RSS

Arhive pe etichete: ganduri frumoase

Cană

Încă aștept , dimineața în care Soarele te va plesni peste obraz , numai de dragul de a fi prezent la spectacolul gratuit ce are loc fara oprire la răsărit.

Aleg cele mai frumoase raze pe care le împletesc ca într-un papirus pentru că am rămas în pană de foi albe, că mai apoi să-ți pot scrie poveștile pe care mereu ți le las aici scumpul meu cititor.

Ascult ariile unice din filarmonica naturii pe care diminețile mi le oferă în schimbul somnului, după care înfierbânt o cafea la care mă pot apuca de povestit.

Ce să-ți mai spun azi, că încă aștept să-ți desfunzi urechile infectate că să poți asculta fiecare ciripit de pasăre ! Că ai putea lăsa lumina să te curețe cu căldură și să ți redea înapoi libertatea după care tânjești atât de mult ? Că fiecare picătură de speranță ce ai lăsat să se evapore o poți culege cu ușurință numai atunci când alegi sa fii tu ?

Sau poate ai nevoie să-ți reamintesc că oricare ar fi visul tău îl poți materializa numai dacă incepi să crezi?

Te as îndemna azi, și așa beneficiezi de atât de mult timp liber, să-ți privești adâncurile sufletului tau cu ochii deschiși. Vei găsi răspunsul la toate întrebările pe care ți le-ai pus vreodată. Trebuie doar să stai de vorbă cu tine, cât de deschis poți tu. Nu-ți scriu aici nici o rețetă care sa te duca spre culmea succesului, eu doar îmi fac datoria de a-ți aminti că și tu ai nevoie să mai povestești cu tine. Diminuează percepția durerii, a fost mereu motto ul meu cu care te-am invitat necontenit la o ceașcă de cafea fierbinte.

Trebuie doar să încerci, știi bine că nu te costă nimic, să ți zâmbești tot mai des, pentru că numai așa vei putea să te obișnuiești cu faptul că poți fi fericit fără nimic.

O cana de zâmbete îți las azi la ușă, oricine ai fi și oriunde te-ai afla.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
5 comentarii

Scris de pe aprilie 26, 2020 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , ,

Să-ți amintesc

Continua să visezi, chiar și atunci când te trezești în felurite gânduri care uneori nici măcar nu-ți aparțin. Vei înțelege că aripile tale te vor purta singure fără să știi a zbura, spre numai idealurile tale în care ai crezut atât de mult încă din prima clipă. Acum înțelegi cât de ușor poate fi gândul pe care l-ai purtat în spinare în timp ce ochii îți lăcrimau la fiecare dezamăgire peste care trebuia să pășești. Dar cum te încearcă astăzi acest sentiment minunat, care tot timpul ți-a arătat ora exactă atunci când credeai că mai ai nevoie de timp . Se subînțelege atât de ușor fiecare gând pe care l-ai folosit prin școlile ale căror bănci le ai ros cu uniformele pe care ai ales sa nu le îmbraci, în momentul în care ai înțeles că trebuie să fii tu. Zâmbeai la fiecare atingere dintre tine și emoțiile pe care le întâlneai de fiecare dată când ai hotărât să fii liber. Ai crezut în necunoscutul spre care te-au purtat picioarele tale, mai ales atunci când te-ai temut că vei eșua în încercarea ta de a te înțelege tot mai profund. Mult prea departe ai reușit să trimiți ultima fărâmă de neîncredere când mi-ai șoptit că de acum vei face ce simți în încercarea de a străbate nemărginitul cer senin spre care ai privit la ceas de seara , când tremurai de frigul ce nu te lasă să uiți cât ești de viu.

Azi chiar te am purtat spre gândul ce numai ție îți aparține, știai deja acest lucru, dar mi-a plăcut atât de mult reacția ta când ai înțeles că ai reușit să câștigi fiecare lupta pe care ai dus-o în căutarea motivului care te face să zâmbești.

Cred că vroiam să-ți amintesc cât de minunat poți fi.

Endorfinul.

 
2 comentarii

Scris de pe iunie 3, 2019 în De ale vietii

 

Etichete: , , , ,