Ma intorc

M-am intors, mai batran ca niciodata, mai putin intelept decat am fost pana acum si totusi mult prea in varsta pentru o lume atat de tanara si necoapata. Nici nu ma gandesc sa mi pierd restul vietii ca sa o inteleg. Nu-i lumea mea, eu traiesc o alta lume. Am creat-o special pentru mine. Fiecare are lumea sa, dar asta e o alta poveste.

M-am intors si inca fac abstractie de sistemul mizerabil in care ma regasesc fara voia mea. Ma intorc la Soare , in fiecare zi privesc si il salut cu mare drag. Am destul loc in inima ca sa-l las sa mi inunde intregul trup. Sunt total detasat de tot ceea ce e in jurul meu, si nu, nu mi-am pierdut mintile, cel putin nu inca. Si iubesc, iubesc viata asta mizerabila in care traiesc. Nu stiu nici eu de ce, dar probabil ca gasesc un fel de dependenta in acest lucru. Imi plac adictiile, mereu am avut o multime. Sunt un ocean in care orice ai arunca , oricum nu vei mai gasi vreodata. Mult prea mare ca sa ma las purtat de noua ordine mondiala. Noua ordine, ce dragut suna, cand de fapt e ultima apocalipsa pe care o vom gusta. Prea obosit uneori ca sa mai explic tuturor cat de jegoasa e societatea in care traim. Oamenii nu mai au ganduri, iar gandurile nu mai au sentimente, de parca au avut vreodata. Dar e un fel de dulce amagire, la fel ca atunci cand pui biletul acele, norocosul, care ti va schimba definitiv viata, dar tocmai a trecut extragerea  si tu te intorci din nou la minunata viata de masinarie pe care o duci. Ai nevoie doar de combustibil ca sa poti merge mai departe. Si toate trec, cum au mai spus-o si altii, dar viata -i numai una din cate stim. Restul de vieti paralele sunt doar amagiri pe moment pana la marea finala.

Tu inca visezi la locuinta ta din vis, si la copii care se balacesc in piscina mult dorita, masina e parcata in garajul proaspat terminat iar banii, nu mai sunt de mult o grija pentru tine. Si-s doar iluzii dar tu stii bine asta pentru ca in fond, nici unul dintre noi nu cauta bani. Nu aduc fericirea si nici nu o intretin, am inca curajul sa va intreb pe fiecare in parte daca intradevar traiti viata la care a-ti visat inca de mici ?

Ma indoiesc ca voi fi coplesit de raspunsuri pozitive. Viata , e o gluma foarte serioasa, mi-a zis chiar Victor Hugo, probabil in momentul in care a realizat ca totul, dar absolut totul, e doar un iluzoriu, care se stabileste ca o samanta in interiorul nostru , dar care refuza sa mai devina acel copac, stivi voi copacul batran, simbolul intelepciunii. Vorbesc despre copaci, cu siguranta ca risc sa fiu arestat in aceste vremuri in care copacii au ajuns sa fie doar material industrial pentru mobila si multe altele. Dar cui sa-i pese ? Doar nu voi schimba de unul singur lumea. Cui ai pasa ?

Ma intorc printre voi, ca un muritor de rand, lasand deoparte toate visele pe care , la fel ca si voi le-am alimentat an de an si o voi face pana voi inchide ochii. Devin realist si deja e frig aici in lumea mea. Realitatea e cea mai urata fila de istorie scrisa vreodata . Nici nu-mi pasa daca nimeni nu se va regasi in acest post , oricum , stiu bine, toti suntem la fel. Picaturi, probabil de praf carate de stiu eu ce suflete mult mai evoluate decat am putea noi sa fim vreodata.

Ma intorc la dragoste , in fiecare zi cand vad cu porumbeii isi iubesc porumbitele si zambesc, cand ma gandesc ca oamenii au uitat de multa vreme ce vrea sa insemne acest sentiment sau ce naiba o mai fi . Sa iubim ? Da . Iubim exact tot ceea ce ne va duce cu pasi repezi spre mult asteptata apocalipsa. Nu exista sfarsitul lumii , cum nu exista nici inceputul ei, nu fac dezbateri religioase si nici nu analizez teme stiintifice. Dar , e de ajuns sa ne oprim , macar o secunda, stiu, cer prea mult, dar totusi, in acea secunda e posibil sa observam fara sa depunem prea mare efort ca in jurul nostru, este un circuit , continu si infinit, la fel ca tot universul, fara inceput si fara sfarsit. Contradictoriu ? Sau abstract? Mi-e tot una , atat timp cat incerc sa va sfatui doar atat :

Traiti-va vietile , e singurul lucru pe care il avem in posesie cu adevarat !

Ma intorc , de data asta cu fata spre voi, si fac o bine meritata plecaciune pentru cititorii mei , semnand cu mult iubitul meu pseudonim :

Endorfinul…

Publicitate

 

Continuare (14)

Tin sa precizez ca, succesul acestui eseu, s-a datorat tocmai faptului ca, Roberta, la o varsta destul de frageda pot spune, a reusit sa descrie aceasta Prietenie dintre sexe, din punctul de vedere al unui barbat, lucru care, poate da foarte multa bataie de cap chiar si persoanelor de sex masculin, care stapanesc destul de bine arta scrisului. Ea a reusit sa se transpuna in pielea unui barbat, fara sa faca nici un efort mental. Totul a decurs atat de natural, incat, au aparut aceste randuri.

Mai apoi, aproape de implinirea varstei de 18 ani, Roberta zguduie lumea scriitorilor romantici, publicand intr o culegere de scrieri, o noua definitie a Erotismului, denumind o Erotismul sau Fuziunea absoluta. Scriere care a fost foarte controversata de criticii literari ai acelei vremi. S-a vorbit mult timp despre tanara care a incercat sa rastoarne ideile marilor scriitori, bazate pe o experienta si pe un studiu mult mai avansat decat cunostintele Robertei. Voi prezenta si acest eseu pentru a ne putea forma o idée mai detaliata, despre evolutia Robertei:

Erotismul, practic declara razboi celor care refuza sa accepte ideea ca el exista si ca are o contributie absoluta in bunul mers al vietii omului, pe Pamant. Refuzam categoric sa l introducem in discutiile noastre, si chiar in vietile noastre. Acest asa zis Eros, acceptat de antichitatea greaca, a fost transfigurat si inteles gresit de catre epoca moderna in care suntem astazi. Nu vreau sa vorbesc aici despre orgii sau despre devierea la care s a ajuns, sau despre prost intelesul sens al acestui fenomen, l as putea numi.

Criticat si dat la o parte din viata omului, erotismul ajunge un subiect de nediscutat, exceptie facand cei care inteleg adevaratul sens al acestui cult. Pentru ca, il putem numi cult, atat timp cat oamenii care nu refuza sa accepte ideea de erotism, exista doar in grupuri restranse. Nenumarate scrieri, din vechime si chiar din prezent, au tot incercat sa dezvolte aceasta idee si s au chinuit sa o introduca in gandirea oamenilor. Rezultatul? Haos total, dupa parerea mea, pentru ca fiintele vii, care au ratiune, au prostul obicei de a intelege totul pe dos.

Ar trebui sa sune cam asa:

Faptul ca doua sau mai multe persoane pot atinge o stare de erotism absolut, care ai inalta pana in lumi ireale, ai detaseaza de viata materiala si le ofera stari de neexplicat in cuvinte, nu ne poate duce cu gandul la ceva murdar, la o activitate interzisa sau la un subiect de neatins in viata cotidiana.

Doua inimi care bat la unison, nu descriu numai starea de iubire. Iubirea, se foloseste de efectul “cameleon”, adica isi schimba formele ei de manifestare, de la trairea de baza a ei, respectiv emotiile care patrund in trupul nostru si pana la sentimentul de implinire sufleteasca, cand atinge fuziunea absoluta dintre cele doua inimi in cauza.

Erotismul, pe de alta parte, se desface de aceasta formula a iubirii, ajunsa la punctul culminant al evolutiei, oferind stari mult mai presus decat iubirea. Dupa mine, erotismul final, este continuarea iubirii reala. Cred ca detasare corporala, este cuvantul cel mai potrivit, pentru a l descrie. Practic, parasim trupul, ne eliberam de materialul de care depindem si ajungem in Universul din care ne tragem originile.

Definitia erotismului este urmatoarea, din punct de vedere al academicienilor: “Inclinare spre placerile trupesti.Senzualitate.”

Pot sa nu fiu de acord cu ei? Am tot dreptul, pentru ca ceea ce scriu imi apartine in totalitate si mi asum cele spuse. Definitia erotismului, personal vorbind, vreau sa sune cam asa: “Fenomenul care reuseste sa ajunga la un punct mult peste sentimentul de iubire se numeste fuziune absoluta sau erotism.”