Mă gândeam, că ar fi frumos să realizăm împreună o noua scriere colectivă , la fel cum am reușit acum doi ani. Pentru cititorii noi, eu împreună cu toți oamenii care-mi urmăresc blogul, vom scrie o creație, pur românească. Poate lua parte oricine.
Voi începe cu un scurt eseu, la care cine dorește va lăsa un comentariu, după comentariu voi scrie o continuare la care altcineva tot adaugă un scurt eseu. Deci una eu și una voi până ajungem la final. După ce finalizăm, voi publica pe blog creația noastră.
Aștept în comentarii pe toți care doresc să fie parte din acest minunat proiect.
Mulțumesc tuturor și vă îmbrățișez cu drag Endorfinul.
P.S. Cu cât ne adunăm mai mulți , cu atât mai bine.
Încă aștept , dimineața în care Soarele te va plesni peste obraz , numai de dragul de a fi prezent la spectacolul gratuit ce are loc fara oprire la răsărit.
Aleg cele mai frumoase raze pe care le împletesc ca într-un papirus pentru că am rămas în pană de foi albe, că mai apoi să-ți pot scrie poveștile pe care mereu ți le las aici scumpul meu cititor.
Ascult ariile unice din filarmonica naturii pe care diminețile mi le oferă în schimbul somnului, după care înfierbânt o cafea la care mă pot apuca de povestit.
Ce să-ți mai spun azi, că încă aștept să-ți desfunzi urechile infectate că să poți asculta fiecare ciripit de pasăre ! Că ai putea lăsa lumina să te curețe cu căldură și să ți redea înapoi libertatea după care tânjești atât de mult ? Că fiecare picătură de speranță ce ai lăsat să se evapore o poți culege cu ușurință numai atunci când alegi sa fii tu ?
Sau poate ai nevoie să-ți reamintesc că oricare ar fi visul tău îl poți materializa numai dacă incepi să crezi?
Te as îndemna azi, și așa beneficiezi de atât de mult timp liber, să-ți privești adâncurile sufletului tau cu ochii deschiși. Vei găsi răspunsul la toate întrebările pe care ți le-ai pus vreodată. Trebuie doar să stai de vorbă cu tine, cât de deschis poți tu. Nu-ți scriu aici nici o rețetă care sa te duca spre culmea succesului, eu doar îmi fac datoria de a-ți aminti că și tu ai nevoie să mai povestești cu tine. Diminuează percepția durerii, a fost mereu motto ul meu cu care te-am invitat necontenit la o ceașcă de cafea fierbinte.
Trebuie doar să încerci, știi bine că nu te costă nimic, să ți zâmbești tot mai des, pentru că numai așa vei putea să te obișnuiești cu faptul că poți fi fericit fără nimic.
O cana de zâmbete îți las azi la ușă, oricine ai fi și oriunde te-ai afla.
Endorfinul 