Endorfinul .

Endorfinul doarme somnuri adânci, până ajunge să-l trezească o sclipire de strigăt, împachetat în firmituri de bunătate. El nu stă nemișcat la tot ce are loc în univers, el doar asculta cu grijă fiecare ecou ce are adicție de zâmbet pur.

Ofer aceleași droguri ca și acum mulți ani în urmă , iar calitatea lor nu a deteriorat- o nici una din schimbări.

Sunt alături de tine, chiar și atunci când ești prea detașat să mai recunoști asta, cuprinzându-ți palmele în mâinile mele atunci când îți șoptesc că indiferent de situație, o să fie bine .

Zâmbește, cât crezi că te-ar costa asta, mai ales atunci când nu ți-a mai rămas nimic altceva de făcut.

Endorfinul, stă picior peste picior sprijinit de un spătar cu miros de mucegai, așteptând să-l copleșești cu gândurile negre care ți au întunecat diminețile însorite de primăvară. El filtrează apăsările tale și îți trimite înapoi necontenit și gratuit câte un gând bun pe care să-l păstrezi la vreme rea , să îți alunge norii și să-ți aducă căldură pe cerul înspre care privești.

Sunt lângă tine, chiar și atunci când nu ai nevoie de mine, trebuie doar ca din când în când să te gândești la poveștile mele.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

Publicitate

 

Urlă

Uneori urlă tăcerea din spatele gândurilor negândite de mine, lăsând în urma ei un oarecare iz de amărăciune.

Stau sprijinit mereu între realitatea mizerabilă și grămezile de vise ce le tot adun și uit să mai șterg praful adunat din cauza nenorocitului de timp care se vinde tot mai scump.

Adun cu colțurile de șervețele învechite lacrimile ce se preling peste obrajii pe care necontenit îi tot întâlnesc în călătoriile mele și mă chinui în nopțile care nu-mi lasă somnul în tihnă, să le transform în bucățele de fericire .

Alerg tot mai încet pe potecile bătătorite de numai bocancii mei pe marginea cărora am lăsat semințe cu multă vreme în urmă de zâmbet, să aibă trecătorii ce culege în lunile de aprilie când primăvară încă nu știe dacă a venit sau dacă trebuie să plece .

Caut oamenii pe care îi aleg printr-o selecție extrem de riguroasă, alături de care să pot scrie povestea miraculoasă a oricui .

Revin imediat .

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Scriere colectivă II

Mă gândeam, că ar fi frumos să realizăm împreună o noua scriere colectivă , la fel cum am reușit acum doi ani. Pentru cititorii noi, eu împreună cu toți oamenii care-mi urmăresc blogul, vom scrie o creație, pur românească. Poate lua parte oricine.

Voi începe cu un scurt eseu, la care cine dorește va lăsa un comentariu, după comentariu voi scrie o continuare la care altcineva tot adaugă un scurt eseu. Deci una eu și una voi până ajungem la final. După ce finalizăm, voi publica pe blog creația noastră.

Aștept în comentarii pe toți care doresc să fie parte din acest minunat proiect.

Mulțumesc tuturor și vă îmbrățișez cu drag Endorfinul.

P.S. Cu cât ne adunăm mai mulți , cu atât mai bine.

 

Trăiește

Dormeai profund atunci când striveai ultimul gând sub călcâiul pantofilor tăi, în timp ce căutai să scapi de adevăratul motiv al coșmarului tău care-ți acoperea trupul de sudoare.

Călăul îți respira în ceafă , îți șoptea în urechile înghețate să nu te trezești , cu să rămâi stana de piatră la cuvintele care-ți sfâșiau restul de vis ce ți-a rămas.

Alegi să păstrezi frânturi din trecutul pe care ceva nu te lasă să-l uiți, în loc să inspiri ultima gură de viață rămasă în intimitatea gândului tău.

Te atașezi de lucruri fără suflet, în timp ce prudent crezi tu că te îndrepți înspre drumul cel bun, care te duce catre locul în care vei pierde și ultima bucată de inimă ce încăpățânat refuză să se predea.

Conectează-te cu ceea ce-ți aparține cu adevărat și revendică- ți dreptul la o viață frumoasă în care nimic nu-ți dictează ritmul muzicii pe care alegi să o asculți. Amintește-ți ce înseamnă să fii liber, iar fiecare gând pe care îl transformi în cuvinte fă tot posibilul sa fie al tău.

Construiește-ți drumul pe care doar tălpile tale să calce și fii fericit cu tine, oriunde te-ai afla.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Când Lumea

Culegând resturi de cuvinte aruncate la voia întâmplării, am ajuns să înțeleg lumina care-mi călăuzește pașii in întunericul care mă poartă pe drumurile în care de cele mai multe ori mă regăsesc.

Am calculat mereu, cu mare atenție, fiecare următoare mișcare, când plănuiam cate o nouă călătorie înspre adâncurile mele, unde știam că ecoul tău mă urmărește din îndepărtatul tărâm rece al umbrelor. Atunci am descoperit cât de vulnerabil sunt de fapt , când aleg să cred că pot urma un tipar bine lucrat , pe care credeam că îl pot folosi drept călăuză.

Mă întorc singur din călătoriile mele atunci când îngenunchez la picioarele tale și te răsfăț cu onorul pe care ți-l aduc când reușesc să respir o gură de aer curat.

M-au tot încercat, de a lungul vremii, felurite stări ce nu mi-au lăsat somnul tihnit , în nopțile în care nici macar felinarele mele nu mai avea destul combustibil ca să mi arate finalul de drum.

Am scurs atâta amar de vreme prețioasă plimbându-mi tălpile prin ploile unde puteam ca să scurg câte o lacrimă, fără să-mi dezvălui goliciunea de care dau dovada când trimit câte un rest de gând înspre tine.

Prezent am fost mereu, la fiecare început de nouă dimineață, unde în coșul meu împletit din răchită proaspătă am tot așteptat să culeg firmituri din raze de Soare, pe care să le pot împrăștia în nemiloasa Lume.

Când pământul alege să tacă, mi-e frică de ceea ce poate urma. De asta aleg să-i șoptesc în taină , cu inima deschisă, gândurile mele păstrate sub cheie , care mă fac să cred că voi creiona cândva o Lume mai bună.

Visează și tu, un coșmar frumos , din care să te trezești e aproape imposibil , ca mai apoi să poți înțelege de unde vin eu și cât de minunat poate fi tot ceea ce ne înconjoară.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Curățenie

Înghețasem într-un strop de fericire pură, întins pe nisipurile fierbinți ale lumii pe care necontenit o creez cu oricare unealtă am la îndemână.

Încercam din răsputeri să aranjez munții cu vârfurile lor de piatră acoperita de zăpadă, numai de dragul de a lăsa loc pădurilor de brad verde.

Tăceam ascuns în gândurile mele neșlefuite și ascultam nimicul pur care-mi umplea inima cu liniștea deloc apăsătoare.

Mă pregăteam să plec la război cu tot ce a mai rămas rău în jur, având doar mâinile mele îmbătrânite și goale pe post de arme. Fac asta pentru tine , tu sigur ai nevoie de o lume curată, în care să poți respira aer nepoluat și unde să mai poți întâlni oameni care îți zâmbesc fără strop de gând negru.

E purificarea de primăvară, cred că astfel îmi place să o numesc, iar păsările mi-au dat deja binecuvântarea de început al luptei.

Frigul pe care îl simt mă anunță că port în mine o frică pentru ceea ce va urma, dar ultima rază de Soare ce mângâie pământul mă îndeamnă să merg mai departe. E singurul stimul de care am nevoie pentru a înainta înspre idealul ce m-a adus până aici.

Uneori am senzația că mă satur de statutul de călător pe care drumurile lungi mi le-au dat, dar setea de viață frumoasă ce-mi usucă mereu gâtul îmi amintește că nu mă pot opri.

Azi m-am gândit să mai trec și pe la tine , cum am mai spus , e curățenie de primăvară, deci hai sa înaintăm împreună.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Fără timp

Când rămâi fără timp, te deconectezi la ceea ce te-a făcut cel care ești astăzi, oricare ar fi acel ceva în care crezi.

Vei asculta cu sufletul fiecare bătaie de aripă ale fluturilor, simțurile îți vor aminti mirosul curat al florilor, iar vântul îți va usca nopțile în care te trezești ud din coșmarul ce tocmai te-a încercat.

Când rămâi fără timp, ai să înțelegi că fiarele care urlă în sălbăticia unde liniștea apăsătoare se lasă ca un fum greu peste pieptul tău, îți sunt de fapt prieteni.

Acum , dacă tot te-ai oprit din fuga asta înspre nicăieri, adună fiecare gând bun al tău, și așează-l frumos în desaga de catifea cu șnur de argint, pe care atunci când vei simți că ești pregătit, să o arunci în lume. Când vei pleca , vei știi că ai lăsat numai bine in urma ta, iar cei care o vor găsi , o să înțeleagă că ți-a păsat.

Lasă doar gânduri curate învelite în mătase de vise frumoase, presărată cu zâmbete și oferă le oricui vei întâlni în drumurile tale , om bun ce ești.

Știu, pare fără sens , fiecare cuvânt pe care ți-l las mereu aici, dar ascultă, lumea nu e chiar atât de rea precum pare , iar lumea suntem noi. Tot ceea ce pui bun și frumos în ea , va creste înzecit, precum florile în prag de primăvară.

Mereu te indemn la o viață frumoasă, trăită cu pasiune și fără strop de regret, tocmai pentru a te face să înțelegi, că într-o zi vei rămâne fără timp, dar ce poate fi mai frumos decât clipa în care alegi sa pleci știind că ai lăsat o lume mai buna în urma ta.

Îți dau Soare și azi, lăsat la macerat în aromă de iarba proaspăt tăiată, presărată cu praf de inimă curată , la prima oră a dimineții.

Te blestem să trăiești frumos, în perfectă rezonanță cu tine însuți.

Visează mai mult, până ramai fără timp.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Cană

Încă aștept , dimineața în care Soarele te va plesni peste obraz , numai de dragul de a fi prezent la spectacolul gratuit ce are loc fara oprire la răsărit.

Aleg cele mai frumoase raze pe care le împletesc ca într-un papirus pentru că am rămas în pană de foi albe, că mai apoi să-ți pot scrie poveștile pe care mereu ți le las aici scumpul meu cititor.

Ascult ariile unice din filarmonica naturii pe care diminețile mi le oferă în schimbul somnului, după care înfierbânt o cafea la care mă pot apuca de povestit.

Ce să-ți mai spun azi, că încă aștept să-ți desfunzi urechile infectate că să poți asculta fiecare ciripit de pasăre ! Că ai putea lăsa lumina să te curețe cu căldură și să ți redea înapoi libertatea după care tânjești atât de mult ? Că fiecare picătură de speranță ce ai lăsat să se evapore o poți culege cu ușurință numai atunci când alegi sa fii tu ?

Sau poate ai nevoie să-ți reamintesc că oricare ar fi visul tău îl poți materializa numai dacă incepi să crezi?

Te as îndemna azi, și așa beneficiezi de atât de mult timp liber, să-ți privești adâncurile sufletului tau cu ochii deschiși. Vei găsi răspunsul la toate întrebările pe care ți le-ai pus vreodată. Trebuie doar să stai de vorbă cu tine, cât de deschis poți tu. Nu-ți scriu aici nici o rețetă care sa te duca spre culmea succesului, eu doar îmi fac datoria de a-ți aminti că și tu ai nevoie să mai povestești cu tine. Diminuează percepția durerii, a fost mereu motto ul meu cu care te-am invitat necontenit la o ceașcă de cafea fierbinte.

Trebuie doar să încerci, știi bine că nu te costă nimic, să ți zâmbești tot mai des, pentru că numai așa vei putea să te obișnuiești cu faptul că poți fi fericit fără nimic.

O cana de zâmbete îți las azi la ușă, oricine ai fi și oriunde te-ai afla.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Când sunt Primăvară

Când sunt Primăvară, îți mângâi trupul înghețat de peste Iarnă , cu picături de ploaie călduță, atât numai cât să te dezmorțești și să te eliberezi de hibernarea în care ai stat ascuns până acum.

Te port pe brațele mele neșlefuite , printre adunăturile de păduri cu frunze proaspăt născute din mugurii copți de Soarele zâmbitor , mângâiate de corul păsărilor care necontenit îți amintesc că e momentul să renaști.

Îți umplu plămânii cu aer curat și uscat de vântul calm care-ți șoptește să ai încredere în mine când te indemn la visare.

Ca o lumină aruncată în străfundurile Pământului apar, atunci când simt că ești încercat de până și cea mai mica îndoială. Îți înconjur inima cu petală de fluturi, scăldată în roua dimineții cu mireasmă de viață curată.

Nu caut nimic în schimb de la tine , când pășesc pe potecile pe unde ți-am plimbat sufletul găurit de gândurile negre ce uneori nu ți-au dat pace . Vreau doar să-ți închizi ochii , să simți cu puterea minții că absolut tot ceea ce ți dorești, tu ai deja.

În zumzet de albină te adorm de fiecare dată înainte de a porni spre a această călătorie, în care tu ești personajul principal , iar eu sunt doar un spectator dependent de povești gratuite.

Storc fiecare celulă care te-a transformat în ceea ce ce azi ești, adaug petale de trandafir și fărâme de gând bun, amestecând compoziția finală cu răsărit de basm frumos , ca mai apoi să te trimit în căutarea ultimei picături de stea căzută în miez de noapte.

Când sunt Primăvară, mă gândesc mereu la fiecare dintre voi, împart fiecare ceașcă de cafea sorbită la primele semne de dimineață și trimit necontenit spre oriunde câte un gând bun oricui.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Tu si Primavara

Tu ce faci cu primăvara ta ?
Eu am ales sa-ți întind mana, prinde-o și încearcă acest gând în care te port prin lumile mele paralele, acolo unde te las sa-mi privești toate multiplele personalități, care mereu îmi vin în ajutor atunci când tu te pierzi de tine însuti. Cum as putea sa te privesc încercând sa ascunzi bătăile de inima neregulate, atunci când te încearcă știu eu ce fărâma de zi cu cer întunecat?
M-au mișcat mereu încercările tale de a găsi drumurile pe care știai prea bine ca nu poți sa le urmezi, tocmai de asta îmi întorc privirea tot mai des înspre visele tale. Încerc sa te atrag , la fel ca un iscusit negustor, prezentându-ți mărfurile pentru care am fost nevoit sa înconjur întregul pământ. De la mine nu vei primi mostre gratuite, niciodată, poate doar scurtături, chiar nu mi ar plăcea sa-ți vad picioarele obosite, îndreptându-se spre nicăieri.
Te voi împinge mereu de la spate, numai de dragul de a te vedea ca-ți trăiești bucata de viata care uneori te face sa uiți ca tu nu ești nemuritor, suntem la fel, iar eu am înțeles cât de important este clipa în care crezi ca ai destul timp, chiar și atunci când înțelegi ca timpul tău sa scurs. Ocolește obstacolele trecând prin ele direct, nu cauta scurtături, chiar dacă vei gusta din iluzia în care crezi ca vei dobândi mai mult timp. Nu mai e timp, iar azi e primăvara, sper doar ca ți-ai lăsat destul timp ca sa te bucur măcar de acest lucru.
Sa-ți fie drumurile învelite în stofa de trandafir inflorit, udat cu praf de stele, în miez de noapte când ești doar tu cu gândurile tale frumoase, în care uneori, abuzul cu care te tratez constant, iți va descoperi o noua lume în care tu ești fericit , iar eu la fel ca și tine sorb din paharul în care se aduna picăturile de viata, amețindu-mi simțurile care-mi amintesc cât de înconjurat de frumos pot fi.
Tu azi, plutește pe oricare gând ai ales ca sa fii și fugi în minunata călătorie în care chiar dacă pierzi, vei câștiga dreptul tău la trăit bucăți de vis frumos , mai ales atunci când realizezi ca drumul înspre sufletul tău l-ai tot parcurs de atât de multe ori.
Azi doar vroiam sa privești la primăvară cu alți ochi.
Va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.