RSS

Arhive pe etichete: frumoasa

Ma intorc

M-am intors, mai batran ca niciodata, mai putin intelept decat am fost pana acum si totusi mult prea in varsta pentru o lume atat de tanara si necoapata. Nici nu ma gandesc sa mi pierd restul vietii ca sa o inteleg. Nu-i lumea mea, eu traiesc o alta lume. Am creat-o special pentru mine. Fiecare are lumea sa, dar asta e o alta poveste.

M-am intors si inca fac abstractie de sistemul mizerabil in care ma regasesc fara voia mea. Ma intorc la Soare , in fiecare zi privesc si il salut cu mare drag. Am destul loc in inima ca sa-l las sa mi inunde intregul trup. Sunt total detasat de tot ceea ce e in jurul meu, si nu, nu mi-am pierdut mintile, cel putin nu inca. Si iubesc, iubesc viata asta mizerabila in care traiesc. Nu stiu nici eu de ce, dar probabil ca gasesc un fel de dependenta in acest lucru. Imi plac adictiile, mereu am avut o multime. Sunt un ocean in care orice ai arunca , oricum nu vei mai gasi vreodata. Mult prea mare ca sa ma las purtat de noua ordine mondiala. Noua ordine, ce dragut suna, cand de fapt e ultima apocalipsa pe care o vom gusta. Prea obosit uneori ca sa mai explic tuturor cat de jegoasa e societatea in care traim. Oamenii nu mai au ganduri, iar gandurile nu mai au sentimente, de parca au avut vreodata. Dar e un fel de dulce amagire, la fel ca atunci cand pui biletul acele, norocosul, care ti va schimba definitiv viata, dar tocmai a trecut extragerea  si tu te intorci din nou la minunata viata de masinarie pe care o duci. Ai nevoie doar de combustibil ca sa poti merge mai departe. Si toate trec, cum au mai spus-o si altii, dar viata -i numai una din cate stim. Restul de vieti paralele sunt doar amagiri pe moment pana la marea finala.

Tu inca visezi la locuinta ta din vis, si la copii care se balacesc in piscina mult dorita, masina e parcata in garajul proaspat terminat iar banii, nu mai sunt de mult o grija pentru tine. Si-s doar iluzii dar tu stii bine asta pentru ca in fond, nici unul dintre noi nu cauta bani. Nu aduc fericirea si nici nu o intretin, am inca curajul sa va intreb pe fiecare in parte daca intradevar traiti viata la care a-ti visat inca de mici ?

Ma indoiesc ca voi fi coplesit de raspunsuri pozitive. Viata , e o gluma foarte serioasa, mi-a zis chiar Victor Hugo, probabil in momentul in care a realizat ca totul, dar absolut totul, e doar un iluzoriu, care se stabileste ca o samanta in interiorul nostru , dar care refuza sa mai devina acel copac, stivi voi copacul batran, simbolul intelepciunii. Vorbesc despre copaci, cu siguranta ca risc sa fiu arestat in aceste vremuri in care copacii au ajuns sa fie doar material industrial pentru mobila si multe altele. Dar cui sa-i pese ? Doar nu voi schimba de unul singur lumea. Cui ai pasa ?

Ma intorc printre voi, ca un muritor de rand, lasand deoparte toate visele pe care , la fel ca si voi le-am alimentat an de an si o voi face pana voi inchide ochii. Devin realist si deja e frig aici in lumea mea. Realitatea e cea mai urata fila de istorie scrisa vreodata . Nici nu-mi pasa daca nimeni nu se va regasi in acest post , oricum , stiu bine, toti suntem la fel. Picaturi, probabil de praf carate de stiu eu ce suflete mult mai evoluate decat am putea noi sa fim vreodata.

Ma intorc la dragoste , in fiecare zi cand vad cu porumbeii isi iubesc porumbitele si zambesc, cand ma gandesc ca oamenii au uitat de multa vreme ce vrea sa insemne acest sentiment sau ce naiba o mai fi . Sa iubim ? Da . Iubim exact tot ceea ce ne va duce cu pasi repezi spre mult asteptata apocalipsa. Nu exista sfarsitul lumii , cum nu exista nici inceputul ei, nu fac dezbateri religioase si nici nu analizez teme stiintifice. Dar , e de ajuns sa ne oprim , macar o secunda, stiu, cer prea mult, dar totusi, in acea secunda e posibil sa observam fara sa depunem prea mare efort ca in jurul nostru, este un circuit , continu si infinit, la fel ca tot universul, fara inceput si fara sfarsit. Contradictoriu ? Sau abstract? Mi-e tot una , atat timp cat incerc sa va sfatui doar atat :

Traiti-va vietile , e singurul lucru pe care il avem in posesie cu adevarat !

Ma intorc , de data asta cu fata spre voi, si fac o bine meritata plecaciune pentru cititorii mei , semnand cu mult iubitul meu pseudonim :

Endorfinul…

 
9 comentarii

Scris de pe iunie 26, 2015 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Nu are titlu

Pornesc muzica, il iau pe un El si o Ea si ai arunc in mijlocul unei cafenele, in care lumina Lunii abia patrundea printre cortinele din catifea rosie, de la geamurile din lemn vopsit intr-o nuanta de verde. El zambeste, ea putin rusinata, cu o vaga roseata in obraz, ai intinde mana strangand-o de parca ar dori sa o protejeze. Muzica, posibil sa fie un tango celebru, inca nu m-am gandit prea profund la acest aspect. Important este doar simplu fapt ca cei doi au ajuns in acesta cafenea cu ajutorul gandurilor mele. Le ordon sa inceapa dansul, nu inainte de a descrie vestimentatia celor doi. Ea, poarta o rochie rosie ca focul, lunga, putin transparenta, lasand loc oricarui imaginar sa exploreze felurite taramuri. Pantofii sunt negrii, extrem de eleganti, din piele, stralucesc pe podeauaa din lemn cerat. Parul lung, trece de umeri, de culoare neagra, accentueaza tenul putin masliniu al Ei. Ochii caprui, buzele de un rosu demential, ar face orice privitor, indiferent de statutul sau social, sa creada ca aceasta fiinta este doar o iluzie. Avem in fata noastra o femeie frumoasa , prin naturaletea sa. Un fel de pictura, pe care Mama Natura a executat-o si a aruncat-o intr-o inchisoare bine pazita, ferita de orice privire curioasa.

El, un tanar inalt, bine definit, poate ca are vreo 37 de ani, cu trasaturi masculine destul de accentuate. Poarta o pereche de blugi albastri, cu cizme maro din piele cu catarama, in genul celor purtate de aramtele nemtesti in al doilea razboi mondial. Poarta un ceas destul de vechi dar atat de bine conservat, cu o curea maro. O camasa gri, finalizeaza tinuta tanarului, pentru ca sacoul pe care l-a avut la venirea sa aici, am avut eu grija sa il scot.Tuns scurt, deloc grizonat, parul de culoare saten, se asorteaza ca si cum ar fi atat de firesc cu tinuta sa si cu ochii la fel de caprui ca ai Ei.

Va ordon sa dansa-ti ! Si El impreuna cu Ea , au inceput a se lasa purtati de notele muzicii.

Va continua !

 
Scrie un comentariu

Scris de pe aprilie 4, 2013 în De ale vietii, Uncategorized

 

Etichete: , , ,

Un ce vrei tu !

Un pas, o soapta, un moment, o viata, un ce vrei tu sa fie. Un amestec de cuvinte, necalculate, o detasare de inhibitii, de moral , de social, de orice. Ai putea sa renunti la artificiile care te fac sa crezi ca esti atat de frumoasa, cand tu te regasesti in acest frumos inca de cand te ai nascut? O plimbare , un aer curat, o pasare care ciripeste de fericire ca a inceput o primavara ca multe alte primaveri. Te ai oprit macar pentru o secunda , in viata asta a ta , sa poti observa aceste lucruri minunate? Un soare, o raza de soare, un nor pufos, pe care iti imaginezi ca pasesti si te simti atat de bine, pentru ca in visarea ta , esti in picioarele goale si poti simti aces nor , atat de plapand.  O emotie sau mai multe, ca atunci cand ai gustat pentru prima oara din fructul interzis. Cand te ai desfatat in erotism si ai uitat de toti si de toate, iar acest lucru ti a umplut inima de iubire. O floare sau un infinit de flori, mai ales ca natura nu are limite, nu are principii si se bazeaza doar pe instinctul de perpetuare a speciilor. Sa te opresti si sa observi frumusetea cu care au fost creata. Gingasia lor, culorile atat de vii si parfumul de viata, pe care il emana ele.

Traieste omule si dupa ce te ai saturat de trait, traieste din nou, pentru ca aceasta ocazie vine numai o data, pe parcursul unei singure vieti. E doar o sansa, nu ai mai multe, pentru a ti trai viata exact asa cum vrei tu. A, si era sa uit: Zambeste si zambeste , pana dinspar toate ridurile de pe chipul tau. Si cand te ai saturat de zambit, zambeste din nou.

Nu uita sa iubesti si dupa ce ai gustat din toate iubirile tale, omule bun, iubeste din nou pana pe patul de moarte.

Pentru ca astfel, viata ta, va ramane, cea mai minunata experienta pe care ai putea sa o ai vreodata !

Zambeste omule, pentru ca zambetul, iti va deschide noi orizonturi si ti va oferi sansa, sa devii impenetrabil in aceasta Lume !

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 11, 2013 în De ale vietii

 

Etichete: , , , ,

O alta continuare part 3

Imaginati-va, o femeie inalta, in floarea varstei, cu un par lung si negru asemeni pamanturilor care formeaza campurile. Iar trupul, alcatuit parca de o entitate nemaintalnita, sculptat angelic, atat de perfect.Cu umerii bine conturatti, un gat subtire, cu sanii fermi, rotunzi, sfarcurile erecte, trezind imaginatia bolnava, pana si celui mai sfios om de pe Pamant. Soldurile bine determinate, de neuitat, as adauga eu insumi, urmate de un posterior de neimaginat. Acesta era peisajul asupra caruia ochii tanarului Stefan, au ramas atintiti.

Alexandra, constienta de aceasta situatie in care cei trei se regasira, se repede in goana, spre holul apartamentului si-l saruta pe Stefan, cu o sete de sarutare , rar intalnita. Madularul partii barbatesti, aproape ca sfasia capsele blugilor denim, pe care ai purta . Roberta coboara incet cu mana dreapta si-l strange pe acesta usor. Speriat de acest gest, Stefan ramase impietrit, fara sa scoata nici un sunet. Alexandra, o pisca usor de sani pe Roberta, facand-o sa inteleaga ca vrea sa continue. Ca este permis acest lucru. Smulge practic pantalonii de pe Stefan, timp in care Roberta deja incepuse sa deguste madularul acestuia. Alexandra, coboara si ea, alaturandu-se Robertei., desfatandu-se din falusul care mai avea putin si exploda. Stefan , era topi de placere, sprijinit de usa, gemea si implora cele doua animalice fiinte, sa se opreasca. Alexandra citind expresia de pe fata lui Stefan, trecu repede in spatele acestuia, prinzandu-l de maini, ca pe un arestat imobilizat, si-i ordona Robertei, pe un ton foarte autoritar :

– Acum, vreau sa profiti numai tu de el !

Roberta, ramase doar pentru o secunda blocata si imediat, se ridica in picioare si se intoarse cu spatele la Stefan. Se apleca putin in fata, lasand pentru Stefan, o imagine de neuitat. Isi departeaza picioarele unul de celalalt si se opreste pentru o secunda , lasandu-l pe acesta sa sufere numai putin. Ai apuca madularul cu degetele, il strange puternic si-l introduce in interiorul vaginului, impingandu-se usor inspre el. Stefan, a urlat la atingerea peretilordin interiorul Robertei, care il frigeau atat de tare, incat ai provoca acestuia atat durere, cat si placere, in egala masura. Fiind imobilizat de Alexandra, chinul si durerea erau si mai apasatoare. Roberta, cu miscari de dute-vino, din ce in ce mai accelerate, urla de placere, multumindu-i necontenit Alexandrei.Vaginul Roberteipulsa de placere, la fiecare miscare, strangand din ce in ce mai mult madularul lui Stefan, care nu mai scotea nici un sunet, topit fiind de placerile pe care i le ofereau aceste doua femei. Roberta accelereaza miscarile si izbucneste la scurt timp intr-un orgasm foarte umed si lipicios, improscand picioarele lui Stefan cu pretiosul lichid. Alexandra, mai excitata ca oricand, se repede la Roberta, eliberandu-l pe neclintitul Stefan. O saruta pasional, apasat si necontrolat, dupa care coboara si degusta clitorisul inrosit si umed al Robertei. Eros, zeul amorului, practic, s-a materializat, luand forma acestor trei fiinte umane. Mirosea a placere, in intreg apartamentul Robertei si atmosfera era extrem de incarcata de iubire.

Alexandra, muscandu-si buza superioara, il apuca pe stefan de testicule si se uita spre Roberta exclamand:

– Imi lasi mie onoare sa traiesc acest final exploziv?

– Desigur draga mea,Iti multumesc pentru tot.

– Eu iti multumesc Robi.

Si se intoarce cu fata la Stefan, lasandu-l sa o patrunda, cu penisul care abia astepta sa continue ceea ce a inceput cu Roberta. Prinde strans fesele Alexandrei si o trage spre el, cu miscari rapide si dure tot odata. Alexandra raspunde folosind aceleasi miscari sacadate, sarutandul pe gatul plin de sudoare, cu o pofta incontrolabila. Stefan isi infinge unghiile foarte adanc in posteriorul Alexandrei, lasandu-i cateva rani destul de pronuntate, semn ca momentul mult asteptat avea sa se apropie. Dupa cateva clipe, Stefan se elibereaza de lichidul acumulat in testicule, o licoare a iubirii, pe care vaginul Alexandrei, il inghite cu o sete nestapanita. Timp in care, Alexandra, elibereaza un ultim orgasm  cutremurator, urland ca un animal salbatic. Raman imbratisati pentru cateva clipe si apoi se intorc amandoi spre Roberta, care a urmarit intreaga scena, cu o satisfactie maxima, umpland-o cu sarutari.

Merg toti trei pentru o scurta imbaiere, apoi Stefan si Alex se imbraca si ca si cum nu s- ar fi intamplat nimic, isi iau ramas bun si pleaca, lasand-o pe Roberta sa-si termine tabieturile specifice diminetii.

 
 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Continuare (20)

Deodata au aparut in acelasi vis, Irina si Eduard, care se aflau intr-o incapere goala, fara nici o pata de culoare, fara geamuri si fara usi. In mijlocul camerei se afla o masa din fier, nu foarte mare ca dimensiune, iar pe masa, era asezat un cosciug in care se putea zari o femeie, frumoasa, care era moarta, dar totusi, parea atat de vie. Se puteau simti picaturile de suflet care inca mai salasluiau in trupul ei. Cei doi, priveau ingroziti pe prietena lor cum zace intinsa si fara suflare in acel sicriu.  In acel moment, in incapere isi facu aparitia o silueta de femei a carei expresie a fetei nu se putea zari. Ea se apropie de cei doi si le sopti cateva cuvinte care parca erau menite sa strabata intreg trupul lor la ascultarea acestora :

–          Nu va speriati si nu va intristati din cauza celor pe care le a-ti vazut aici. Totul este natural. Frica si tristetea fac parte din natura noastra, a umanitatii, iar moartea este urmatoarea etapa in ascensiunea catre Absolut. Nu va temeti. Roberta, este acolo unde era menit sa fie. Ea soarbe acum din picaturile de suflet ramase, pentru a se putea detasa complet de aceasta lume. Unde se afla ea, vom ajunge cu toti intr-un final. E doar o chestiune de timp. Acum va las, sa va intoarceti in Material, unde va este locul. Insa, nu uitati – Traiti picaturile de suflet pana la ultimul strop.

Si imediat, silueta disparu si cei trei prieteni se trezira din acel vis datorat cunsumului de Opium de mai devreme. Amortiti cum erau, pe acea banca din parc, priveau unul la celalat cand Roberta izbucni intr-un suras de rasuna intregul parc:

–          Ce tare nu? Cum voi chiar a-ti crezut ca murisem ? Ha ha ha ! Pana si eu am crezut ca eram moarta. Prea nebuna senzatia drogului. Mi-a lasat un gust amar iar apoi unul dulce cand am realizat ca nu era decat un vis. Haide-ti sa pornim!. Am asa un chef de viata acum.

–          Roberta, nu este normala – Replica Irina intr-un suras.Vino sa te strang in brate scumpo.

Si se imbratisara, prêt de cateva minute, timp in care, tanarul Eduard nu schita nici un gest. Era mult prea marcat de aceasta noua senzatie pe care tocmai o traise. Nu-si mai dorea nimic altceva decat sa ajunga mai repede intr-un local unde sa poata trage o dusca de ceva tare. Vroia sa uite experienta de mai devreme.

–          Sa mergem fetelor. Stiu eu un club foarte frumos nu departe de parc. Sa facem sa fie memorabila aceasta seara.

Pornira intr-un pas mai alert toti trei, pentru ca erau nerabdatori sa consume pofta de viata care parca ai sufocau acum. Traiau nevoia de a trai , din abundenta. Erau marcati de vis, dar fericiti de momentul prezent.

 
4 comentarii

Scris de pe iunie 24, 2012 în Roberta - picaturi de suflet

 

Etichete: , , , , ,

Haina face pe om

Barbat, 30 de ani, lucrez pe postul de portar la o firma renumite din orasul in care locuiesc. Zilnic, pe aici, trec mii de oameni, de toate felurile. De ceva timp imi place sa observ o anume femeie, superba, intoata splendoarea ei, exact ca florile de iris, imi inunda simturile cu parfumul pe care il lasa in urma ei. O salut de fiecare data cand trece pe langa mine, dar niciodata nu s a sinchisit sa mi raspunda. M am obisnuit deja cu asta si totusi sper ca intr o zi o sa mi raspunda la salutul inofensiv pe care il ofer mereu.

Am dat anunt la o agentie imobiliara , sa mi vand casa in care locuiesc, pentru ca vreau sa ma mut la o casa pe pamant. M am saturat sa locuiesc la bloc, intre patru pereti, e prea putin spatiu pentru mine. Vreau sa mi fac o gradina frumoasa cu un catel care sa ma iubeasca de fiecare data cand ajung acasa, sa mi plantez un nuc, la tulpina caruia sa ma racoresc in verile toride si mai vreau sa fac multe, dar trebuie doar sa astept sa gasesc un client care sa mi cump[ere vechea locuinta.

Astazi , agentul imobiliar, tocmai m a anuntat ca soseste cu un client care doreste sa mi si dea banii pentru apartamentul meu. A ajuns, am semnat actele, si am incasat banii. Sunt fericit, sunt foarte fericit pentru ca tocmai observ cu visul meu incepe sa se materializeze.

Cu banii in mana, ma gandesc la femeia aia superba despre care am vorbit mai devreme si ca si cum as fi posedat sau condus de o forta supranaturala, lipsit de control , ma indrept catre un  dealer auto de aici din oras. Cu trei sferturi din suma pe care o am de la apartament, imi cumpar o masina, merg la o casa de moda si mi iau cateva costume noi, ma imbrac, ma aranjez si merg in cautarea femeii.

E ziua mea libera astazi si deci imi permit sa fac orice, chiar trec si prin dreptul serviciului meu, unde spre fericirea mea, femeia in cauza tocmai iesea de aici. Ca un facut, ai tai calea si ea tresare de spaima. Cobor din masina si mi cer scuzele de rigoare, ea ma priveste din cap pana n picioare, se uita mai atent si la masina pe care o conduc si ma intreaba daca nu vreau sa mi iau revansa, mergand impreuna la o cafea. Bineinteles ca accept, mergem la restaurant, incepem sa povestim tot felul de lucruri nu foarte interesante, iar apoi cand soseste si momentul plecareii, ea ma intreaba daca nu vreau sa continuam seara cu o ierire in clubul. De fapt in unul din numeroasele cluburi de pe aici. Plecam spre locul acela, ne simtim bine dansam, consumam cateva sticle de bautura si apoi ne indreptam spre locuinta mea. Mentionez ca avea inca perioada de comodat deci inca eram in drepturi sa mai trec pe la fosta casa.

O noapte nebuna, dragoste salbatica pana dimineata, eu super fericit ca visele mele au devenit realitate, ea in extaz si super multumita de aceasta zi.

Dimineata ma trezesc singur , ea plecase la serviciul ei si mi lasase un bilet, pe masa din bucatarie: „Ai fost superb, te vreau pentru tot restul vietii. Vorbim diseara !.”

Eu fericit nevoie mare, ma pregatesc pentru noua zi de mers la serviciu de portar, cu care eram obisnuit.

Ajuns acolo, pe langa mine trece femeia alaturi de care mi am petrecut frumoasa zi ,ce tocmai trecuse. Se uita mai atent si nu i vine sa creada ca barbatul de ieri, cu masina scumpa, cu haine alese cu bun gust, lucreaza ca portar, tocmai in acelasi loc undea ea conduce o firma multinationala. Puteam sa i citesc ciuda cu care ma privea. Parca nu vroia sa accepte ca sunt eu. Ma ura, cred ca ma ura de moarte daca ma gandesc bine. Nu a spus nimic si sa facut disparuta.

Eu? In acel moment am inteles, nenorocirea care sa abatut asupra mea. Tocmai imi spulberasem toate visele. Cheltuisem banii pentru noua casa pe o masina si cateva haine noi, ramasesem si fara femeia pe care tocmai o cucerisem si singurele cuvinte care rasunau ca un ecou in mintea mea erau : „Haina,face pe om!”

Problema era ca, m a costat foarte scump sa aflu acest mare adevar!

P.S. : Aviz amatorilor !!!

 
4 comentarii

Scris de pe februarie 5, 2012 în De ale vietii

 

Etichete: , , ,