine pregătite pentru acea zi. Am simțit și am auzit strigatul tău în care cereai ajutor oricui, dar totuși nimeni nu a fost acolo lângă tine. De ce am ales sa fac asta, pentru ca e prea posibil ca eu sa fi rămas printre singurii cum vrei tu sa-i numești, cărora chiar le pasa de tine. Eu doar vroiam sa te vad zâmbind, nu încercat de alte stări menite sa-ți întristeze curata inima pe care în piept o porți de atâta amar de vreme. Tu ai înțeles, ca uneori trebuie doar sa accepți ca ești singur, dar tocmai de acel moment ai nevoie atunci când alegi schimbarea în locul banalului care-ți acoperă sufletul de deznădejde. Doar astfel vei păși mai departe , ascultând ciripitul de pasare fericita în prag de dimineață ploioasa cu vânt călduț, care te mângăie ca o mama cu poveștile ei frumoase pe care adormeai gustând din tărâmul visării în care tu pictai atât de frumos fiecare clipa de fericire absoluta.
Mereu te-am privit cum te întorci atât de trist în lumea în care te trezeai în fiecare zi dezamăgit de faptul ca magia nu exista. Dar tu ești îndestulătorul miracol pe care-l trăiești constant fără ca nici măcar sa fii recunoscător pentru asta. Aveam chiar și un gând , ales special pentru momentele tale în care vroiai doar ca sa renunti, numai de dragul de a nu mesteca și coșmaruri pe stomacul gol, în drumul tău spre fericire.
Atât de ușoară poate fi renunțarea la tine și la ceea ce ești astăzi, încât normal ca știam reacția cu care vei trata aceasta boala, de aia ți-am și lăsat acea pastila pe noptiera de lângă patul în care visai, pe rețetă scria ca-i formula chimica pentru oameni , ca ar trebui sa fie interzis abuzul asta de endorfina la care te supun de atâția ani, numai de dragul de ați privi zâmbetul tău atunci când îl oferi oricui , pana și ție.
In ziua în care am vărsat întâia lacrima pentru tine, am reușit sa o păstrez pana azi, în pumnul meu bine strâns, doar pentru ca într-o zi , sa ți-o pot oferi în dar, lăsându-te sa înțelegi ca tu chiar ai reușit sa trăiești o picătură de viata frumoasa , fără un gram de regret și înconjurat de numai zâmbete aruncate peste cei alături de care ai devenit omul de acum.
Acum, vroiam doar sa-ți amintesc , ca-ți voi duce eu toate luptele care se dau uneori în sufletul tău curat, fără sa-ți cer nimic mai mult decât un zâmbet.
Ma înclin în fata voastră și va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
6 comentarii

Scris de pe aprilie 4, 2019 în De ale vietii, Uncategorized

 

Etichete: , , , , , , , , ,