RSS

Tag Archives: opri

Ma intorc

M-am intors, mai batran ca niciodata, mai putin intelept decat am fost pana acum si totusi mult prea in varsta pentru o lume atat de tanara si necoapata. Nici nu ma gandesc sa mi pierd restul vietii ca sa o inteleg. Nu-i lumea mea, eu traiesc o alta lume. Am creat-o special pentru mine. Fiecare are lumea sa, dar asta e o alta poveste.

M-am intors si inca fac abstractie de sistemul mizerabil in care ma regasesc fara voia mea. Ma intorc la Soare , in fiecare zi privesc si il salut cu mare drag. Am destul loc in inima ca sa-l las sa mi inunde intregul trup. Sunt total detasat de tot ceea ce e in jurul meu, si nu, nu mi-am pierdut mintile, cel putin nu inca. Si iubesc, iubesc viata asta mizerabila in care traiesc. Nu stiu nici eu de ce, dar probabil ca gasesc un fel de dependenta in acest lucru. Imi plac adictiile, mereu am avut o multime. Sunt un ocean in care orice ai arunca , oricum nu vei mai gasi vreodata. Mult prea mare ca sa ma las purtat de noua ordine mondiala. Noua ordine, ce dragut suna, cand de fapt e ultima apocalipsa pe care o vom gusta. Prea obosit uneori ca sa mai explic tuturor cat de jegoasa e societatea in care traim. Oamenii nu mai au ganduri, iar gandurile nu mai au sentimente, de parca au avut vreodata. Dar e un fel de dulce amagire, la fel ca atunci cand pui biletul acele, norocosul, care ti va schimba definitiv viata, dar tocmai a trecut extragerea  si tu te intorci din nou la minunata viata de masinarie pe care o duci. Ai nevoie doar de combustibil ca sa poti merge mai departe. Si toate trec, cum au mai spus-o si altii, dar viata -i numai una din cate stim. Restul de vieti paralele sunt doar amagiri pe moment pana la marea finala.

Tu inca visezi la locuinta ta din vis, si la copii care se balacesc in piscina mult dorita, masina e parcata in garajul proaspat terminat iar banii, nu mai sunt de mult o grija pentru tine. Si-s doar iluzii dar tu stii bine asta pentru ca in fond, nici unul dintre noi nu cauta bani. Nu aduc fericirea si nici nu o intretin, am inca curajul sa va intreb pe fiecare in parte daca intradevar traiti viata la care a-ti visat inca de mici ?

Ma indoiesc ca voi fi coplesit de raspunsuri pozitive. Viata , e o gluma foarte serioasa, mi-a zis chiar Victor Hugo, probabil in momentul in care a realizat ca totul, dar absolut totul, e doar un iluzoriu, care se stabileste ca o samanta in interiorul nostru , dar care refuza sa mai devina acel copac, stivi voi copacul batran, simbolul intelepciunii. Vorbesc despre copaci, cu siguranta ca risc sa fiu arestat in aceste vremuri in care copacii au ajuns sa fie doar material industrial pentru mobila si multe altele. Dar cui sa-i pese ? Doar nu voi schimba de unul singur lumea. Cui ai pasa ?

Ma intorc printre voi, ca un muritor de rand, lasand deoparte toate visele pe care , la fel ca si voi le-am alimentat an de an si o voi face pana voi inchide ochii. Devin realist si deja e frig aici in lumea mea. Realitatea e cea mai urata fila de istorie scrisa vreodata . Nici nu-mi pasa daca nimeni nu se va regasi in acest post , oricum , stiu bine, toti suntem la fel. Picaturi, probabil de praf carate de stiu eu ce suflete mult mai evoluate decat am putea noi sa fim vreodata.

Ma intorc la dragoste , in fiecare zi cand vad cu porumbeii isi iubesc porumbitele si zambesc, cand ma gandesc ca oamenii au uitat de multa vreme ce vrea sa insemne acest sentiment sau ce naiba o mai fi . Sa iubim ? Da . Iubim exact tot ceea ce ne va duce cu pasi repezi spre mult asteptata apocalipsa. Nu exista sfarsitul lumii , cum nu exista nici inceputul ei, nu fac dezbateri religioase si nici nu analizez teme stiintifice. Dar , e de ajuns sa ne oprim , macar o secunda, stiu, cer prea mult, dar totusi, in acea secunda e posibil sa observam fara sa depunem prea mare efort ca in jurul nostru, este un circuit , continu si infinit, la fel ca tot universul, fara inceput si fara sfarsit. Contradictoriu ? Sau abstract? Mi-e tot una , atat timp cat incerc sa va sfatui doar atat :

Traiti-va vietile , e singurul lucru pe care il avem in posesie cu adevarat !

Ma intorc , de data asta cu fata spre voi, si fac o bine meritata plecaciune pentru cititorii mei , semnand cu mult iubitul meu pseudonim :

Endorfinul…

 
9 Comments

Posted by on June 26, 2015 in De ale vietii

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Continuare (10)

Roberta , in timpul in care era inca in taxi, alaturi de buna ei prietena, isi pierduse controlul mainilor ei, care deja incepeau sa alunece pe picioarele Alexandrei, atat de incet si totusi atat de lasciv, incat Alexandra, simti ca nu mai rezista pana ajung acasa la Roberta. Tremura toata, era mult prea transpirata, pentru a intelege ce se intampla in jurul ei. Momentul era mult prea intens . Am avea nevoie de o descriere mult prea ampla. Pe care doar eu o pot face Taxiul opri in fata blocului unde locuia Roberta, plati in graba si porni pe scari spre apartament. Un drum atat de scurt, se transformase intr un adevart calvar, pentru ca parea un drum fara sfarsit. Momentul era perfect, prietenele erau mult prea aprinse de jocul pe care Roberta tocmai il crease cu cateva clipe in urma. Trecura ca un fulger prin usa apartamentului, iar Roberta o impinse pe Alexandra cu o forta nepamanteasca , pe jos, pe podeaua rece ca gheata. Aruncara hainele de pe le si incepuse, practice, sa se devoreze reciproc. Alexandra aproape ca nu mai putea respire, din cauza placerii pe care o simtea, provocata de atingerile Robertei. Parul lor, deja devenise extrem de ud, de parca amandoua, petrecura maim ult timp decat era cazul, in cine stie ce ploaie. Ploaie de sarutari, se revarsa pe trupul Alexandrei, este atat de dorita incat Roberta nu se poate controla, nu poate opri sarutarile cu care o rasfata pe Alexandra. O saruta incet pe gat, Alexandra urla de placere, coboara marea de saruturi spre umerii Alexandrei si brusc se opreste:

–          Alexandra, te vreau prea mult, simt ca simturile mele, au disparut. Ma aflum acum, aici si practice nu sunt in present. E ca un dute vino, dintr o lume in alta si asta imi ofera o placere si mai intense. Nu vreau sa ma opresc si totusi o fac. Intelegi?

–          Nu te opri, vine replica Alexandrei. Nu te opri, pentru ca daca continuam, vom gusta din fructul interzis. Si ma excita prea mult acest gand. Tanjesc dupa trupul tau si nu pot intelege de ce mi se intampla acest lucru.

–          Simt fiecare respiratie a ta, si ma infierbant tot mai mult. Trec prin multiple personalitati, de la inger la diavol si nu vreau sa opresc aceasta trecere pentru nimic in lume.

–          Ah…Roberta , taci ! Si o plesni peste fata, pe Roberta, incat aceasta din urma gemu atat de profund, incat Alexandra era terminata de acest geamat.

O apuca de par pe Roberta si se aseza peste ea fara nici un fel de retinere. Incepuse adevarata Apocalipsa intre cele doua femeie. Pornise un adevarat conglomerate de orgasme si gemete si placeri, pe care nici una dintre ele nu vroiau sa le opreasca. Alexandra, musca cu ura parca din sanii Robertei, incat aceasta incepu sa planga de durere, o durere atat de placuta, incat Roberta experimenta primul orgasm din viata ei, in adevaratul sens al cuvantului.

-Sileste ma sa fiu doar a ta, urla Roberta. Profita de mine, abuzeaza de vulnerabilitatea pe care mi ai provocat o.

-Ma infierbanti, din ce in ce mai mult si in loc sa mi doresc sa ma potolesc, simt nevoia de mai mult.

Si Alexandra continua sa si deguste buna sa prietena. Practic cele doua femei, reusira sa creeze, un Eros numai al lor. Prea multa placere, prea multa sete de carnalul interzis. Pasiune trecuta de orice fel de limita, se invartea in jurul celor doua.

 
5 Comments

Posted by on March 28, 2012 in Roberta - picaturi de suflet

 

Tags: