Fierbinte de vară

Căutam să ating cu fruntea arsă de Soare pământul ce aveam să-l cuprind într-o sărutare in semn de mulțumire că ma răbdat până azi. L-am tot calcat în picioare de atâta amar de vreme și nici măcar o clipă nu mi-a lăsat impresia că l-ar durea.

Mă întorc uneori pe drumurile în care am mai scăpat câte un rest de sămânță frumoasă cu gândul că cine știe ce roade aș mai putea culege.

In genunchi eram așezat în clipa în care am simțit cât de dor îmi era de un început de August fierbinte, cu gust sărat de mare și miros de aer curat.

De fiecare bucata de vară îmi amintesc cu plăcere atunci când la început de zi închid ochii și-l las pe Soare să-mi ardă bucăți din pielea ce-mi îmbracă trupul că o haină ce a rămas mereu in ton cu moda.

Vroiam să te întreb dacă ai gustat din căldura ce nu-ți lăsa somnul sa fie liniștit. M-am gândit să mă asigur daca inca mai ești viu, dacă visele ți-au rămas în același buzunar al rochiei sau pantalonilor forjați de timp ?

Eu sunt tot aici, visător de modă veche, care învârte printre degete un pahar de orice căutând să găsesc noi moduri de a te alimenta cu endorfină pură culeasă pe înserat din locurile numai de mine știute.

Vroiam să-ți aduc aminte că oricare ar fi gândul tău în care ai investit rămășițelor de timp ce ți-au rămas, te susțin din umbra tărâmului meu.

Îți doresc o vară extrem de fierbinte, ar fi motivul pentru care încă îți mai scriu , să te trezească și să-ți aducă aminte cat ești de viu.

Vă îmbrățișez cu drag Endorfinul.

Publicitate

 

Spectator

De prea multă vreme zac întins pe podeaua din lemn uscat și putred, privind tavanul mucegăit și galben de la fumul țigărilor fumate în nopțile ce-mi tulbură somnul de care nu mă pot bucura. Mă pierd tot mai mult, adâncit în coperțile învechite ale cărților pe care tot amân să le citesc, promițând solemn că mâine va veni și vremea lor.

Mă joc cu nenorocitul ăsta de timp de parcă pentru mine el nu ar avea măsură, crezând că pentru mine , se va opri într-un anume moment și-mi va lăsa poarta deschisa spre stările pe care încă nu le-am trăit.

Cu viața am încheiat de mult până și ultimul pact , legându – mă cu jurământ de pământul pe care cu genunchii juliți îl respect în diminețile în care-mi închin plecăciunile, sperând că va fi mai docil cu mine atunci când o să aleagă a mă înghiți pentru odihna eternă.

Iar acum stau, la un ultim pahar de vin ce mi sa permis a gusta, cel puțin până atunci când vor smulge ăștia viile din pământ, lăsându- mă însetat, în prag de secetă.

Te – aș invita să te întinzi lângă mine, privind fără rost același banal peisaj cu care mă lupt de prea mult timp în fiecare zi din mizerabila mea existență. E mai nobil să înțelegi ceea ce ești de fapt, decât să fii mereu un simplu spectator la piesa de teatru în care la final , când artiștii vor renunța la măștile lor din porțelan, tu vei fi singurul care a uitat să-și plătească biletul.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.