Iti opream respirația în clipa în care iți era permis sa ma cunoști cu adevarat. Te lăsam sa-mi simți inima, în palmele tale, doar pentru o frântură de moment, suficient încât, sa-ți inducă senzația de protecție ireala. Alta data, iți ofeream numai putin din timpul meu, în care călătoreai înspre lumea din care eu vin. Vroiam doar sa-ți arat, ca uneori, lumea ta , atât de bine creionata și pusa la punct numai după ale tale principii, te poate purta în felurite călătorii, pe care e posibil sa nu le înțelegi, cel putin nu de la început. Ma luai de mana, folosindu-ma ca și ghid, în nenumăratele călătorii, în care trebuia sa-ți ofer lecții, era ușor sa înțelegi, ca trebuia sa te găsească pregătit , momentul în care-ți voi elibera mâinile, lăsându-ți vreme destulă, pentru a gusta din puritatea libertății după care tânjeai atât de mult.
Ma criticai mereu, când încercam sa-ți port pașii , pe drumuri neumblate, de pantofii tai , cu care erai obișnuit sa calci pământul. Am înțeles atât de bine, frica ce nu te lasă sa fii tu, de fiecare data, când ești nevoit de oricare împrejurare în care te regăsești, sa încerci gustul de viata gratuit , care mereu îl poți găsi la orice colt, al povestii în care alegi sa crezi.
E firesc sa alegi confortul, care ți-l oferă nici o schimbare, în locul necunoscutului atât de nesigur, dar ritmul muzicii pe care inima ta îl produce, atunci când alegi sa faci saltul înspre prăpastia dintre omul din tine și gândul tău, e mai mult decât ai tu nevoie , pentru a te lasa încercat, de fericirea ce doar noul ți-o poate oferi.
Te-as fi lăsat sa-mi arați, cum ai defini tu iubirea, știind satisfacția de care depinzi, atunci când adaugi o noua eticheta știu eu cărui sentiment alegi tu sa-l povestești. Dar despre asta sa vorbit mai mult decât era necesar, făcându-mi propriile ideologii , aproape inutile. Un gând tot las aici, mai ales pentru tine, așteptând sa te vad, cum trăiești mai mult, decât susții tu ca o faci deja. Ignora cuvintele care s-au spus despre iubire, uita cărțile căror le-ai sacrificat atât de mult din timpul tău și pleacă în lume, în minunata călătorie a propriei tale inimi. Mereu te va purta spre lumi necunoscute, vei fi călător fără asigurări de vreme buna, dar ce poate fi mai profund decât descoperirea ritmului aproape perfect, în care numai sufletul tău poate dansa ?
Zâmbește-mi când iți acopăr trupul cu petale de trandafir, cules în miez de noapte, la capăt de gând curat, cu interesul de a te privi încă o data cum zâmbești, oricărui gram de vis, scufundat în puritate, de luptător neînfricat ce ești.
Ce-ai spune, dacă astăzi, ai încerca sa crezi în tine ?
Va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.
Endorfinul 