Scriere colectivă III

După cum bine știți , cel puțin o parte din voi , dragii mei cititori, o data la doi ani ne adunam cu toții într-o scriere colectivă aici. Azi am realizat că s-au împlinit acei doi ani , motiv pentru care va îndemn la provocarea cu numărul trei.

Pentru oamenii noi , oricine poate lua parte la acest proiect minunat și de suflet pentru mine.

Eu voi scrie primul paragraf iar voi veți adăuga următorul in comentarii. Deci una eu și una următorul om care participă. La final, voi publica creația noastră aici pe blog de unde o poate reposta, copia și ce mai vreți voi.

Așteptăm în comentarii să anunțați cine dorește să facă parte din acest proiect superb.

Următorul articol va fi cel unde incepem proiectul !

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

http://www.myhappyjar.wordpress.com/
http://www.doua2vieti.wordpress.com/
http://www.semaiintampla.com/
http://www.cutiacumaimutze.wordpress.com/
http://www.sophisticatedwords.wordpress.com/
http://www.aryasdream.wordpress.com/
http://www.unikaperlaneagra.wordpress.com/
http://www.sophisticatedwords.wordpress.com/

Publicitate

 

Sfârșitul de Toamnă

Încercam să pictez un tablou tomnatic alegând culori din frunze uscate ruginii culese de pe pământul udat de ploile zilelor trecute. Inspir adânc un aer înecăcios și greoi când stau așezat la rădăcina stejarului bătrân intrat într-o adâncă hibernare.

Prefer frigul adus de sfârșitul de toamnă, când aleg să aștern pe pânza din fața mea acuarelă din gânduri atent alese. Mi-e atât de ușor să mă regăsesc în liniștea pe care pustiul acesta de anotimp mi-o oferă.

Mă delectez ascultând croncănitul de ciori vestitoarele nimicului care din când în când îmi mai aruncă câte o privire de parcă ar aștepta și ele ca și mine lăsarea întunericului peste aceasta lume ce poartă coroniță de mucegai .

Mi-au înghețat mâinile, dar ăsta e semn bun că încă sunt viu și mi pot continua lucrarea pe care intenționez să o așez pe unul din pereții îngălbeniți al bordeiului meu de la marginea pădurii.

Am adormit, pe scaunul putrezit de pictor bătrân și neputincios, unde am inceput a visa un vis de toamnă frumoasă, umedă, rece și plină de culoare, exact așa cum îmi place mie.

E paradoxal acest final de gând frumos pe care azi ți-l aștern cu aere de artist eșuat spre final de toamnă, lăsându- ți doar o clipă în care să privești și tu acest tablou minunat.

Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Tu si Primavara

Tu ce faci cu primăvara ta ?
Eu am ales sa-ți întind mana, prinde-o și încearcă acest gând în care te port prin lumile mele paralele, acolo unde te las sa-mi privești toate multiplele personalități, care mereu îmi vin în ajutor atunci când tu te pierzi de tine însuti. Cum as putea sa te privesc încercând sa ascunzi bătăile de inima neregulate, atunci când te încearcă știu eu ce fărâma de zi cu cer întunecat?
M-au mișcat mereu încercările tale de a găsi drumurile pe care știai prea bine ca nu poți sa le urmezi, tocmai de asta îmi întorc privirea tot mai des înspre visele tale. Încerc sa te atrag , la fel ca un iscusit negustor, prezentându-ți mărfurile pentru care am fost nevoit sa înconjur întregul pământ. De la mine nu vei primi mostre gratuite, niciodată, poate doar scurtături, chiar nu mi ar plăcea sa-ți vad picioarele obosite, îndreptându-se spre nicăieri.
Te voi împinge mereu de la spate, numai de dragul de a te vedea ca-ți trăiești bucata de viata care uneori te face sa uiți ca tu nu ești nemuritor, suntem la fel, iar eu am înțeles cât de important este clipa în care crezi ca ai destul timp, chiar și atunci când înțelegi ca timpul tău sa scurs. Ocolește obstacolele trecând prin ele direct, nu cauta scurtături, chiar dacă vei gusta din iluzia în care crezi ca vei dobândi mai mult timp. Nu mai e timp, iar azi e primăvara, sper doar ca ți-ai lăsat destul timp ca sa te bucur măcar de acest lucru.
Sa-ți fie drumurile învelite în stofa de trandafir inflorit, udat cu praf de stele, în miez de noapte când ești doar tu cu gândurile tale frumoase, în care uneori, abuzul cu care te tratez constant, iți va descoperi o noua lume în care tu ești fericit , iar eu la fel ca și tine sorb din paharul în care se aduna picăturile de viata, amețindu-mi simțurile care-mi amintesc cât de înconjurat de frumos pot fi.
Tu azi, plutește pe oricare gând ai ales ca sa fii și fugi în minunata călătorie în care chiar dacă pierzi, vei câștiga dreptul tău la trăit bucăți de vis frumos , mai ales atunci când realizezi ca drumul înspre sufletul tău l-ai tot parcurs de atât de multe ori.
Azi doar vroiam sa privești la primăvară cu alți ochi.
Va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.