RSS

Tag Archives: femeia

Si azi

Te regăsești tot mai des în goana asta după nimic, iar la finalul de zi trăita te întrebi cum ți sa mai scurs numai a ta bucata de timp. Te grăbești fără sa ai un motiv întemeiat, de parca s-ar sfârși lumea dacă ar trebui sa mai și întârzii. Te pot auzi cum respiri greoi, după ce ai finalizat acest maraton , care-ți împinge pașii spre nicăieri.
Cauți mereu formula aceea atât de bine aleasa, menita sa-ți injecteze trupul cu tentativa de adrenalina menita sa-ți pună trupul în mișcare. Te consumi, la fel ca ultima picătura de ceara curata ce tocmai sa scurs de pe ultima lumânare aprinsa dar nu e ca și cum acesta ar fi sfârșitul tău.
Ai găsit mereu, în oricare fărâma de speranță ai păstrat în tine, puterea necesara pentru ați continua numai al tău drum spre locul pe care-l consideri atât de special.
M-ai judecat de multe ori, probabil ai gustat din dorul care te-a făcut sa revii pe la mine, în speranța ca vei găsi și în acea zi, doza de endorfina, pentru care ai început deja sa dezvolți o toleranță, atât de plăcută cum iți place ție să-i spui. Dar uneori, am ales a te forța în a lua câte o pauză, numai de dragul de ați oferi șansa să guști din puritatea drogului, ce l-am creat într-o oarecare zi, cu multi ani în urma, special numai pentru tine.
Mi- a pasat mereu, de stările pe care ți le ofer și de felul în care tu le trăiești, atunci când le culegi singur, din rafturile mele prăfuite. Mereu a fost despre tine, nu am purtat niciodată insigna de scriitor eșuat la țărm de lume buna, iar dacă ar fi sa-i acord cuiva credite pentru asta, știi bine ca te-as alege numai pe tine.
Ziua de azi tocmai a început, tu te-ai trezit însetat după cafeaua fără de către nu poți continua, dar lasă-ți numai o clipă, în această dimineață pe care încerc să te fac a înțelege, ca e doar a ta, iar dacă te-ai opri, ai putea alege să-ți oferi un zâmbet pur, la fel ca sufletul de om, știi tu, cel care mereu credeai ca e atât de greu să-l porți după tine.
Mereu iți scriu aici, oricare ai fi tu, iar mesajul meu este același, indiferent de lumea din care vii tu, de asta mă și repet, sperând că într-o zi vei înțelege, că miracolul cel mai palpabil în care ai putea începe să crezi , ești tu. Lumea noastră poate fi atât de simplă, trebuie doar să o guști cu pofta de viață autentică și nu cumva să-ți treacă prin gând să o complici fără rost. Fă-ți ordine în paginile cărții în care mereu ai scris și ți-ai corectat poveștile pe care uneori alegi să le trăiești și continuă să faci asta. Eu te susțin din umbra tărâmului din care te privesc cum te dezvolți în cea mai bună versiune a ta. Am fost mereu acolo , martor la procesele tale de conștiință și știu că uneori adevărul ăsta atât de pur ,pe care ți-l las aici, e posibil să te fi copleșit prea mult, dar tot nu e motiv întemeiat ca să renunți. Zilele tale vor fi din ce în ce mai frumoase, iar drumurile tale vor deveni tot mai ușoare, când vei începe sa culegi doar gând bun, cu inima înflăcărată după ultimul strop de viață. Pentru că tu mereu ai fost nimic altceva decât un învingător , chiar și atunci când ai fost nevoit să porți războaiele din interiorul tău.
Acum înțelegi de ce te îndemn mereu ca să-ți trăiești viața ta, basmul pe care numai tu îl poți scrie și te anunț că decizie mai simplă decât asta nu poate fi.
Hai zâmbește și azi, când învârti în cafeaua fierbinte, visând la minunățiile pe care le vei întâlni în drumurile tale către tine.
Te las cu drag, în aromă de vreme bună și vise frumoase, visate la răsărit de Luna plină, în prag de primăvară vindecătoare de inimi frânte.
Vă îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on March 20, 2019 in De ale vietii

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Ma intorc

M-am intors, mai batran ca niciodata, mai putin intelept decat am fost pana acum si totusi mult prea in varsta pentru o lume atat de tanara si necoapata. Nici nu ma gandesc sa mi pierd restul vietii ca sa o inteleg. Nu-i lumea mea, eu traiesc o alta lume. Am creat-o special pentru mine. Fiecare are lumea sa, dar asta e o alta poveste.

M-am intors si inca fac abstractie de sistemul mizerabil in care ma regasesc fara voia mea. Ma intorc la Soare , in fiecare zi privesc si il salut cu mare drag. Am destul loc in inima ca sa-l las sa mi inunde intregul trup. Sunt total detasat de tot ceea ce e in jurul meu, si nu, nu mi-am pierdut mintile, cel putin nu inca. Si iubesc, iubesc viata asta mizerabila in care traiesc. Nu stiu nici eu de ce, dar probabil ca gasesc un fel de dependenta in acest lucru. Imi plac adictiile, mereu am avut o multime. Sunt un ocean in care orice ai arunca , oricum nu vei mai gasi vreodata. Mult prea mare ca sa ma las purtat de noua ordine mondiala. Noua ordine, ce dragut suna, cand de fapt e ultima apocalipsa pe care o vom gusta. Prea obosit uneori ca sa mai explic tuturor cat de jegoasa e societatea in care traim. Oamenii nu mai au ganduri, iar gandurile nu mai au sentimente, de parca au avut vreodata. Dar e un fel de dulce amagire, la fel ca atunci cand pui biletul acele, norocosul, care ti va schimba definitiv viata, dar tocmai a trecut extragerea  si tu te intorci din nou la minunata viata de masinarie pe care o duci. Ai nevoie doar de combustibil ca sa poti merge mai departe. Si toate trec, cum au mai spus-o si altii, dar viata -i numai una din cate stim. Restul de vieti paralele sunt doar amagiri pe moment pana la marea finala.

Tu inca visezi la locuinta ta din vis, si la copii care se balacesc in piscina mult dorita, masina e parcata in garajul proaspat terminat iar banii, nu mai sunt de mult o grija pentru tine. Si-s doar iluzii dar tu stii bine asta pentru ca in fond, nici unul dintre noi nu cauta bani. Nu aduc fericirea si nici nu o intretin, am inca curajul sa va intreb pe fiecare in parte daca intradevar traiti viata la care a-ti visat inca de mici ?

Ma indoiesc ca voi fi coplesit de raspunsuri pozitive. Viata , e o gluma foarte serioasa, mi-a zis chiar Victor Hugo, probabil in momentul in care a realizat ca totul, dar absolut totul, e doar un iluzoriu, care se stabileste ca o samanta in interiorul nostru , dar care refuza sa mai devina acel copac, stivi voi copacul batran, simbolul intelepciunii. Vorbesc despre copaci, cu siguranta ca risc sa fiu arestat in aceste vremuri in care copacii au ajuns sa fie doar material industrial pentru mobila si multe altele. Dar cui sa-i pese ? Doar nu voi schimba de unul singur lumea. Cui ai pasa ?

Ma intorc printre voi, ca un muritor de rand, lasand deoparte toate visele pe care , la fel ca si voi le-am alimentat an de an si o voi face pana voi inchide ochii. Devin realist si deja e frig aici in lumea mea. Realitatea e cea mai urata fila de istorie scrisa vreodata . Nici nu-mi pasa daca nimeni nu se va regasi in acest post , oricum , stiu bine, toti suntem la fel. Picaturi, probabil de praf carate de stiu eu ce suflete mult mai evoluate decat am putea noi sa fim vreodata.

Ma intorc la dragoste , in fiecare zi cand vad cu porumbeii isi iubesc porumbitele si zambesc, cand ma gandesc ca oamenii au uitat de multa vreme ce vrea sa insemne acest sentiment sau ce naiba o mai fi . Sa iubim ? Da . Iubim exact tot ceea ce ne va duce cu pasi repezi spre mult asteptata apocalipsa. Nu exista sfarsitul lumii , cum nu exista nici inceputul ei, nu fac dezbateri religioase si nici nu analizez teme stiintifice. Dar , e de ajuns sa ne oprim , macar o secunda, stiu, cer prea mult, dar totusi, in acea secunda e posibil sa observam fara sa depunem prea mare efort ca in jurul nostru, este un circuit , continu si infinit, la fel ca tot universul, fara inceput si fara sfarsit. Contradictoriu ? Sau abstract? Mi-e tot una , atat timp cat incerc sa va sfatui doar atat :

Traiti-va vietile , e singurul lucru pe care il avem in posesie cu adevarat !

Ma intorc , de data asta cu fata spre voi, si fac o bine meritata plecaciune pentru cititorii mei , semnand cu mult iubitul meu pseudonim :

Endorfinul…

 
9 Comments

Posted by on June 26, 2015 in De ale vietii

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Haina face pe om

Barbat, 30 de ani, lucrez pe postul de portar la o firma renumite din orasul in care locuiesc. Zilnic, pe aici, trec mii de oameni, de toate felurile. De ceva timp imi place sa observ o anume femeie, superba, intoata splendoarea ei, exact ca florile de iris, imi inunda simturile cu parfumul pe care il lasa in urma ei. O salut de fiecare data cand trece pe langa mine, dar niciodata nu s a sinchisit sa mi raspunda. M am obisnuit deja cu asta si totusi sper ca intr o zi o sa mi raspunda la salutul inofensiv pe care il ofer mereu.

Am dat anunt la o agentie imobiliara , sa mi vand casa in care locuiesc, pentru ca vreau sa ma mut la o casa pe pamant. M am saturat sa locuiesc la bloc, intre patru pereti, e prea putin spatiu pentru mine. Vreau sa mi fac o gradina frumoasa cu un catel care sa ma iubeasca de fiecare data cand ajung acasa, sa mi plantez un nuc, la tulpina caruia sa ma racoresc in verile toride si mai vreau sa fac multe, dar trebuie doar sa astept sa gasesc un client care sa mi cump[ere vechea locuinta.

Astazi , agentul imobiliar, tocmai m a anuntat ca soseste cu un client care doreste sa mi si dea banii pentru apartamentul meu. A ajuns, am semnat actele, si am incasat banii. Sunt fericit, sunt foarte fericit pentru ca tocmai observ cu visul meu incepe sa se materializeze.

Cu banii in mana, ma gandesc la femeia aia superba despre care am vorbit mai devreme si ca si cum as fi posedat sau condus de o forta supranaturala, lipsit de control , ma indrept catre un  dealer auto de aici din oras. Cu trei sferturi din suma pe care o am de la apartament, imi cumpar o masina, merg la o casa de moda si mi iau cateva costume noi, ma imbrac, ma aranjez si merg in cautarea femeii.

E ziua mea libera astazi si deci imi permit sa fac orice, chiar trec si prin dreptul serviciului meu, unde spre fericirea mea, femeia in cauza tocmai iesea de aici. Ca un facut, ai tai calea si ea tresare de spaima. Cobor din masina si mi cer scuzele de rigoare, ea ma priveste din cap pana n picioare, se uita mai atent si la masina pe care o conduc si ma intreaba daca nu vreau sa mi iau revansa, mergand impreuna la o cafea. Bineinteles ca accept, mergem la restaurant, incepem sa povestim tot felul de lucruri nu foarte interesante, iar apoi cand soseste si momentul plecareii, ea ma intreaba daca nu vreau sa continuam seara cu o ierire in clubul. De fapt in unul din numeroasele cluburi de pe aici. Plecam spre locul acela, ne simtim bine dansam, consumam cateva sticle de bautura si apoi ne indreptam spre locuinta mea. Mentionez ca avea inca perioada de comodat deci inca eram in drepturi sa mai trec pe la fosta casa.

O noapte nebuna, dragoste salbatica pana dimineata, eu super fericit ca visele mele au devenit realitate, ea in extaz si super multumita de aceasta zi.

Dimineata ma trezesc singur , ea plecase la serviciul ei si mi lasase un bilet, pe masa din bucatarie: “Ai fost superb, te vreau pentru tot restul vietii. Vorbim diseara !.”

Eu fericit nevoie mare, ma pregatesc pentru noua zi de mers la serviciu de portar, cu care eram obisnuit.

Ajuns acolo, pe langa mine trece femeia alaturi de care mi am petrecut frumoasa zi ,ce tocmai trecuse. Se uita mai atent si nu i vine sa creada ca barbatul de ieri, cu masina scumpa, cu haine alese cu bun gust, lucreaza ca portar, tocmai in acelasi loc undea ea conduce o firma multinationala. Puteam sa i citesc ciuda cu care ma privea. Parca nu vroia sa accepte ca sunt eu. Ma ura, cred ca ma ura de moarte daca ma gandesc bine. Nu a spus nimic si sa facut disparuta.

Eu? In acel moment am inteles, nenorocirea care sa abatut asupra mea. Tocmai imi spulberasem toate visele. Cheltuisem banii pentru noua casa pe o masina si cateva haine noi, ramasesem si fara femeia pe care tocmai o cucerisem si singurele cuvinte care rasunau ca un ecou in mintea mea erau : “Haina,face pe om!”

Problema era ca, m a costat foarte scump sa aflu acest mare adevar!

P.S. : Aviz amatorilor !!!

 
4 Comments

Posted by on February 5, 2012 in De ale vietii

 

Tags: , , ,

Hotul de clipe

Traia candva, cu foarte mult timp in urma, un om simplu, atat de simplu, incat nimic nu-l putea face nefericit. Omul nostru, nu avea un nume, pentru ca familia sa, uitase sa-i puna unu, din nu stiu ce motive. El nu-si dorea nimic niciodata, nu aspira la lucruri marete si nici la cele simple. Era pur si simplu un suflet aparent ratacit. Nu l vizita nimeni, mai ales ca traia undeva la poalele muntilor, iar drumurile batatorite de a lungul timpului de drumeti, nu treceau pe langa locuinta lui.

Intr-o zi, o femeie, foarte frumoasa si foarte simpla, a ajuns la poarta omului fara nume si a inceput sa planga si sa urle, de parca cineva ar fi incercat sa o omoare. Gazda noastra auzind-o, a venit la ea sa afle necazul femeii.

-De ce plangi?

-Nu stiu sa traiesc clipa, raspunde femeia.

-Ciudat, stii de ce? Pentru ca, chiar in acest moment, tocmai asta faci, traiesti o clipa.Clipa in care ai ajuns in pragul casei mele. Este o cclipa, chiar nu o observi?

-Nu stiu sa traiesc clipa, raspunde femeia printre lacrimi.

-Eu sunt omul fara nume, raspunde personajul nostru, si stii ce am observat? Atunci cand ma trezesc dimineata, m am obisnuit sa zambesc, motive am destule, crede-ma. Zambesc la Soare, la muntii pe a caror poale locuiesc, la padurea care se intinde in jurul casei mele, la pasarile care ma incanta cu ciripitul lor, la faptul ca traiesc.Toate astea pentru mine sunt clipe, pe care le folosesc neincetat, ma bucur de ele pentru ca sunt unice si apoi astept urmatoarele clipe ce vor aparea.

-Da asa este, tu ai dreptate omule, raspunde femeia, dar in cazul meu lucrurile stau putin altfel. Pe mine oamenii din orasul meu ma striga”Hotul de clipe”, pentru ca ma bucur atat de mult de clipele frumoase ale celor din jur, incat uit sa mi traiesc clipele mele. Oamenii ma urasc, pentru ca dupa parerea lor, eu le fur bucuriile. Doar ei au voie sa si traiasca clipele si eu nu ma pot bucura de fericirea lor. Ma zguduie ideea de a nu putea sa ma hranesc cu toate clipele din lume. Asa sunt eu. Devin tot mai fericita cand observ ca oamenii nu au uitat sa traiasca si nu s multi cei care fac acest lucru, tocmai din acest motiv sunt tratata ca o vrajitoare parca, si uneori, asta doare.

Omul nostru a privit-o lung si i-a raspuns:

-Poftim, traieste clipa mea, cea in care ne am intalnit si tu plangeai.Eu pot sa impart clipele mele cu tine. Iar dupa aceasta, omul fara nume a inchis ochii si a murit, impacat cu el insusi, pentru ca si-a trait clipa.

Morala:

Clipele sunt unice, o singura data apar si daca nu suntem pe faza dispar si nu ne mai intalnim cu ele niciodata. Traieste-ti clipa, ar trebui sa fie singurul indrumator pe parcursul vietii.

Lectura placuta!

 
4 Comments

Posted by on December 16, 2011 in De ale vietii

 

Tags: , ,