Visăm

Acum m-ai putea întreba , chiar ai reușit să câștigi acest drept, despre fiecare bucata de clipa în care nici macar gândurile nu le puteam ține în frâu așteptând să apari macar pentru o clipă. Țineam doar pentru tine fiecare vis pe care l-am visat de unul singur in lumea mea rece și goală, acolo unde florile înfloreau numai in prag de seara când cei ca tine porneau spre somnul odihnitor , iar eu trebuia să rămân în lumea mea pentru a mă îngriji de fiarele ce înfometate înfulecau fiecare fărâmă de gând bun ce cu sfințenie încercam să-l păstrez.Te-ai strecurat în acea ultimă primăvara , în care-mi sfărâmam oasele în încercarea de a scăpa coșmarurilor ce încercau din răsputeri să mă abată din drumul pe care știam că trebuie să merg. Căutam prin atât de multul întuneric o numai picătură din ceea ce speram că vei fi, atunci când ai ales să exiști doar pentru mine. Priveam prin ochii tai adâncurile prăpastiei din care credeam că nu voi mai ieși,înconjurat de sălbăticiunile ce îmi dădeau târcoale în încercarea de a mă atrage spre absolutul grotesc în care mă regăseam.De asta acum te port pe meleaguri numai de mine știute în care tu chiar poți salva fiecare picătură de ploaie ce necontenit se izbea de fiecare secundă în care nu mai eram eu.Îți mulțumesc pentru conturul pe care l-ai dat lumii mele, atunci când te-ai hotărât să-mi colorezi cerul întunecat.Azi va las Soare, în prag de seară,la fiecare în parte, ca atunci când porniți spre tărâmul visării , să aveți suficientă lumină pentru a vă continua poveștile în care uneori alegeți să nu mai credeți.Împrăștiați-va visele ! Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Să-ți amintesc

Continua să visezi, chiar și atunci când te trezești în felurite gânduri care uneori nici măcar nu-ți aparțin. Vei înțelege că aripile tale te vor purta singure fără să știi a zbura, spre numai idealurile tale în care ai crezut atât de mult încă din prima clipă. Acum înțelegi cât de ușor poate fi gândul pe care l-ai purtat în spinare în timp ce ochii îți lăcrimau la fiecare dezamăgire peste care trebuia să pășești. Dar cum te încearcă astăzi acest sentiment minunat, care tot timpul ți-a arătat ora exactă atunci când credeai că mai ai nevoie de timp . Se subînțelege atât de ușor fiecare gând pe care l-ai folosit prin școlile ale căror bănci le ai ros cu uniformele pe care ai ales sa nu le îmbraci, în momentul în care ai înțeles că trebuie să fii tu. Zâmbeai la fiecare atingere dintre tine și emoțiile pe care le întâlneai de fiecare dată când ai hotărât să fii liber. Ai crezut în necunoscutul spre care te-au purtat picioarele tale, mai ales atunci când te-ai temut că vei eșua în încercarea ta de a te înțelege tot mai profund. Mult prea departe ai reușit să trimiți ultima fărâmă de neîncredere când mi-ai șoptit că de acum vei face ce simți în încercarea de a străbate nemărginitul cer senin spre care ai privit la ceas de seara , când tremurai de frigul ce nu te lasă să uiți cât ești de viu.

Azi chiar te am purtat spre gândul ce numai ție îți aparține, știai deja acest lucru, dar mi-a plăcut atât de mult reacția ta când ai înțeles că ai reușit să câștigi fiecare lupta pe care ai dus-o în căutarea motivului care te face să zâmbești.

Cred că vroiam să-ți amintesc cât de minunat poți fi.

Endorfinul.