RSS

Zid

Mă izbise de zidul din cărămidă umeda și simțeam cum unghiile ei îmi străpung pielea de pe gat , lasandu-ma sa simt picaturile de sânge cald, ce se scurgeau acum pe pieptul meu. Incercam sa înțeleg ce se întâmplă , când ea strângea tot mai mult degetele ,lasandu-mi suficient aer cat să rămân la granița dintre viu și mort.

O priveam tot mai adânc , folosindu-ma de ochii ei, ca punct de reper , dar ea tăcea și privirea ei îmi spunea că de data asta e fara de scăpare.

Simțeam cum frigul, îmi apasă tot mai mult în pieptul care acum se chinuia să scape din această bucată de coșmar în care m-am regăsit.

Se insera, iar eu , tot prizonierul ei eram, lasandu-mi clipe în care puteam să mă privesc cum mă pierd, cu fiecare picătură caldă ce îmi mângâia trupul, ca un rămas bun dintre mine și restul de suflet de care avem să mă despart.

Simțeam cum pierd până și acest ultim război, era mult mai puternică decât mine, când am ales sa inteleg ,că nu mă va ierta.

Iar zidul umed , rece, mort și fără de culoare, îmi apasă in spate tot mai mult, amintindu-mi că sunt prins între ea și el.

Dar raza de soare, pe care o port mereu in acel mic buchet, strâns bine in buzunarul interior, al restului de inima ce mi-a ramas, mi-a arătat din nou, că până și atunci, când propria poveste te copleșește cu nu doar bucurii, voi găsi mereu drumul înspre mine.

Să-ți scrii povestea , la asfințit de Luna, cu gând bun și urma de ce ești tu și să o privești, cum prinde viață , la răsărit de Soare , când vei planta sămânța de curaj , la capăt de zâmbet , in prag de vis îndeplinit.

Sau, lasa-ti o șansă, la fericire absolută, chiar și atunci când ziua ce tocmai a trecut, ți-a apăsat atât de greu pe umeri, vei fi mereu pregătit să îți începi aventura , in care chiar tu ai ales ca sa crezi.

Te-as umple de sfaturi, ți-aș desena chiar și harta, dar cum vei mai gusta din pământul de care uneori ești nevoit sa te izbești, când te pornesti la drum , cu vreme buna , in restul de viață ce ți-a mai rămas.

Te las doar cu asta, e de ajuns pentru tine , iar azi ,poți macar sa fii tu, când mirosi ghioceii din tărâmul visării, vei știi că ai ajuns pe drumul cel bun.

Un zid nu va opri niciodată visătorul din tine, de asta te indemn mereu, sa visezi frumos.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on February 16, 2019 in Uncategorized

 

In palma

Îți mai amintești atunci când ți-am reamintit , cat de frumos poate fi visul tau, când pornești către prăpastia ce desparte realul de necunoscut ? Știai că te vei întâlni și cu momentul in care alegi sa culegi, până și resturile pe care le lasă în urma lor , praful de zâne in care uneori , decizi sa mai crezi.

Poți uita , foarte ușor , clipa în care ai fugit de tine , e de ajuns să închizi ochii și vei călători înspre tărâmul necunoscut al sufletului tau . Te vei întoarce spre drumuri pe care pașii tăi nu au mai fost , dar tocmai asta te va împinge în felurite povesti . Mereu am ales , sa preschimb timpul meu in firmituri de visare , știind ca-mi voi scrie cu stele adierile de zâmbete, ce-ti vor infasura inima , in palme de primăvară , purtata in zbor de privighetori aducătoare de vreme buna.

Visează frumos !

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul .

 
2 Comments

Posted by on February 14, 2019 in Uncategorized

 

Oricui

Încerc de prea multe ori să mă fac auzit, într-o lume în care auzul, e un simt ce s-a pierdut, de prea mult timp. Și știu că uneori, folosesc cuvinte, care pot suna atât de ciudat, în urechile oricui, chiar și în ale mele, pentru a descrie luptele, ce se desfășoară între mine și ei. Dar eu nu lupt pentru nimeni, nici măcar nu susțin vreo cauza specială, iar scrisul asta, nu l-am făcut niciodată pentru un număr anume de aprecieri, sau pentru știu eu ce trend în voga. Gândurile mele și ficțiunile create cu stropi de adevăr dureros, le-am lăsat mereu să curgă aici, prin paginile mele virtuale, numai de dragul oricărui suflet, ce își poate găsi o raza de alinare, sau un praf de speranță, atunci când se pornește la oricare drum spre oriunde.

Am susținut din umbra, toți oamenii adevărați, sau cel puțin pe toți cei care au ales să existe, pentru că a arăta că ai măcar o fărâmă de umanitate în tine, in zilele noastre , e mult peste puterea de înțelegere a multora.

Aplauzele primite, le-am trimis înspre înaltul cerului, de unde vor putea picura, chiar și în inima ta, de tine vorbesc, cel ce pășești acum cu frica de necunoscut printre cuvintele mele, stropi de bunătate.

Mereu ți-am lăsat scris, e mai mult decât dovada vie, când îți spuneam zâmbește tot mai des, în oricare tărâm numai de tine știut te-ai afla. Pentru că într-o zi, s-ar putea sa-ți amintești, de sfatul necunoscutului de mine, iar până și asta, ar putea că să îți fure un rest de zâmbet ce ai uitat să-l folosești.

Când scriu, sa ții bine minte asta, mă adresez tot timpul atât de direct și personal și intim , numai ție și sufletului tău, în care ma lași uneori , sa plantez sămânța de bucurie gratuita, pentru ca tu, sa nu-ți pierzi vreodată încrederea în tine. Și chiar nu-mi pasă, cărei credințe ai jurat devotament sau în știu eu ce zeu ai ales ca sa crezi, îți voi lăsa aici mereu, tot ceea ce ai nevoie , pentru ca tu, sa crezi în doar gândurile tale.

Sa fii mereu, un fulg de nea, în prag de vara călduroasă, iar iarna, sa fii doar focul care arde în inima oricui, este întregul geamantan, ce-l porți deja cu tine, menit sa te aducă în numai lumea ta.

Ramai cu bine, omule bun.

Vă îmbrățișez cu drag, puțin mai profund de asta data, pentru că uneori, până și Endorfinul nu poate refuza o îmbrățișare.

Endorfinul .

 
14 Comments

Posted by on February 6, 2019 in Uncategorized

 

Prezent

 

IMG_20170114_123118-EFFECTS.jpg
De multe ori, în drumurile mele, am ocazia să întâlnesc acele sufletele pierdute, care nu se pot desprinde de trecut, fiind nevoiți astfel să bântuie prezentul, în care nici măcar nu se pot regăsi.
Umbrele trecutului, care te urmăresc, la început de noapte, când numai tu cu tine porți acele gânduri, care apasă puternic în pieptul tău, vor fi mereu parte din coșmarul din care nu ai vrut să ieși. Dar viața, nu se rezumă la ceea ce ai fost, iar ziua de azi iți poate oferi nelimitate adieri de primăvară, indiferent de grosimea stratului de gheață, ce-ți înfășoară uneori, restul de suflet ce ți-a rămas, când renunți în a mai crede și în tine.
Desigur că ai tot dreptul , să-i privești pe cei asemeni mie și să-i etichetezi ca ultimii visători, atunci când iți îndrepți degetul spre noi, iar cu regret constați , că parte din acea armata puteai să fii și tu.
Uneori obosesc, cautând mereu felurite căi, care ar putea să te aducă înapoi, spre drumul către tine, să fii și tu acel pui de vis incurabil, ce crește în același timp cu loialitatea pe care singur ți-o oferi, la început de dimineață, cu Soare cald, ce-ți amintește că azi, chiar ai putea să începi a trăi și pentru gândurile tale.
Trecutul, poate fi doar cartea pe care ai ales de mult timp să o păstrezi în taină, la capăt de temniță, ascunsă între munți, în care poți privi oricând, ești singurul ce ține cheia, care separă cele două tărâmuri, tu trebuie doar să alegi , pe ce fel de Pământ iți dorești să pășești. Când ajungi în fața închisorii, acolo unde tu, ești singurul arhitect, desenator talentat al lumii din care nu te poți desprinde, tu doar deschide-ți cartea și amintește-ți lecțiile atât de profunde, care au sculptat minunăția de om, care astăzi ai ajuns, vei înțelege că locul tău e aici printre noi, iar cheia , numai tu poți alege să o arunci, în prăpastia dintre trecut și prezent.
Vei zâmbi, atunci când vei începe să simți și ziua de astăzi, în care vei ști că ai devenit acel nou tu, care de asta dată, ai înțeles că poveștile frumoase, doar noi le putem scrie, cu lacrimă de fericire topită în foc la capăt de gând curat, amestecat cu speranță de vreme frumoasă. Iar în ziua când vei înțelege, că Soarele mereu ți-a mângâiat chipul, încercând a te scoate din oricare stare în care te regăsești acum, vei deveni și tu o urmă de gând frumos, păstrat în cutia de catifea, pe care o poți oferi oricui ți-ai dori să molipsești de fericire absolută.
Când refuzi a te rupe de trecutul tău, te condamni la o viață, pe care o vei trăi fără suflet , blocat cu doar ale tale gânduri, într-o lume în care nu aparții. Chiar dacă te minți, amăgindu-te că e mai ușor să nu faci nimic, evitând orice risc ai fi nevoit ca să-ți asumi, tu vei rămâne acolo, prizonierul trecutului tău, în loc să-ți dai și ultima suflare, în încercarea de a fi tu.
Întoarce-te la tine, firmitură de om ce ești, privește-te și crede atunci când îți spui, că azi, e prima zi în care ai găsit curajul necesar, în oricare frântură de vis, ai început să crezi.
Fii una cu clipa ta, alege să-ți lupți războaiele, vei ieși mereu învingător atunci când porți cu tine, chiar și în prag de inima înghețată, un gând frumos numai al tău , la care ai ales astăzi, să nu renunți.
Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.
 
4 Comments

Posted by on February 3, 2019 in De ale vietii

 

Tags:

Aceleași

Normal că preferi loja confortabila , de unde poți arăta cu degetul pe toți cei care sunt mai prejos decât tine, întinzându-ți rădăcinile reproșurilor, ce le îndrepți către oricine. E ideal sa crezi , în propriul ideal, dar uneori până și tu , poți deveni victimă al propriului tău joc. Atât de ușor poate fi, sa te încâlcești în propriile reguli, în care de prea mult timp, ai încetat că sa mai crezi. Alegeți cu grija începutul de primăvară , numai alege, că nu cumva sa cazi prada , dorului de vreme frumoasa , la răsărit de gând bun, aruncat pe jos , în drumul tău către tine. De multe ori,chiar locul în care te afli acum , poate fi cel mai bun lucru care ți se putea întâmpla. E motivul pentru care-ți repet, că-ți poți construi numai al tău, tărâm fermecat. Am înțeles că ești dependent în a avea mereu și planuri de rezerva, dar până și ele, te pot înșela , când pleci spre un suflet cu inima pătată .
Degeaba te strădui și aduni iluzii uitate, când tot ce ai avea de făcut e sa te deschizi lumii în care pășești, la început de viață nouă. La noapte , sa te îmbraci în praf de lumina, ca atunci când vei sta de vorba, cu numai a ta oglindire, sa poți vedea cât de nimic poți fi, în clipa când renunți la tine. Că doare, știu și eu , dar cum sa te vinzi atât de ieftin ție însuși și tocmai în bazarul în care te-ai regăsit întâia oară. Puteam sa jur că lacrimile, îți vor raci obrajii, atunci când vei alege să înțelegi, că nici măcar un gând nu-ți poate returna culorile peisajului la care speram, că ai să aspiri.
Citește printre rânduri și învață că lucrurile ce-ți injectează fericirea, în oricare rebut de gând , pe care ai vrut să-l folosești, în acea dimineață în care ai renunțat în a mai fi, le poți culege și singur, la orice colt de clipa cu suflet curat. Atunci când devii parte din povestea oricui, să știi bine drumul ce duce spre dragostea din bobocul de orhidee, înflorit pe lângă picioarele tale, exact la fel cum sărută și marea nisipul ei drag.

Când te trezești, din somnul florilor de maci, același gând te va mângâia , ca un prieten de nădejde, alături de care ai lăcrimat, atât de multe vise frumoase .

Oricât de real ți se pare coșmarul, în care uneori ești nevoit să trăiești, mereu va exista un gând bun, acea scânteie menită să aprindă focul, până și într-o inimă de piatră .

Tu câte firmituri de zâmbete ți-ai oferit azi ? La câte vise ai renunțat , pentru ca azi sa-l ții în brațe pe visul absolut ?

Uneori, poți fi mai dur cu tine și nemilos dacă situația o cere, mai ales când alegi sa fii devotat , oricărui gând vrei tu.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
4 Comments

Posted by on January 28, 2019 in Uncategorized

 

Voi

Chiar dacă de multe mă încurc, rătăcindu-mă în propriile gânduri, legându-mi picioarele cu noduri atât de strânse, pe care nici eu nu pot sa le mai desfac, găsesc mereu răbdarea necesară, pentru a mă întoarce la tine , cel ce te afli aici, înfometat de auzul cuvintelor ce-ți înfășoară inima în lacrima de primăvară . Întradevăr e posibil să mă repet , mai ales atunci când susțin căldura , de care tu ai nevoie sau nu, la răsărit de suflet curat, presărat cu petale de vise frumoase. Dar asculta cum striga, curajul din tine, care te împinge să lupți, cu fiecare clipă în care ai știut că vei învinge, indiferent de profunzimea cu care s-a dat acel război .
Când plângi , umpli lacuri cu diamante pătate de lipsa fricii, pe care mereu ai purtat-o în ceea ce numești tu suflet. E singurul motiv ce mă forțează la repetiția asta tâmpită , pentru ca tu să înțelegi , că ești cel mai bun lucru ce se putea întâmpla. Mai mult decât asta nici nu ai nevoie, când crezi cu adevărat , în oricare gând vrei tu .
Iartă-mă, când amestec nenorocitele astea de cuvinte, ce ar trebui să-ți șoptească numai al meu univers. Eu chiar încerc mereu, sa fiu cât de tandru pot , cu fiecare gând în parte pe care-l aștern aici, o fac tot timpul numai pentru tine. Ele refuza sa mi de-a ascultare , tu trebuind mereu să vâslești printre acest haos , pe care am ales sa-l numesc literatura pura, creata doar pentru cei ca tine . Oameni, care au înțeles , că ești mai mult decât ai crezut și că oricât de rece ți-ar fi ploaia, prin care singur te-ai regăsit, în oricare clipa din restul tău de viata, va fi mereu un Soare și pentru tine , să-ți încălzească picăturile. Acum zâmbești, știam că o să-ți placa, sa guști din fructul interzis, te simți mai viu când simțurile ți-au devenit camarazi , în luptele pe care le duceai cu tine. Cum ți-am mai spus , sa fii tu însuți când bați în porți străine , purtând frânturi de gânduri, chiar la apus de Luna .

Te las în praf de gânduri bune, înconjurat de zâmbete mângâiate de inimi curate , la celălalt capăt de tărâm minunat.

Vă îmbrățișez cu drag , de pe aleea din care ați cules primul gând, Endorfinul.

 
6 Comments

Posted by on January 25, 2019 in Uncategorized

 

Varf

Sunet de frunza uscată, sfărâmată intre tălpile mele și pământul înghețat, pot auzi când pășesc cu frica prin întuneric. Glas de femeie ce încearcă să ma oprească din călătoria în care am pornit, îmi amintește ca e atât de posibil sa nu mă mai pot întoarce, din cauza fiarelor înfometate care mă caută.. Un fior , ce se scurge atât de încet pe șira spinării, mă lasă să înțeleg, că îmi e frica. Dar am ales sa continui, mă obișnuiesc cu ea, apoi încep în a o cunoaște , după care ne contopim în aceeași substanță și mi continui drumul. Setea căutării dintre doua suflete, îmi împinge pașii spre vârful de munte, unde mereu am așteptat, numai un semn ce mi va lăsa trupul fără suflare . Tu ai numi-o iubire, aceasta ascensiune pentru care plătesc atât de scump, dar eu pot să ți arăt că e mult mai mult decât atât. Continui înainte, chiar dacă cioburi din inima mea împietrită, se topesc ca fulgii de zăpada, colorând cărarea mea și tot ce las în urma. Mă opresc doar pentru o clipă, în care mă asigur că gândul pe care îl port după mine , e bine păstrat, în siguranță, la umbra de vis frumos, ce mă îndeamnă să te tot caut. Puțin mai în fata, mă așteaptă haita de lupi neîmblânziți, cu privirile flamande mă lasă să înțeleg, că pe acest tărâm nu este loc pentru greșeli. Încerc sa mă adun, când trec prin fata lor, ce au ca unic scop lăsarea mea în neființă, iar ele simt că frica mea, e tocmai cea care mă îndeamnă să mi continui drumul. Vântul acesta rece , cu care m am întâlnit aici, îmi pălmuiește fata cu atâta ura , în încercarea sa de a mă trimite înspre înapoi. Un fir de încăpățânare , nu mi da voie sa fac asta și continui să pășesc chiar și atunci când piciorele îmi amintesc, cât de înghețate sunt. Ajuns în vârf de munte, acopăr zgomotul de fiare sălbatice, cu propriul urlet, atunci când înțeleg că din nou am ajuns mult prea devreme.

Mie frig și tac, atunci când privesc de aici tărâmul pustiit de cei pe care i caut eu acum. Duc mâna înspre piept, în încercarea de a simți restul de inima ce a rămas, dar locul este aproape gol. In afara unei fărâme , pe care o smulg, și o așez aici, ca tu, cel care ești însetat de căutarea dintre doua suflete, sa ai un început de poveste frumoasa , atunci când te vei regăsi singur, în vârf de munte pustiu. Praful de inima , presărat peste suflete pierdute , trecute prin lupi, cu iluzie de picior înghețat, îți vor aminti călătorule, că drumul tău niciodată nu a fost atât de ușor. Asculta ți chemarea și pleacă spre fărâma ta de inima.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
2 Comments

Posted by on January 24, 2019 in Uncategorized