RSS

Arhive pe etichete: fericire

Trăiește

Dormeai profund atunci când striveai ultimul gând sub călcâiul pantofilor tăi, în timp ce căutai să scapi de adevăratul motiv al coșmarului tău care-ți acoperea trupul de sudoare.

Călăul îți respira în ceafă , îți șoptea în urechile înghețate să nu te trezești , cu să rămâi stana de piatră la cuvintele care-ți sfâșiau restul de vis ce ți-a rămas.

Alegi să păstrezi frânturi din trecutul pe care ceva nu te lasă să-l uiți, în loc să inspiri ultima gură de viață rămasă în intimitatea gândului tău.

Te atașezi de lucruri fără suflet, în timp ce prudent crezi tu că te îndrepți înspre drumul cel bun, care te duce catre locul în care vei pierde și ultima bucată de inimă ce încăpățânat refuză să se predea.

Conectează-te cu ceea ce-ți aparține cu adevărat și revendică- ți dreptul la o viață frumoasă în care nimic nu-ți dictează ritmul muzicii pe care alegi să o asculți. Amintește-ți ce înseamnă să fii liber, iar fiecare gând pe care îl transformi în cuvinte fă tot posibilul sa fie al tău.

Construiește-ți drumul pe care doar tălpile tale să calce și fii fericit cu tine, oriunde te-ai afla.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe mai 13, 2020 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Curățenie

Înghețasem într-un strop de fericire pură, întins pe nisipurile fierbinți ale lumii pe care necontenit o creez cu oricare unealtă am la îndemână.

Încercam din răsputeri să aranjez munții cu vârfurile lor de piatră acoperita de zăpadă, numai de dragul de a lăsa loc pădurilor de brad verde.

Tăceam ascuns în gândurile mele neșlefuite și ascultam nimicul pur care-mi umplea inima cu liniștea deloc apăsătoare.

Mă pregăteam să plec la război cu tot ce a mai rămas rău în jur, având doar mâinile mele îmbătrânite și goale pe post de arme. Fac asta pentru tine , tu sigur ai nevoie de o lume curată, în care să poți respira aer nepoluat și unde să mai poți întâlni oameni care îți zâmbesc fără strop de gând negru.

E purificarea de primăvară, cred că astfel îmi place să o numesc, iar păsările mi-au dat deja binecuvântarea de început al luptei.

Frigul pe care îl simt mă anunță că port în mine o frică pentru ceea ce va urma, dar ultima rază de Soare ce mângâie pământul mă îndeamnă să merg mai departe. E singurul stimul de care am nevoie pentru a înainta înspre idealul ce m-a adus până aici.

Uneori am senzația că mă satur de statutul de călător pe care drumurile lungi mi le-au dat, dar setea de viață frumoasă ce-mi usucă mereu gâtul îmi amintește că nu mă pot opri.

Azi m-am gândit să mai trec și pe la tine , cum am mai spus , e curățenie de primăvară, deci hai sa înaintăm împreună.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
7 comentarii

Scris de pe mai 2, 2020 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Fără timp

Când rămâi fără timp, te deconectezi la ceea ce te-a făcut cel care ești astăzi, oricare ar fi acel ceva în care crezi.

Vei asculta cu sufletul fiecare bătaie de aripă ale fluturilor, simțurile îți vor aminti mirosul curat al florilor, iar vântul îți va usca nopțile în care te trezești ud din coșmarul ce tocmai te-a încercat.

Când rămâi fără timp, ai să înțelegi că fiarele care urlă în sălbăticia unde liniștea apăsătoare se lasă ca un fum greu peste pieptul tău, îți sunt de fapt prieteni.

Acum , dacă tot te-ai oprit din fuga asta înspre nicăieri, adună fiecare gând bun al tău, și așează-l frumos în desaga de catifea cu șnur de argint, pe care atunci când vei simți că ești pregătit, să o arunci în lume. Când vei pleca , vei știi că ai lăsat numai bine in urma ta, iar cei care o vor găsi , o să înțeleagă că ți-a păsat.

Lasă doar gânduri curate învelite în mătase de vise frumoase, presărată cu zâmbete și oferă le oricui vei întâlni în drumurile tale , om bun ce ești.

Știu, pare fără sens , fiecare cuvânt pe care ți-l las mereu aici, dar ascultă, lumea nu e chiar atât de rea precum pare , iar lumea suntem noi. Tot ceea ce pui bun și frumos în ea , va creste înzecit, precum florile în prag de primăvară.

Mereu te indemn la o viață frumoasă, trăită cu pasiune și fără strop de regret, tocmai pentru a te face să înțelegi, că într-o zi vei rămâne fără timp, dar ce poate fi mai frumos decât clipa în care alegi sa pleci știind că ai lăsat o lume mai buna în urma ta.

Îți dau Soare și azi, lăsat la macerat în aromă de iarba proaspăt tăiată, presărată cu praf de inimă curată , la prima oră a dimineții.

Te blestem să trăiești frumos, în perfectă rezonanță cu tine însuți.

Visează mai mult, până ramai fără timp.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
7 comentarii

Scris de pe aprilie 27, 2020 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Cană

Încă aștept , dimineața în care Soarele te va plesni peste obraz , numai de dragul de a fi prezent la spectacolul gratuit ce are loc fara oprire la răsărit.

Aleg cele mai frumoase raze pe care le împletesc ca într-un papirus pentru că am rămas în pană de foi albe, că mai apoi să-ți pot scrie poveștile pe care mereu ți le las aici scumpul meu cititor.

Ascult ariile unice din filarmonica naturii pe care diminețile mi le oferă în schimbul somnului, după care înfierbânt o cafea la care mă pot apuca de povestit.

Ce să-ți mai spun azi, că încă aștept să-ți desfunzi urechile infectate că să poți asculta fiecare ciripit de pasăre ! Că ai putea lăsa lumina să te curețe cu căldură și să ți redea înapoi libertatea după care tânjești atât de mult ? Că fiecare picătură de speranță ce ai lăsat să se evapore o poți culege cu ușurință numai atunci când alegi sa fii tu ?

Sau poate ai nevoie să-ți reamintesc că oricare ar fi visul tău îl poți materializa numai dacă incepi să crezi?

Te as îndemna azi, și așa beneficiezi de atât de mult timp liber, să-ți privești adâncurile sufletului tau cu ochii deschiși. Vei găsi răspunsul la toate întrebările pe care ți le-ai pus vreodată. Trebuie doar să stai de vorbă cu tine, cât de deschis poți tu. Nu-ți scriu aici nici o rețetă care sa te duca spre culmea succesului, eu doar îmi fac datoria de a-ți aminti că și tu ai nevoie să mai povestești cu tine. Diminuează percepția durerii, a fost mereu motto ul meu cu care te-am invitat necontenit la o ceașcă de cafea fierbinte.

Trebuie doar să încerci, știi bine că nu te costă nimic, să ți zâmbești tot mai des, pentru că numai așa vei putea să te obișnuiești cu faptul că poți fi fericit fără nimic.

O cana de zâmbete îți las azi la ușă, oricine ai fi și oriunde te-ai afla.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
5 comentarii

Scris de pe aprilie 26, 2020 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , ,

Armata

DSCN2521.JPG
Atunci când am vărsat întâia lacrima pentru tine, am înțeles ca nu pot rămâne nemișcat de vârtejul care te trăgea spre fundul prăpastiei spre nicăieri. Am ales sa lupt eu războaiele tale, folosind armatele de gânduri atât de bine pregătite pentru acea zi. Am simțit și am auzit strigatul tău în care cereai ajutor oricui, dar totuși nimeni nu a fost acolo lângă tine. De ce am ales sa fac asta, pentru ca e prea posibil ca eu sa fi rămas printre singurii cum vrei tu sa-i numești, cărora chiar le pasa de tine. Eu doar vroiam sa te vad zâmbind, nu încercat de alte stări menite sa-ți întristeze curata inima pe care în piept o porți de atâta amar de vreme. Tu ai înțeles, ca uneori trebuie doar sa accepți ca ești singur, dar tocmai de acel moment ai nevoie atunci când alegi schimbarea în locul banalului care-ți acoperă sufletul de deznădejde. Doar astfel vei păși mai departe , ascultând ciripitul de pasare fericita în prag de dimineață ploioasa cu vânt călduț, care te mângăie ca o mama cu poveștile ei frumoase pe care adormeai gustând din tărâmul visării în care tu pictai atât de frumos fiecare clipa de fericire absoluta.
Mereu te-am privit cum te întorci atât de trist în lumea în care te trezeai în fiecare zi dezamăgit de faptul ca magia nu exista. Dar tu ești îndestulătorul miracol pe care-l trăiești constant fără ca nici măcar sa fii recunoscător pentru asta. Aveam chiar și un gând , ales special pentru momentele tale în care vroiai doar ca sa renunti, numai de dragul de a nu mesteca și coșmaruri pe stomacul gol, în drumul tău spre fericire.
Atât de ușoară poate fi renunțarea la tine și la ceea ce ești astăzi, încât normal ca știam reacția cu care vei trata aceasta boala, de aia ți-am și lăsat acea pastila pe noptiera de lângă patul în care visai, pe rețetă scria ca-i formula chimica pentru oameni , ca ar trebui sa fie interzis abuzul asta de endorfina la care te supun de atâția ani, numai de dragul de ați privi zâmbetul tău atunci când îl oferi oricui , pana și ție.
In ziua în care am vărsat întâia lacrima pentru tine, am reușit sa o păstrez pana azi, în pumnul meu bine strâns, doar pentru ca într-o zi , sa ți-o pot oferi în dar, lăsându-te sa înțelegi ca tu chiar ai reușit sa trăiești o picătură de viata frumoasa , fără un gram de regret și înconjurat de numai zâmbete aruncate peste cei alături de care ai devenit omul de acum.
Acum, vroiam doar sa-ți amintesc , ca-ți voi duce eu toate luptele care se dau uneori în sufletul tău curat, fără sa-ți cer nimic mai mult decât un zâmbet.
Ma înclin în fata voastră și va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
6 comentarii

Scris de pe aprilie 4, 2019 în De ale vietii, Uncategorized

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Indemn

De parca nu ți-am șoptit de atâtea ori sa nu te arunci în poveștile unuia ca mine, fără sa-ți asumi riscul de a fi scufundat în visare profunda, în lumi pe care nu le-ai putea înțelege. Tu plimbate printre cuvintele mele, aduna ceea ce crezi ca-ți poate fi de folos în drumul meu și continua ascensiunea ta spre absolut.
Evita sa crezi adevărurile fictive pe care lumea în care te regăsești acum ți-le oferă gratuit , având ca singur scop eliminarea luptătorului din tine. Ai citit destule povesti în drumul tău, pe altele uneori ți-ai făcut curajul ca sa le scrii, important este ceea ce simți sau starea în care poți rămâne mereu. E vorba de alegerile tale și de clipele în care alegi sa fii tu.
Trăiește restul de cum vrei sa o numești exact asa cum ai visat, atunci când erai pur , când vârsta era doar un obstacol pentru copilul din tine care se grăbea atât de mult ca sa crească.
Dar acum ai crescut destul, ești ceea ce ți-ai dorit mereu sa fii, acel adult independent , care dansează mereu pe muzica altora, întrebându-te de ce pașii tai de dans nu te mai asculta.
E atât de ușor sa te lași controlat de concepțiile celor din jur , încât poți pierde firul povestii tale, în doar o frântură de secunda.
Chiar nu ai înțeles pana acum, ca azi și maine și zilele care urmează , e ziua ta, asa ca pregătește-te de sărbătoare, nu-ți umple sufletul cu necazurile care fac parte din ireal. E numai viata, ma gândeam ca ai înțeles pana acum, iar tu , nu ai nimic de făcut în afara de a ți-o trai , exact asa cum ai visat.
Hai lupta și azi, îndeamnă-ți privirea ca sa privească numai în sus, indiferent de starea ce te încearcă în acest moment. Ești tot ce ai nevoie pentru a fi doar ceea ce-ți dorești tu. Si suna copilăresc , când iți spun într-o lume atât de grăbită sa fii tu, sa zâmbești mai mult, sa alegi doar ceea ce a bun pentru tine și sa iubești acest paradox, care uneori iți lasă și gust amar, gândindu-te numai la asta: Încerci tu ordinara viata sa-mi amărăști basmul tocmai mie, creatorul universului creat de mine ?
Deci, ce o sa mi mai spui și azi, când te indemn sa mergi spre drumul atât de plăcut ce duce înspre inima ta?
Va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
7 comentarii

Scris de pe aprilie 2, 2019 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Uman

Îmi amintește mereu că nu mi-am pierdut umanitatea din mine , atunci când spatele îmi este biciuit de vânt și de ploi , mereu găsesc curajul necesar și îngenunchez pentru a-mi cere iertare de la pământul pe care-l calc în picioare fără milă , în nesfârșitele mele călătorii. Îmi hrănesc sufletul cu răsărituri de Soare, iar când mă abat de la drumul meu, închid ochii și las gândurile frumoase sa mi fie călăuze . Îmbrățișez fiecare forma pe care Natura o aruncă în calea mea, indiferent de locul în care mă aflu . Culeg frânturile de povesti aruncate la orice colt, cele în care unii au încetat în a mai crede , le cos împreună , ca un priceput croitor, cu ață de speranță, păstrată în cămara secreta. Ca mai apoi, sa le trimit înspre inima oricui ar avea nevoie de o fărâmă de poveste, bine povestita. O fac mereu , numai după ce se simte sfârșitul de zi. Gândesc mai profund după lăsarea întunericului iar ideile mele , pot da contur oricărui gând ți-ai fi dorit să-l folosești . Reflexia Lunii îmi oferă suficientă lumină , pentru că eu sa pot urma propriile rețete, întocmai cum au fost scrise. Evit să greșesc, atunci când ma regăsesc în aceste felurite stări , în care creez gratuități pentru inimi frânte. Las stropii de fericire în stare pura, sa se prelingă spre sufletul ce mi-a fost încredințat , când storc în miez de noapte buretele de gânduri bune , pentru ca tu, oricare ai fi, sa poți zâmbi și astăzi . Ai vânez , ca un iscusit vânător , pe toți care refuza la propriile vise trimițându-i în detenție, în temnița unde redau speranțele , oricărui doritor de vise bine visate.

Adun armate , de visători incurabili , în jurul meu, atunci când aleg să pășesc pe drumuri neumblate . E mult mai plăcut drumul , pe care povestea de azi te va purtat, atunci când găsești adepții ce au ales să creadă în nobilul tău scop de a fi viu . Apoi sunt zidurile, cu care încerci mereu să te înconjuri, crezând că libertatea , o poți găsi în numai a ta sfera de confort. De unde și conceptul de fereastra, care-ți oferă șansa de a te privi din exteriorul lumii pe care o protejezi cu atâta sfințenie. Curaj, este tot ce ai nevoie , pentru a-ți trăi oricare vis ai alege din propriul seif cu cifru numai de tine știut. Mai știi tu picătură de om, născut în toi de era tehnologica, semnificația curajului ? Îl vei găsi exact în același loc în care ai ales sa-l dai uitării, ultima dată când ai renunțat în a mai fi om. La fel de uman mă simt, atunci când îți lași mâinile sa se odihnească în palmele mele, îmbătrânite de nemilosul Timp.

Daca te-ai regăsit în gândul de astăzi, ramai călător neînfricat, e mult prea evident , că în inima ta vei găsi destul curaj, pentru a transforma tot ce-ți dorești bun , în realul de care depinzi atât de mult.

Te las , pentru azi, e tot ce ți pot oferi minunatul meu cititor. Vei găsi mereu aici bucățile de gânduri de care ai nevoie pentru a-ți completa poveștile în care ai ales sa crezi.

O zi plina de zâmbete , asta va doresc eu vouă !

Semnează, Endorfinul .

 
10 comentarii

Scris de pe ianuarie 19, 2019 în De ale vietii

 

Etichete: , , , ,