RSS

Arhivele lunare: august 2015

Stare

Ma regasesc in diferite stari atunci cand ma gandesc la viata. De fapt e si singurul meu obiect de studiu pentru care sunt devotat. Tot felul de stari imi incearca simturile atunci cand trebuie sa tin propriul meu seminar in fata unui public fictiv. De regula sunt fericit, mereu am fost indiferent de situatie. Iar tu , tu esti acea stare in care imi place sa mi consum timpul atat de pretios. Lasi urme de iubire pe care le adun si ti le expediez in plicuri prin posta alaturi de ploi cu sarutari. Esti aerul de care am nevoie atunci cand ma chinui ca un claustrofob, cautand o scapare. Iar eu, mereu acelasi artist , singur sau in cautare de singuratate pentru a descoperi noi stari. De fapt, totul este o stare, fie ca i vorba de moarte sau viata. Pana si Dumnezeu este o stare. Totul se invarte in jurul nostru generand felurite trairi.

Revin, tot mai puternic de la o scriere la alta, in lupta mea cu timpul, imi gasesc cate o fereastra la care sa pot privi. Lumea , pare mult prea obosita pentru a mai trai in zilele noastra. Epoca asta moderna are trasaturi apocaliptice mai degraba. Oamenii sunt lenti , ca si metabolismul lor. Mult prea bine setati de stiu eu ce inginer . Privim doar in fata gandindu-ne la ritualul zilnic pe care-l avem de intampinat, fara sa mai avem timp sa ne traim propriile vieti. Si totusi , sunt multi care mimeaza faptul ca ar trai , ca ar putea fi vii. Dar , dragii mei, m am saturat sa vad in jurul meu doar muribunzi.

Trecem pragul stiu eu carei varste , moment in care” buna ziua” este inlocuit cu „sanatate multa”. Zambesc cand vad cum involuam pe zi ce trece tot mai mult. Iar spalarea asta de creiere ia amploare de la o zi la alta si totusi omenirea o gusta cu atata pofta incat tind sa cred ca viata pe Pamant a luat sfarsit de cateva decenii .

Dar cine sunt eu sa mi dau cu parerea, va las pe voi in lumea voastra hi-tech, in care totul este servit pe tava, pana si moartea la fel de usor ajunge acum. Imi place de mor era moderna si secolul vitezei, pacat ca sunt prea putini cei care si dau seama ca odata cu viteza aceasta si graba in care traim, ne trec si vietile de aici , tot atat de repede, cat iti ia sa vorbesti la telefon cu cineva de pe alt continent.

Asta nu i viata fratilor, nici macar o stare nu poate fi, e doar o iluzia impachetata cu cea mai scumpa hartie pentru cadouri.

Semnez , Endorfinul.

 
5 comentarii

Scris de pe august 6, 2015 în Uncategorized