RSS

Arhive pe etichete: pansament pentru suflet

Urlă

Uneori urlă tăcerea din spatele gândurilor negândite de mine, lăsând în urma ei un oarecare iz de amărăciune.

Stau sprijinit mereu între realitatea mizerabilă și grămezile de vise ce le tot adun și uit să mai șterg praful adunat din cauza nenorocitului de timp care se vinde tot mai scump.

Adun cu colțurile de șervețele învechite lacrimile ce se preling peste obrajii pe care necontenit îi tot întâlnesc în călătoriile mele și mă chinui în nopțile care nu-mi lasă somnul în tihnă, să le transform în bucățele de fericire .

Alerg tot mai încet pe potecile bătătorite de numai bocancii mei pe marginea cărora am lăsat semințe cu multă vreme în urmă de zâmbet, să aibă trecătorii ce culege în lunile de aprilie când primăvară încă nu știe dacă a venit sau dacă trebuie să plece .

Caut oamenii pe care îi aleg printr-o selecție extrem de riguroasă, alături de care să pot scrie povestea miraculoasă a oricui .

Revin imediat .

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

Publicitate
 
7 comentarii

Scris de pe aprilie 4, 2022 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Chimist

Știam că îți culegi doza de drog de care depinzi, din felurite povesti, trăiri sau din oricare ar fi viciul tău. Te ține în mișcare în miezurile de noapte pe care încerci să le uiți dar le visezi ca un coșmar ce se repetă la nesfârșit.

Pierdut mereu prin fel și fel de laboratoare clandestine în căutarea absolută al stupefiantului suprem, cu ochii ațintiți la tabelul lui Mendeleev, privești pereții goi care închid sub lacăt sufletul tău.

Asculți aceeași macabră simfonie al gândurilor ce te împing spre nicăieri , în timp ce respiri aerul în putrefacție de la marginea cimitirului unde cândva ai îngropat ultimul vis în care credeai.

Susțineai că tu nu crezi în superstiții dar simți recele ce îți îngheață șira spinării când asculți cântecul de cucuvea ce sa oprit deasupra casei tale. Zâmbești când te trezești dimineața știind că oda nu a fost închinată către tine.

Dar încă, ai rămas un bun ascultător, cu gura căscată culegi mizeriile pe care ți le varsă nenorociții care învârt lumea spre unde vor ei, fără că măcar să treci totul prin filtrele care te au crescut de ai ajuns până aici.

Te îndemn din nou, să ramai vertical la oricare minciună îți va fi îndesată forțat de oricine.

Iar azi, petrece mai mult timp în laboratorul tău secret , unde pentru întâia oară ai gustat din substanța care mereu te îndemnat să zâmbești.

Fii tu !

Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe septembrie 8, 2020 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Când sunt Primăvară

Când sunt Primăvară, îți mângâi trupul înghețat de peste Iarnă , cu picături de ploaie călduță, atât numai cât să te dezmorțești și să te eliberezi de hibernarea în care ai stat ascuns până acum.

Te port pe brațele mele neșlefuite , printre adunăturile de păduri cu frunze proaspăt născute din mugurii copți de Soarele zâmbitor , mângâiate de corul păsărilor care necontenit îți amintesc că e momentul să renaști.

Îți umplu plămânii cu aer curat și uscat de vântul calm care-ți șoptește să ai încredere în mine când te indemn la visare.

Ca o lumină aruncată în străfundurile Pământului apar, atunci când simt că ești încercat de până și cea mai mica îndoială. Îți înconjur inima cu petală de fluturi, scăldată în roua dimineții cu mireasmă de viață curată.

Nu caut nimic în schimb de la tine , când pășesc pe potecile pe unde ți-am plimbat sufletul găurit de gândurile negre ce uneori nu ți-au dat pace . Vreau doar să-ți închizi ochii , să simți cu puterea minții că absolut tot ceea ce ți dorești, tu ai deja.

În zumzet de albină te adorm de fiecare dată înainte de a porni spre a această călătorie, în care tu ești personajul principal , iar eu sunt doar un spectator dependent de povești gratuite.

Storc fiecare celulă care te-a transformat în ceea ce ce azi ești, adaug petale de trandafir și fărâme de gând bun, amestecând compoziția finală cu răsărit de basm frumos , ca mai apoi să te trimit în căutarea ultimei picături de stea căzută în miez de noapte.

Când sunt Primăvară, mă gândesc mereu la fiecare dintre voi, împart fiecare ceașcă de cafea sorbită la primele semne de dimineață și trimit necontenit spre oriunde câte un gând bun oricui.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
11 comentarii

Scris de pe aprilie 14, 2020 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,