Metal ruginit

Priveam ascuns pe după cortina de flori din metal ruginit la ultimul om rămas, care pășea pe strada unde am așteptat întâiul tren. Lovea cu picioarele fiecare piatră învelită în pământul uscat care îmi amintea cât de mult timp a trecut de când nu am mai întâlnit nici măcar o urmă de ploaie.

Simțeam fiecare nod de aer ce-mi sugruma gâtul, atunci când doar o adiere de vânt îmi mai vizita nenorocita de fereastră pe care încă și azi tot amân momentul în care mă voi apuca să îi schimb balamalele vechi ce scârție ca o vioară neacordată la fiecare atingere.

Un doar metalic gri îmi înconjoară încăperea , de fiecare dată când ating câte un gând uitat pe raftul vechi și prăfuit unde și acum mă uit cu nepăsare la urmă de zaț de cafea acoperita de putregai.

Prin praf de rugină îmi spăl plămânii înnegriți de fumul tutunului ars de atâta amar de vreme. Amar e gustul ce îl simt acum când gust ultima rămășiță de primăvară aruncată din neglijență în jurul casei mele.

Încerc cu disperare să strig către cetățeanul care încă aștepta în gara de peste drum, dar cuvintele refuză să iasă din gura asta cusută cu sârmă de oțel învechit. Și mă resemnez, e mult prea limpede că metalul în care-mi țin inima învelită , a ruginit de mult.

Încă am răbdare, tăietorul de metale va alege într-o bună zi să-mi elibereze fiecare gând pe care entuziasm îl voi trimite spre fiecare.

Eliberează-te atunci când visezi frumos , la marginea munților din tărâmul gândurilor bune.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul .

Publicitate

 

Fără timp

Când rămâi fără timp, te deconectezi la ceea ce te-a făcut cel care ești astăzi, oricare ar fi acel ceva în care crezi.

Vei asculta cu sufletul fiecare bătaie de aripă ale fluturilor, simțurile îți vor aminti mirosul curat al florilor, iar vântul îți va usca nopțile în care te trezești ud din coșmarul ce tocmai te-a încercat.

Când rămâi fără timp, ai să înțelegi că fiarele care urlă în sălbăticia unde liniștea apăsătoare se lasă ca un fum greu peste pieptul tău, îți sunt de fapt prieteni.

Acum , dacă tot te-ai oprit din fuga asta înspre nicăieri, adună fiecare gând bun al tău, și așează-l frumos în desaga de catifea cu șnur de argint, pe care atunci când vei simți că ești pregătit, să o arunci în lume. Când vei pleca , vei știi că ai lăsat numai bine in urma ta, iar cei care o vor găsi , o să înțeleagă că ți-a păsat.

Lasă doar gânduri curate învelite în mătase de vise frumoase, presărată cu zâmbete și oferă le oricui vei întâlni în drumurile tale , om bun ce ești.

Știu, pare fără sens , fiecare cuvânt pe care ți-l las mereu aici, dar ascultă, lumea nu e chiar atât de rea precum pare , iar lumea suntem noi. Tot ceea ce pui bun și frumos în ea , va creste înzecit, precum florile în prag de primăvară.

Mereu te indemn la o viață frumoasă, trăită cu pasiune și fără strop de regret, tocmai pentru a te face să înțelegi, că într-o zi vei rămâne fără timp, dar ce poate fi mai frumos decât clipa în care alegi sa pleci știind că ai lăsat o lume mai buna în urma ta.

Îți dau Soare și azi, lăsat la macerat în aromă de iarba proaspăt tăiată, presărată cu praf de inimă curată , la prima oră a dimineții.

Te blestem să trăiești frumos, în perfectă rezonanță cu tine însuți.

Visează mai mult, până ramai fără timp.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Cană

Încă aștept , dimineața în care Soarele te va plesni peste obraz , numai de dragul de a fi prezent la spectacolul gratuit ce are loc fara oprire la răsărit.

Aleg cele mai frumoase raze pe care le împletesc ca într-un papirus pentru că am rămas în pană de foi albe, că mai apoi să-ți pot scrie poveștile pe care mereu ți le las aici scumpul meu cititor.

Ascult ariile unice din filarmonica naturii pe care diminețile mi le oferă în schimbul somnului, după care înfierbânt o cafea la care mă pot apuca de povestit.

Ce să-ți mai spun azi, că încă aștept să-ți desfunzi urechile infectate că să poți asculta fiecare ciripit de pasăre ! Că ai putea lăsa lumina să te curețe cu căldură și să ți redea înapoi libertatea după care tânjești atât de mult ? Că fiecare picătură de speranță ce ai lăsat să se evapore o poți culege cu ușurință numai atunci când alegi sa fii tu ?

Sau poate ai nevoie să-ți reamintesc că oricare ar fi visul tău îl poți materializa numai dacă incepi să crezi?

Te as îndemna azi, și așa beneficiezi de atât de mult timp liber, să-ți privești adâncurile sufletului tau cu ochii deschiși. Vei găsi răspunsul la toate întrebările pe care ți le-ai pus vreodată. Trebuie doar să stai de vorbă cu tine, cât de deschis poți tu. Nu-ți scriu aici nici o rețetă care sa te duca spre culmea succesului, eu doar îmi fac datoria de a-ți aminti că și tu ai nevoie să mai povestești cu tine. Diminuează percepția durerii, a fost mereu motto ul meu cu care te-am invitat necontenit la o ceașcă de cafea fierbinte.

Trebuie doar să încerci, știi bine că nu te costă nimic, să ți zâmbești tot mai des, pentru că numai așa vei putea să te obișnuiești cu faptul că poți fi fericit fără nimic.

O cana de zâmbete îți las azi la ușă, oricine ai fi și oriunde te-ai afla.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Si azi

Te regăsești tot mai des în goana asta după nimic, iar la finalul de zi trăita te întrebi cum ți sa mai scurs numai a ta bucata de timp. Te grăbești fără sa ai un motiv întemeiat, de parca s-ar sfârși lumea dacă ar trebui sa mai și întârzii. Te pot auzi cum respiri greoi, după ce ai finalizat acest maraton , care-ți împinge pașii spre nicăieri.
Cauți mereu formula aceea atât de bine aleasa, menita sa-ți injecteze trupul cu tentativa de adrenalina menita sa-ți pună trupul în mișcare. Te consumi, la fel ca ultima picătura de ceara curata ce tocmai sa scurs de pe ultima lumânare aprinsa dar nu e ca și cum acesta ar fi sfârșitul tău.
Ai găsit mereu, în oricare fărâma de speranță ai păstrat în tine, puterea necesara pentru ați continua numai al tău drum spre locul pe care-l consideri atât de special.
M-ai judecat de multe ori, probabil ai gustat din dorul care te-a făcut sa revii pe la mine, în speranța ca vei găsi și în acea zi, doza de endorfina, pentru care ai început deja sa dezvolți o toleranță, atât de plăcută cum iți place ție să-i spui. Dar uneori, am ales a te forța în a lua câte o pauză, numai de dragul de ați oferi șansa să guști din puritatea drogului, ce l-am creat într-o oarecare zi, cu multi ani în urma, special numai pentru tine.
Mi- a pasat mereu, de stările pe care ți le ofer și de felul în care tu le trăiești, atunci când le culegi singur, din rafturile mele prăfuite. Mereu a fost despre tine, nu am purtat niciodată insigna de scriitor eșuat la țărm de lume buna, iar dacă ar fi sa-i acord cuiva credite pentru asta, știi bine ca te-as alege numai pe tine.
Ziua de azi tocmai a început, tu te-ai trezit însetat după cafeaua fără de către nu poți continua, dar lasă-ți numai o clipă, în această dimineață pe care încerc să te fac a înțelege, ca e doar a ta, iar dacă te-ai opri, ai putea alege să-ți oferi un zâmbet pur, la fel ca sufletul de om, știi tu, cel care mereu credeai ca e atât de greu să-l porți după tine.
Mereu iți scriu aici, oricare ai fi tu, iar mesajul meu este același, indiferent de lumea din care vii tu, de asta mă și repet, sperând că într-o zi vei înțelege, că miracolul cel mai palpabil în care ai putea începe să crezi , ești tu. Lumea noastră poate fi atât de simplă, trebuie doar să o guști cu pofta de viață autentică și nu cumva să-ți treacă prin gând să o complici fără rost. Fă-ți ordine în paginile cărții în care mereu ai scris și ți-ai corectat poveștile pe care uneori alegi să le trăiești și continuă să faci asta. Eu te susțin din umbra tărâmului din care te privesc cum te dezvolți în cea mai bună versiune a ta. Am fost mereu acolo , martor la procesele tale de conștiință și știu că uneori adevărul ăsta atât de pur ,pe care ți-l las aici, e posibil să te fi copleșit prea mult, dar tot nu e motiv întemeiat ca să renunți. Zilele tale vor fi din ce în ce mai frumoase, iar drumurile tale vor deveni tot mai ușoare, când vei începe sa culegi doar gând bun, cu inima înflăcărată după ultimul strop de viață. Pentru că tu mereu ai fost nimic altceva decât un învingător , chiar și atunci când ai fost nevoit să porți războaiele din interiorul tău.
Acum înțelegi de ce te îndemn mereu ca să-ți trăiești viața ta, basmul pe care numai tu îl poți scrie și te anunț că decizie mai simplă decât asta nu poate fi.
Hai zâmbește și azi, când învârti în cafeaua fierbinte, visând la minunățiile pe care le vei întâlni în drumurile tale către tine.
Te las cu drag, în aromă de vreme bună și vise frumoase, visate la răsărit de Luna plină, în prag de primăvară vindecătoare de inimi frânte.
Vă îmbrățișez cu drag , Endorfinul.