Ruginiu

Încercam să cuprind cu privirea întreaga poveste ce începea a se scrie de una singură, în clipa în care am ținut ochii strâns închiși și am tăcut.

Simțeam fiecare cuvânt ce se așeza cu încetinitorul apăsând adânc în bucata de inimă ce îmi bătea în piept.

Eram martorul unei istorisiri de o secundă , în care nicidecum nu gândeam că aș putea să-i influențez în vreun fel bunul curs. Mă temeam să nu creadă că vreau să-i impun un știu eu ce mod de aș trăi viața. Eram prezent aici doar ca să evidențiez minunățiile de care dispunea deja. Mă gândeam doar ca să te întreb, cam cât de bătrân este sufletul tău ce până și azi îl ții captiv în cutia în care cu mult timp în urmă ai închis copilul din tine .

Am dezvoltat o pasiune de nedescris pentru ființa umană, de asta mi și place atât de mult atunci când mă las captiv de basmele pe care mi le înșirui uneori la început de toamnă. Bănui că ar fi o oarecare urmă de sado masochism, ce a rămas ca o pată ce nu poate fi ștearsă de pe creierul meu, atunci când aștept în ploaie cu trupul înghețat de frigul lui Octombrie, un semn că încă mai trăiești.

Mi-ar placea să te vad tot mai des că ești dispus să ți asumi mai multe riscuri, în loc să te ascunzi în cochilia ta de confort, ținând cont de timpul limitat de care dispui. Te comporți de cele mai multe ori de parcă ai fi nemuritor știind că asta-i doar o fată morgana pe care niciodată nu o vei întâlni.

Eu am rămas tot aici, tac , în liniștea mea insuportabilă de unde aleg uneori să trimit câte un gând bun către tine.

Îmi era dor de voi, la fel ca de ultimul fum de țigară la care mereu zic că renunț, numai de dragul de a-mi păcăli încă o dată psihicul încărcat cu atâtea doleanțe.

Și știi ce, ruginiul pronunțat al ultimei frunze care se zbate neputincioasă acum pe pământ, mă îndeamnă să-ți învelesc sufletul cu o fărâmă de gând călduros.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

Publicitate

 

Căutător

Cumva, căutam diferite porți prin nenumarate lumi, pe acolo pe unde nici măcar felinarele nu erau aprinse în miez de noapte, semn clar că nu sunt bine venit . Ascultam în taină predica picăturilor de ploaie care mereu nu-mi lăsau Soarele să apară atunci când alegeam să-l aștept. O urmă de vânt nu tocmai călduț, îmi brazda obrazul lăsându-mi cicatrici să-mi amintească că e mai bine să fiu mai atent cu picioarele mele care necontenit în fiecare dimineață mă poartă spre locuri ce nici macar eu nu le mai înțeleg.

Scormoneam sub fiecare piatră ce o loveam puternic cu piciorul în căutarea mea de altceva, mai diferit sau poate mai bun. M-au plictisit atât de mult banalurile peste care am tot trecut, de asta am și ales să fiu căutător de viață frumoasă.

Când tu te înclini în fața oricărui aducător de zâmbete atent regizate, atunci e momentul în care îmi fac apariția numai de dragul să te știu că ești liber și că acționezi doar după instinctele tale. Eu nu te împing spre nu știu ce credințe și nici nu te ademenesc spre știu eu ce ritualuri religioase. Ci doar îți prezint , de fiecare dată când trec pe aici, că tot ce ai nevoie îți aparține deja. Ești cel mai frumos lucru care ți sa putut întâmpla.

Închei cu rugămintea de a ți pastra căutările interioare spre oricare ar fi gândul tău ce-ți amintește cu încăpățânare, că poți fi orice și oriunde.

Vă îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 

Tu si Primavara

Tu ce faci cu primăvara ta ?
Eu am ales sa-ți întind mana, prinde-o și încearcă acest gând în care te port prin lumile mele paralele, acolo unde te las sa-mi privești toate multiplele personalități, care mereu îmi vin în ajutor atunci când tu te pierzi de tine însuti. Cum as putea sa te privesc încercând sa ascunzi bătăile de inima neregulate, atunci când te încearcă știu eu ce fărâma de zi cu cer întunecat?
M-au mișcat mereu încercările tale de a găsi drumurile pe care știai prea bine ca nu poți sa le urmezi, tocmai de asta îmi întorc privirea tot mai des înspre visele tale. Încerc sa te atrag , la fel ca un iscusit negustor, prezentându-ți mărfurile pentru care am fost nevoit sa înconjur întregul pământ. De la mine nu vei primi mostre gratuite, niciodată, poate doar scurtături, chiar nu mi ar plăcea sa-ți vad picioarele obosite, îndreptându-se spre nicăieri.
Te voi împinge mereu de la spate, numai de dragul de a te vedea ca-ți trăiești bucata de viata care uneori te face sa uiți ca tu nu ești nemuritor, suntem la fel, iar eu am înțeles cât de important este clipa în care crezi ca ai destul timp, chiar și atunci când înțelegi ca timpul tău sa scurs. Ocolește obstacolele trecând prin ele direct, nu cauta scurtături, chiar dacă vei gusta din iluzia în care crezi ca vei dobândi mai mult timp. Nu mai e timp, iar azi e primăvara, sper doar ca ți-ai lăsat destul timp ca sa te bucur măcar de acest lucru.
Sa-ți fie drumurile învelite în stofa de trandafir inflorit, udat cu praf de stele, în miez de noapte când ești doar tu cu gândurile tale frumoase, în care uneori, abuzul cu care te tratez constant, iți va descoperi o noua lume în care tu ești fericit , iar eu la fel ca și tine sorb din paharul în care se aduna picăturile de viata, amețindu-mi simțurile care-mi amintesc cât de înconjurat de frumos pot fi.
Tu azi, plutește pe oricare gând ai ales ca sa fii și fugi în minunata călătorie în care chiar dacă pierzi, vei câștiga dreptul tău la trăit bucăți de vis frumos , mai ales atunci când realizezi ca drumul înspre sufletul tău l-ai tot parcurs de atât de multe ori.
Azi doar vroiam sa privești la primăvară cu alți ochi.
Va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.