Lipsa

Sa scurs destul timp în care doar te-am privit, fără ca măcar un semn cat de mic sa fi lăsat pe aici. Am jucat rolul de privitor , am lăsat pentru puțin viața să mi poarte corăbiile spre unde o vrea ea, doar că să văd încotro ar putea să mă ducă.

Știam că tânjești după frânturile mele de gânduri pe care în taină le aleg doar pentru tine.

M-am gândit mult și am înțeles că nu pot trăi fără tine. Îmi lipsesc atât de mult mângâierile tale cu zâmbetele pe care mi le așterni în diminețile cu Soare pe cer în care mă trezesc buimac și mă întreb încotro voi mai ajunge și astăzi.

Mi-e dor de fiecare pagină albă lăsată la voia întâmplării pe biroul unde îmi sting țigările scârbit de gustul amar al tutunului.

Te caut într-o lume mizerabilă în care te-am simțit pentru întâia oară lângă mine, dar degeaba urlu în pădurile numai de noi știute când singurul răspuns e doar ecoul întrebărilor mele fără răspuns .

Rămân , la fel ca și azi , singur în compania cuvintelor mele, dar totuși atât de aproape de tine.

Vroiam doar să transmit că îmi lipsește fiecare dintre voi.

Mă înclin cu drag, Endorfinul.

Publicitate

 

Izolat

Suna a genocid fiecare picătură de ploaie pe care o priveai cum izbea pământul rece având ca singură misiune auto distrugerea.

Iar acum stai izolat, de parcă nu făcea încă de demult acest lucru, atunci când alegeai să întorci privirea în altă parte când paradisul tău era zguduit de știu eu de neajuns.

Dar acum e oficial , ți-au injectat adânc în vene frica de virusul ce te-ar putea trimite la numai doi metri sub pământ. Parcă observi mai limpede astăzi asfaltul scuipat de ploile lui octombrie, pe care pășeai spre nicăieri în fiecare zi din scurta ta existență.

Te aș îndemna să te izolezi de toate porcăriile pe care ți le toarnă ăștia forțat pe gât, de fiecare dată când ți se scurge timpul atât de prețios în fața ecranului la care încă mai plătești rate. Oricum vei alege să nu-mi dai ascultare și nici măcar nu te condamn pentru asta. Vroiam doar să te fac din nou atent, că ești într-o fuziune directă cu tot ce te înconjoară până în ziua când numai fărâme de praf vor rămâne în jurul tău.

De asta îți tot las frânturi de gânduri atent alese numai de dragul de a știi că va veni și vremea când vei culege câte ceva bun din nimicul de lume ce ne a mai rămas.

Speram ca acest gând să te prindă acasă , înconjurat de vise frumoase la care încă nu ai renunțat, scăldate în căldură și pofta de viață , cu aer curat și cu inima deschisă pentru ceva mai bun.

Doar trag de tine, omule bun, nimic mai mult.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Trăiește

Dormeai profund atunci când striveai ultimul gând sub călcâiul pantofilor tăi, în timp ce căutai să scapi de adevăratul motiv al coșmarului tău care-ți acoperea trupul de sudoare.

Călăul îți respira în ceafă , îți șoptea în urechile înghețate să nu te trezești , cu să rămâi stana de piatră la cuvintele care-ți sfâșiau restul de vis ce ți-a rămas.

Alegi să păstrezi frânturi din trecutul pe care ceva nu te lasă să-l uiți, în loc să inspiri ultima gură de viață rămasă în intimitatea gândului tău.

Te atașezi de lucruri fără suflet, în timp ce prudent crezi tu că te îndrepți înspre drumul cel bun, care te duce catre locul în care vei pierde și ultima bucată de inimă ce încăpățânat refuză să se predea.

Conectează-te cu ceea ce-ți aparține cu adevărat și revendică- ți dreptul la o viață frumoasă în care nimic nu-ți dictează ritmul muzicii pe care alegi să o asculți. Amintește-ți ce înseamnă să fii liber, iar fiecare gând pe care îl transformi în cuvinte fă tot posibilul sa fie al tău.

Construiește-ți drumul pe care doar tălpile tale să calce și fii fericit cu tine, oriunde te-ai afla.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Când Lumea

Culegând resturi de cuvinte aruncate la voia întâmplării, am ajuns să înțeleg lumina care-mi călăuzește pașii in întunericul care mă poartă pe drumurile în care de cele mai multe ori mă regăsesc.

Am calculat mereu, cu mare atenție, fiecare următoare mișcare, când plănuiam cate o nouă călătorie înspre adâncurile mele, unde știam că ecoul tău mă urmărește din îndepărtatul tărâm rece al umbrelor. Atunci am descoperit cât de vulnerabil sunt de fapt , când aleg să cred că pot urma un tipar bine lucrat , pe care credeam că îl pot folosi drept călăuză.

Mă întorc singur din călătoriile mele atunci când îngenunchez la picioarele tale și te răsfăț cu onorul pe care ți-l aduc când reușesc să respir o gură de aer curat.

M-au tot încercat, de a lungul vremii, felurite stări ce nu mi-au lăsat somnul tihnit , în nopțile în care nici macar felinarele mele nu mai avea destul combustibil ca să mi arate finalul de drum.

Am scurs atâta amar de vreme prețioasă plimbându-mi tălpile prin ploile unde puteam ca să scurg câte o lacrimă, fără să-mi dezvălui goliciunea de care dau dovada când trimit câte un rest de gând înspre tine.

Prezent am fost mereu, la fiecare început de nouă dimineață, unde în coșul meu împletit din răchită proaspătă am tot așteptat să culeg firmituri din raze de Soare, pe care să le pot împrăștia în nemiloasa Lume.

Când pământul alege să tacă, mi-e frică de ceea ce poate urma. De asta aleg să-i șoptesc în taină , cu inima deschisă, gândurile mele păstrate sub cheie , care mă fac să cred că voi creiona cândva o Lume mai bună.

Visează și tu, un coșmar frumos , din care să te trezești e aproape imposibil , ca mai apoi să poți înțelege de unde vin eu și cât de minunat poate fi tot ceea ce ne înconjoară.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Fără timp

Când rămâi fără timp, te deconectezi la ceea ce te-a făcut cel care ești astăzi, oricare ar fi acel ceva în care crezi.

Vei asculta cu sufletul fiecare bătaie de aripă ale fluturilor, simțurile îți vor aminti mirosul curat al florilor, iar vântul îți va usca nopțile în care te trezești ud din coșmarul ce tocmai te-a încercat.

Când rămâi fără timp, ai să înțelegi că fiarele care urlă în sălbăticia unde liniștea apăsătoare se lasă ca un fum greu peste pieptul tău, îți sunt de fapt prieteni.

Acum , dacă tot te-ai oprit din fuga asta înspre nicăieri, adună fiecare gând bun al tău, și așează-l frumos în desaga de catifea cu șnur de argint, pe care atunci când vei simți că ești pregătit, să o arunci în lume. Când vei pleca , vei știi că ai lăsat numai bine in urma ta, iar cei care o vor găsi , o să înțeleagă că ți-a păsat.

Lasă doar gânduri curate învelite în mătase de vise frumoase, presărată cu zâmbete și oferă le oricui vei întâlni în drumurile tale , om bun ce ești.

Știu, pare fără sens , fiecare cuvânt pe care ți-l las mereu aici, dar ascultă, lumea nu e chiar atât de rea precum pare , iar lumea suntem noi. Tot ceea ce pui bun și frumos în ea , va creste înzecit, precum florile în prag de primăvară.

Mereu te indemn la o viață frumoasă, trăită cu pasiune și fără strop de regret, tocmai pentru a te face să înțelegi, că într-o zi vei rămâne fără timp, dar ce poate fi mai frumos decât clipa în care alegi sa pleci știind că ai lăsat o lume mai buna în urma ta.

Îți dau Soare și azi, lăsat la macerat în aromă de iarba proaspăt tăiată, presărată cu praf de inimă curată , la prima oră a dimineții.

Te blestem să trăiești frumos, în perfectă rezonanță cu tine însuți.

Visează mai mult, până ramai fără timp.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Trebuia doar atat

Mai era un gând bun de lăsat aici pentru astăzi, ar fi fost nimic mai mult decât o dovadă de egoism să-l fi ținut doar pentru mine, chiar și până mâine.

Uitasem să-ți spun cât de plăcut e momentul în care ne învățăm picioarele unul altuia ritmul marșului , pe care aveam să-l parcurgem.

Cum aș putea să nu-ți reflect imaginea de fericit ce ai ales sa fii acum ? Ar fi atât de una și aceeași cu clipa în care ai încerca sa te privești printr-o oglinda acoperita.

Sau mai aproape ar putea fi , de ziua în care ai ales ca sa simți picătura de ploaie, fără umbrela și într-un moment în care se întâmplă să nu ploua .

Povestește-ți te rog, cat de ușor se pliază acum peste tine secunda în care te-ai hotărât să nu mai fii actor și să începi a gusta din firmitura de viață ce ți-a mai rămas. Respiri atât de profund și cu o grija nemaiîntâlnită , de parcă ai vrea sa salvezi până și din aerul fără de care drumul tău nu ar mai continua. Apreciez atât de mult că te-ai oprit în fiecare gara , unde ai luat cu tine nimic mai mult decât curajul de a păși înspre necunoscutul ce îți reamintea cât de viu ești numai atunci când urmezi oricare vis ai avea de visat.

Spune-mi când ar trebui să mă opresc din pregătirea atât de severa pe care ți-o ofer necontenit, cu precizie de ceas elvețian purtat pe mana orbului la sfârșit de oricare zi. Uneori până și tu poți fi răpus de cuvintele ce pot îngreuna oricare suflet care pare că sa abătut de turma care-l îndruma spre nicăieri .

Nu predic niciodată sub nici un fel de forma , cuvintele nimănui în afara nebuniei din gândurile mele. De asta-mi și permit oricând să te împing înspre început de noua viață , în care povestitorul nu poate fi nimeni altul decât tu .

Te las acum chiar la aceasta jumătate de primăvară cu adieri din fărâmă de vis care te învăluie în tot ce vrei tu și-ți amintesc să-ți spui tot mai des că fiecare dimineață va fi exact așa cum îți dorești .

Chiar nu m-am putut abține , de asta va și mulțumesc !

Vă îmbrățișez cu drag , Endorfinul.