RSS

Arhive pe etichete: viața timp trăiește frumos visează fii tu oameni gânduri românești scrieri lectura sufletul capul sus

Chimist

Știam că îți culegi doza de drog de care depinzi, din felurite povesti, trăiri sau din oricare ar fi viciul tău. Te ține în mișcare în miezurile de noapte pe care încerci să le uiți dar le visezi ca un coșmar ce se repetă la nesfârșit.

Pierdut mereu prin fel și fel de laboratoare clandestine în căutarea absolută al stupefiantului suprem, cu ochii ațintiți la tabelul lui Mendeleev, privești pereții goi care închid sub lacăt sufletul tău.

Asculți aceeași macabră simfonie al gândurilor ce te împing spre nicăieri , în timp ce respiri aerul în putrefacție de la marginea cimitirului unde cândva ai îngropat ultimul vis în care credeai.

Susțineai că tu nu crezi în superstiții dar simți recele ce îți îngheață șira spinării când asculți cântecul de cucuvea ce sa oprit deasupra casei tale. Zâmbești când te trezești dimineața știind că oda nu a fost închinată către tine.

Dar încă, ai rămas un bun ascultător, cu gura căscată culegi mizeriile pe care ți le varsă nenorociții care învârt lumea spre unde vor ei, fără că măcar să treci totul prin filtrele care te au crescut de ai ajuns până aici.

Te îndemn din nou, să ramai vertical la oricare minciună îți va fi îndesată forțat de oricine.

Iar azi, petrece mai mult timp în laboratorul tău secret , unde pentru întâia oară ai gustat din substanța care mereu te îndemnat să zâmbești.

Fii tu !

Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

Publicitate
 
Scrie un comentariu

Scris de pe septembrie 8, 2020 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Căutător

Cumva, căutam diferite porți prin nenumarate lumi, pe acolo pe unde nici măcar felinarele nu erau aprinse în miez de noapte, semn clar că nu sunt bine venit . Ascultam în taină predica picăturilor de ploaie care mereu nu-mi lăsau Soarele să apară atunci când alegeam să-l aștept. O urmă de vânt nu tocmai călduț, îmi brazda obrazul lăsându-mi cicatrici să-mi amintească că e mai bine să fiu mai atent cu picioarele mele care necontenit în fiecare dimineață mă poartă spre locuri ce nici macar eu nu le mai înțeleg.

Scormoneam sub fiecare piatră ce o loveam puternic cu piciorul în căutarea mea de altceva, mai diferit sau poate mai bun. M-au plictisit atât de mult banalurile peste care am tot trecut, de asta am și ales să fiu căutător de viață frumoasă.

Când tu te înclini în fața oricărui aducător de zâmbete atent regizate, atunci e momentul în care îmi fac apariția numai de dragul să te știu că ești liber și că acționezi doar după instinctele tale. Eu nu te împing spre nu știu ce credințe și nici nu te ademenesc spre știu eu ce ritualuri religioase. Ci doar îți prezint , de fiecare dată când trec pe aici, că tot ce ai nevoie îți aparține deja. Ești cel mai frumos lucru care ți sa putut întâmpla.

Închei cu rugămintea de a ți pastra căutările interioare spre oricare ar fi gândul tău ce-ți amintește cu încăpățânare, că poți fi orice și oriunde.

Vă îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe august 27, 2020 în De ale vietii, Uncategorized

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Dușmanul

Scriu pentru ca tu să-ți poți permite luxul de a zâmbi în această lume mizerabilă vândută atât de ieftin pe taraba oricărui negustor.

Adun gânduri, pe care experiența trăirilor cu care m-am întâlnit le-a cules, numai de dragul de a te privi atunci când ar trebui să refuzi cu încăpățânare în a-ți lăsa capul în jos.

Vei găsi mereu în drumul tău câte o rază de Soare, pe care o trimit la prima oră a dimineții, să-ți încălzească sufletul înghețat ce uneori alege să nu-ți mai de-a ascultare.

Culege mereu petalele florilor care cad înaintea ta formând potecile pe care vei păși în oricare clipă în care decizi să fii diferit ascultându-ți instinctele. Dacă închizi ochii și începi a crede cu adevărat în tine, vei înțelege atât de ușor că atunci când strângi în palmele tale petalele uscate de trandafir, vei putea simți parfumul lor atât de intens la fel că în prima zi în care a înflorit primul boboc.

Deci crede mai mult, asumă-ți orice simți că ar trebui să trăiești și începeți a-ți scrie propria poveste exact așa cum ți-a dori să fie.

Probabil că azi, vroiam doar să te fac conștient de timpul care nu o să-ți ajungă niciodată. E singurul dușman de care ar trebui să te temi și care ar fi bine să te motiveze tot mai mult în a fii tu.

Te las înconjurat de zâmbete, plin de curaj și-ți mulțumesc pentru fiecare secundă ce ai ales să o sacrifici plimbându-te printre gândurile ce mereu cu drag ți-le dedic.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
12 comentarii

Scris de pe octombrie 5, 2019 în De ale vietii

 

Etichete: