RSS

Cărămizi

Uneori aleg să mă las purtat de mireasma dimineților care mă tratează mereu cu o liniște atât de profundă, lăsându-mi destul timp pentru a-mi așeza fiecare gând la locul lui. Cu multa migală îmi aleg de fiecare dată locul potrivit de unde voi privi oricare răsărit de Soare. Iubesc atât de mult clipa în care lumea tace, iar pământul se oprește doar pentru un moment, mulțumindu-mi parcă pentru loialitatea cu care aștept mereu acest moment mai mult decât magic. Dau viață oricărui vis as avea atunci când închid ochii atât de obosiți din cauza drumurile pe care mai mereu mă regăsesc, lăsând în spate încărcătura ce o port și nici macar nu-mi aparține. Zâmbesc oricui ar avea nevoie de un zâmbet sperând că într-o zi se va întoarce și la mine, un rest de fericire pe care să o pot păstra în știu eu ce cufăr fermecat pentru zilele în care va trebui sa o folosesc. Ascult cu atenție ciripitul de pasare trezită din somn, memorând fiecare notă ce se îndreaptă înspre văzduh cu o puritate nemaiîntâlnită. Încă mai sorb cate o picătură din otrava închisă la culoare pe fundul ceștii cu toarta ciobită, e o plăcere pentru care dezvolt de atâta timp o toleranță plăcută.

Îmi umplu plămânii cu acel exces de aer curat de care depind atât de mult , mai ales atunci când trimit doar ale mele gânduri spre ceea ce a mai rămas din tine.

Și sper , de fiecare dată sper să te găsească în echilibrul pe care ți l-ai tot dorit, înconjurat de vise frumoase, scăldate în apă de zâmbete, la poalele munților unde ai ales să crezi în tine.

Ador când te amăgești cu iluziile care uneori te fac să crezi că aș putea renunța, dar asta ar fi ca și cum ai incerca să crezi că tu poți face din fiară sălbatică animalul tău de companie.

Vroiam doar să-ți amintesc , că mereu voi fi aici, așteptându-te cu bucate alese, la masa în care doar eu am împletit atât de frumos oricare speranță ce a făcut din tine omul care ai ajuns acum să fii.

Amintește-ti să construiești, cu mâinile tale , fiecare cărămidă de care ai nevoie , pentru a-ți trăi oricare vis vrei tu.

Crede mai mult !

Va îmbrățișez cu drag Endorfinul.

Advertisements
 
4 Comments

Posted by on July 13, 2019 in Uncategorized

 

Apus

Azi este despre toți cei care au ales să atingă fundul prăpastiei cu tălpile in căutarea trăirii oricărui vis au ales ei să aibă. E despre cei care au refuzat să accepte adevărul crud așezat atât de frumos pe tavile din argint de totul care-i împingea la o viață lipsită de sens numai de dragul de a fi parte din normalul acceptat de mulțime. Aș putea povesti până și despre cei care cu încăpățânare și au ales drumul cel mai dificil in căutarea deslușirii întrebărilor fără răspuns. Și cu toate astea, azi, am ales să scriu despre tine și despre gândurile care te au adus aici, la masa mea unde pregătesc cestile cu aroma de cafea proaspătă in fiecare dimineață pentru orice trecător satul de călătoria ce ăștia au decis să o numească viață.

Mai știi când alegeai să crezi doar in vise care ți păreau atât de imposibil să le cari până în real? Era același drum ce te purta spre nicăieri cu o inconștiență atât de profundă, iar tu cu încăpățânare alegeai să nu accepți nici un refuz din partea oricărui îți punea piedici. Doar că acum ai înțeles , că atunci când alegi să pășești in afara visării , sunt riscurile pe care ar fi bine sa ți le asumi și să le accepți totodată că parte din călătoria pe care o faci.

Îți reamintesc doar că nimic nu este imposibil , iar tot ceea ce ai dori sa faci este atât de ușor atunci când ai curajul sa sari in neantul pe care ți-l oferă clipa în care decizi sa fii tu.

Ți-aș strânge mâna în semn de recunoștință de fiecare dată când îmi oferi satisfacția cu care mă hrănesc atunci când închid ochii și mă gândesc la tine, oricine ai fii tu și mai ales oriunde te-ai afla, știind că nu o sa te dezamăgesti niciodată culegând fărâme de gând din semințele pe care le ai aruncat în sol fertil.

Azi îți trimit un apus de Soare și-ți las la ușă ceașca cu aroma de ce vrei tu. Gândește mai mult când vine vorba de tine .

Vă îmbrățișez cu drag Endorfinul.

 
6 Comments

Posted by on July 7, 2019 in Uncategorized

 

Visăm

Acum m-ai putea întreba , chiar ai reușit să câștigi acest drept, despre fiecare bucata de clipa în care nici macar gândurile nu le puteam ține în frâu așteptând să apari macar pentru o clipă. Țineam doar pentru tine fiecare vis pe care l-am visat de unul singur in lumea mea rece și goală, acolo unde florile înfloreau numai in prag de seara când cei ca tine porneau spre somnul odihnitor , iar eu trebuia să rămân în lumea mea pentru a mă îngriji de fiarele ce înfometate înfulecau fiecare fărâmă de gând bun ce cu sfințenie încercam să-l păstrez.Te-ai strecurat în acea ultimă primăvara , în care-mi sfărâmam oasele în încercarea de a scăpa coșmarurilor ce încercau din răsputeri să mă abată din drumul pe care știam că trebuie să merg. Căutam prin atât de multul întuneric o numai picătură din ceea ce speram că vei fi, atunci când ai ales să exiști doar pentru mine. Priveam prin ochii tai adâncurile prăpastiei din care credeam că nu voi mai ieși,înconjurat de sălbăticiunile ce îmi dădeau târcoale în încercarea de a mă atrage spre absolutul grotesc în care mă regăseam.De asta acum te port pe meleaguri numai de mine știute în care tu chiar poți salva fiecare picătură de ploaie ce necontenit se izbea de fiecare secundă în care nu mai eram eu.Îți mulțumesc pentru conturul pe care l-ai dat lumii mele, atunci când te-ai hotărât să-mi colorezi cerul întunecat.Azi va las Soare, în prag de seară,la fiecare în parte, ca atunci când porniți spre tărâmul visării , să aveți suficientă lumină pentru a vă continua poveștile în care uneori alegeți să nu mai credeți.Împrăștiați-va visele ! Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
3 Comments

Posted by on June 24, 2019 in Uncategorized

 

Să-ți amintesc

Continua să visezi, chiar și atunci când te trezești în felurite gânduri care uneori nici măcar nu-ți aparțin. Vei înțelege că aripile tale te vor purta singure fără să știi a zbura, spre numai idealurile tale în care ai crezut atât de mult încă din prima clipă. Acum înțelegi cât de ușor poate fi gândul pe care l-ai purtat în spinare în timp ce ochii îți lăcrimau la fiecare dezamăgire peste care trebuia să pășești. Dar cum te încearcă astăzi acest sentiment minunat, care tot timpul ți-a arătat ora exactă atunci când credeai că mai ai nevoie de timp . Se subînțelege atât de ușor fiecare gând pe care l-ai folosit prin școlile ale căror bănci le ai ros cu uniformele pe care ai ales sa nu le îmbraci, în momentul în care ai înțeles că trebuie să fii tu. Zâmbeai la fiecare atingere dintre tine și emoțiile pe care le întâlneai de fiecare dată când ai hotărât să fii liber. Ai crezut în necunoscutul spre care te-au purtat picioarele tale, mai ales atunci când te-ai temut că vei eșua în încercarea ta de a te înțelege tot mai profund. Mult prea departe ai reușit să trimiți ultima fărâmă de neîncredere când mi-ai șoptit că de acum vei face ce simți în încercarea de a străbate nemărginitul cer senin spre care ai privit la ceas de seara , când tremurai de frigul ce nu te lasă să uiți cât ești de viu.

Azi chiar te am purtat spre gândul ce numai ție îți aparține, știai deja acest lucru, dar mi-a plăcut atât de mult reacția ta când ai înțeles că ai reușit să câștigi fiecare lupta pe care ai dus-o în căutarea motivului care te face să zâmbești.

Cred că vroiam să-ți amintesc cât de minunat poți fi.

Endorfinul.

 
2 Comments

Posted by on June 3, 2019 in De ale vietii

 

Tags: , , , ,

Mai

Trezit de gândul bun ce nu mi-a lăsat somnul in pace, cu plămânii plini de mirosul florilor de Mai ce cu încăpățânare au început să apară, cu ciripit de păsări care-mi răsună în timpanele îmbătrânite, trimit aceasta bucată de gând înspre tine.

Cu genunchii roși și coatele tocite în semn că munca depusă în fabrica de gânduri nu a fost în zadar, îți zâmbesc și astăzi de la granița dintre cele două lumi în care cu greu am reușit să mă regăsesc. Privesc in jur , la fețele șterse de știu eu ce gânduri pe care ei nu au reușit a le ține în frâu și mă gândesc înspre tine , cum absorbi cuvintele mele ce am ales chiar și astăzi să le adun in acest amestec de viață frumoasă pe care ai inceput să o trăiești.

Mai dispar uneori , îmi vine greu până și mie sa țin sub control echilibrul dezechilibrat dintre real și visare. E mai mult decât firesc să-mi port cu mândrie eticheta pe care doar un nebun o primește în ziua în care alege să nu mai privească înapoi. Dar știu că aștepți, mereu ai făcut asta, știind că uneori vei găsi aici îndemnul de care ai atât de multă nevoie in prag de disperare , mai ales când nimeni nu te înțelege. Știai că nu pot sta deoparte, când simt că te pierzi in lumea în care nu te poți regăsi, de asta-ți și spun să mergi înainte , la fel ca și primăvara pe care o porți mereu cu tine în bucată de inimă ce încă îți bate în piept.

Amintește-ti cu drag de clipa în care credeai că i imposibil și totuși ai reușit mereu să-ți creionezi oricare gând în care ai ales a crede. Știai de la început că visele devin realitate și că lumea ta îți aparține în totalitate, indiferent de cat ar ține furtuna din sufletul tău ce uneori pare că nu va mai trece.

Vroiam doar să-ți reamintesc , că încă e primăvara, iar tu ești încă viu , la fel ca și visele tale la care ai lucrat atât de mult. De asta te cert și te privesc în ochi atunci când îți spun să nu cumva să treacă o zi in care sa nu zâmbești.

Zâmbește mai mult scumpul meu cititor despre asta era vorba astăzi.

Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
9 Comments

Posted by on May 26, 2019 in Uncategorized

 

Gând

IMG_20190512_133935-EFFECTS
Crezi că ai putea să-ți amintești clipele în care te îndreptai spre povestea pe care doar tu o știai, atunci când te trăgeau de mâneca toți cei care-ți vroiau binele în felul lor, dar tu cu încăpățânare ai ales sa te supui doar sentimentelor care te împingeau tot înainte?
Mai ții minte fiecare dezamăgire care te-a pus la pământ, strângându-te de gat, lăsându-ți nici măcar un strop de aer, care te-a construit exact așa cum ești în acest moment?
Tu ai continuat să privești înspre numai drumul tău, în care credeai cu toată ființa ta, știind că într-o oarecare zi vei găsi puterea necesară pentru a zâmbi oricui, până și celor care ți-au stat în cale.
Înțelegi acum că toate au avut un rost atât de bine definit, ele ți-au lăsat cicatrici, care probabil niciodată nu vor dispărea, dar cum ai mai fi tu astăzi ceea ce ești dacă nu ai putea privi în oglindă, firmiturile trecutului tău, care au desenat atât de frumos povestea pe care ți-o citești singur în prag de seara la lumina cerului întunecat?
Știam că uneori vei încerca să renunți la tot, numai să știi că nu ești nevoit să treci prin toate astea, dar omule, oricum nu ai fi avut mai mult timp decât ți sa oferit încă din clipa când te-ai născut.
Voi crede mereu în tine, chiar dacă nu te cunosc și voi privi fiecare urmă pe care o lași pe drumurile unde alegi să pășești cu încredere spre gândul care te-a adus mereu tot mai aproape de sufletul tău. Te-am susținut din lumea umbrelor fără să-ți dai vreodată seama, știind că într-un anume moment din viața ta, vei începe din nou să crezi în tine.
Îmi este de ajuns atunci când te privesc cum iți trăiești cu intensitate profundă fiecare strop de viață, fără o firmitură de regret și chiar așa este, tu nu trebuie să dai nimănui socoteala , iar visele tale iți aparțin numai ție. De asta te indemn mereu sa-ți urmezi inima, să fii mai bun cu tine, pentru că nu e vina ta, indiferent de ce anume s-ar putea întâmpla, eu știu că tu vei reuși și vei zâmbi la fiecare gând pe care îl vei auzi cum se așterne în sufletul tău de învingător.
Astăzi, am vrut doar să-ți trimit un gând bun, oricine ai fi tu și să-ți reamintesc că orice iți dorești bun, ai sa apuci a trai.
Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
4 Comments

Posted by on May 19, 2019 in De ale vietii, Uncategorized

 

Tags: , , , , , ,

Trebuia să exiști

Eram mult prea sătul de stările schimbătoare al unei singure clipe , care mi încercau răbdarea de la o zi la alta tot mai profund și mai apăsător încât până și aerul pe care-l foloseam pentru a-mi curăța plămânii devenea din ce in ce mai rar.

Mă diagnosticase cu nebunie incurabilă, știam asta și o acceptasem de ceva timp, dar parcă mai lipsea ceva, golul era prea adânc iar zâmbetele mele se luptau cu gândurile care nu-mi mai lăsau nici macar liniștea de care aveam nevoie pentru a mă odihni.

Era prima mea întâlnire cu o astfel de trăire și chiar aș fi plătit oricât numai să pot înțelege ce se întâmplă cu universul meu , la care am pus cu propriile mâini fiecare gând , unul peste altul, numai de dragul de a mă regăsi mereu in sfera de confort de care depindeam atât de mult.

Aproape pierdut pe drumurile pe care le-am bătătorit de atât de multe ori în căutarea gândului absolut, menit să mă trimită în poveștile ce acum deveneau parte din real.

Și toate astea, până în clipa în care am ales să cred in tine, să-ți desenez fiecare pas ce te aducea tot mai aproape de lumea mea, care părea că se destramă. Începusem să cred în ziua în care cu adevărat vei fi aici, în fiecare poveste scrisă de mine la fiecare răsărit de Soare, iar tu ai ales într-un final să-mi asculți strigătul .

Acum zâmbesc când știu că nu voi sfârși scriind poveștile altora, iar astăzi e momentul mult așteptat, în care eu, am început să-mi trăiesc povestea fără de sfârșit alături de firmitura de inimă ce ți-a rămas în piept, peste care am presărat, exact înainte să te iau de mână, praf cules din sufletul meu.

Zâmbiti și azi, cu drag Endorfinul .

 
4 Comments

Posted by on April 24, 2019 in Uncategorized