RSS

Toamnă

Aranjam gânduri, pregăteam idei și-mi plângeam în taină ultima picătură din rest de toamna ce mi-a mai rămas.

O simți și tu? Cum își adună bagajele în liniștea apăsătoare ce lasă loc următorului anotimp care urmează să vină.

Mereu a fost rece, la fel ca și mortul lângă care te așezi să-l plângi fără să-i știi poveștile ce l-au adus tocmai până aici unde acum își doarme somnul.

Oprește te acum din orice ai face și ia-ți rămas bun de la toamnă , să o faci în liniște absolută , acolo unde numai tu si gândurile tale vă întâlniți de fiecare dată când alegi să crezi cu adevărat în tine .

 
Leave a comment

Posted by on December 4, 2019 in De ale vietii

 

Cuvinte

Parcă și acum îi mai pot auzi cum băteau cu pumnii în pereții reci din piatră de râu ai temniței în care trebuiau să-și ispășească pedeapsa.

Renunțasem la luptă doar pentru o clipă , dar a fost mai mult decât de ajuns pentru a înțelege că voi lupta până la final, indiferent daca uneori mai pierd cate o bătălie .

Un gând bine pus la punct te va forța să înțelegi că poți face orice visezi atât timp cât crezi cu adevărat în oricare ideal îți dorești.

Nu-i lăsa să te limiteze in ascensiunea spre drumul pe care l-ai planificat atâta amar de vreme.

Nu uita să zâmbești , chiar daca uneori îți mai calca piciorul cu bocancii murdăriți de noroi. Vei reuși de fiecare daca când îți vei propune cu adevărat să faci asta.

Eu te susțin din întunericul lumii mele în care Soarele nu ratează niciodată întâlnirile cu mine. Vei simți că nu ești singur, niciodată nu ai fost, iar asta te va împinge și mai departe spre călătoriile de neuitat cu care te vei întâlni din oricare vis ai vrea tu sa fii.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
2 Comments

Posted by on November 10, 2019 in De ale vietii

 

Imposibil

Îmi făceau somnul uneori imposibil, clipele în care aprofundam mai mult decât era nevoie, nenorocitele de gânduri ce fara oprire loveau in bucata de ușă ce mi mai rămăsese închisă.

Simțeam fiecare lovitură în lemnul putred ce mi dicta parcă forțat , ritmul pe care aveam să pășesc spre amărâtul de vis pe care-l purtam mereu in brațele mele, la fel ca o femeie pe care cu mare grijă o porți în palme de frică să nu o rănești.

Creșteam tot mai mult în ochii oglinzii ce mă privea mereu cu aceeași frântură de zâmbet pe care în zadar mă chinuiam să-l culeg.

Cu pași repezi mă îndreptam haotic dintr-o încăpere în alta numai să scap de scenariile ce apăreau de nicăieri, impunându -mi parcă să nu pot găsi drumul înspre ieșire.

Dar, la fel ca și tine, zâmbeam de fiecare dată când am ales să cred în doar al meu vis, pentru că tocmai atunci ai putea înțelege că florile de cireș chiar nu se pot opri din înflorit. Nici chiar atunci când încetezi să mai crezi în zânele din oricare poveste pe care ți-ai dori să o asculți.

Vroiam doar să-ți las o pată de culoare, în acest peisaj tomnatic, aducător de ploi pe timp de vreme bună.

Visează !

Cu drag, Endorfinul.

 
3 Comments

Posted by on October 17, 2019 in De ale vietii

 

Dușmanul

Scriu pentru ca tu să-ți poți permite luxul de a zâmbi în această lume mizerabilă vândută atât de ieftin pe taraba oricărui negustor.

Adun gânduri, pe care experiența trăirilor cu care m-am întâlnit le-a cules, numai de dragul de a te privi atunci când ar trebui să refuzi cu încăpățânare în a-ți lăsa capul în jos.

Vei găsi mereu în drumul tău câte o rază de Soare, pe care o trimit la prima oră a dimineții, să-ți încălzească sufletul înghețat ce uneori alege să nu-ți mai de-a ascultare.

Culege mereu petalele florilor care cad înaintea ta formând potecile pe care vei păși în oricare clipă în care decizi să fii diferit ascultându-ți instinctele. Dacă închizi ochii și începi a crede cu adevărat în tine, vei înțelege atât de ușor că atunci când strângi în palmele tale petalele uscate de trandafir, vei putea simți parfumul lor atât de intens la fel că în prima zi în care a înflorit primul boboc.

Deci crede mai mult, asumă-ți orice simți că ar trebui să trăiești și începeți a-ți scrie propria poveste exact așa cum ți-a dori să fie.

Probabil că azi, vroiam doar să te fac conștient de timpul care nu o să-ți ajungă niciodată. E singurul dușman de care ar trebui să te temi și care ar fi bine să te motiveze tot mai mult în a fii tu.

Te las înconjurat de zâmbete, plin de curaj și-ți mulțumesc pentru fiecare secundă ce ai ales să o sacrifici plimbându-te printre gândurile ce mereu cu drag ți-le dedic.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
12 Comments

Posted by on October 5, 2019 in De ale vietii

 

Tags:

Cu drag

Îmi amintisem astăzi de clipa în care erai înconjurat de oglinzile in care te priveai și urlai după ajutor atunci când nimeni nu era langa tine să-ți întindă o mână.

Era momentul in care ți-ai dat seama că ești singur și numai tu poți rupe vraja care te ținea sub blestemul întunericului în nopțile in care nu puteai adormi.

Ștergeai fiecare lacrimă ce-ți amintea că viața e o gluma foarte serioasă și că la un moment dat este nevoie să predai jucăriile călăului ce avea că misiune să le distrugă.

Știai deja că numai tu te poți ajuta în această joacă în care aveai rolul de adult pe care-l refuzai cu încăpățânare să-l porți.

Simțeai răceală pe care fiecare gând nou alături de care te regăseai ți-o impune , in diminețile in care nu era absolut nimeni lângă tine sa te învelească.

Știai că nu-i nimic mai profund că momentul în care refuzai să crezi in visele tale ce mereu te-au împins spre lumi necunoscute îmbibate în roua de nou început.

E atât de ușor să te abați de la gândul ce te-a purtat atât de departe în fiecare clipă în care doar tu, ai crezut în tine. Până asi azi aud urletele tale care mi spuneau că e momentul să te împing înspre lumea care-ți putea oferi visarea absolută.

Si totuși , ai înțeles , că într-un final, oricum nu contează dacă câștigi lupta sau dacă o pierzi, atât timp cât drumul ți-e presărat cu praf de vreme bună chiar și atunci când te întâlnești cu cele mai dureroase ploi, în prag de apus de Soare, la poalele munților pe care mereu ai refuzat să-i explorezi.

Vroi doar să-ți spun , că indiferent de situație, tu vei ieși mereu învingător, din oricare piedică alege nenorocita de viață să-ți arunce în drumul tau spre absolutul care te-a modelat astăzi in omul pe care acum îl privești în fermecata oglinda.

Te îmbrățișez cu drag oricare ai fi tu și oriunde te-ai afla.

Cu drag , Endorfinul.

 
Leave a comment

Posted by on September 30, 2019 in Uncategorized

 

Frumos coșmar

În fiecare dimineață le ascultam cum plănuiau să mă elimine din propriul joc pe care-l jucam de o veșnicie. Foloseau fiecare secundă împotriva mea , numai de dragul de a nu-mi oferi liniștea pe care o găsisem și o gustam cu pofta sălbăticiunii lipsite de hrana.

Sfâșiau bucăți din gândurile pe care le credeam doar ale mele, cu intenția de a mă lasă dezgolit la ceas de seară , când aleg să preschimb lumina în întuneric.

Încerc să-mi controlez respirația, de teamă ca nu cumva să mă audă, aștept în taină momentul potrivit în care aș putea riposta.

Încerc să mă mișc, dar trupul mi-e paralizat de frigul ce mă înconjoară, e atât de rece aici, când crezi că ai pierdut până și ultimul drum pe care puteai merge .

Picături de sudoare îmi acoperă ochii, iar inima mi se oprește pentru câteva clipe, lăsându-mă cu întrebarea dacă nu cumva am încercat un atac de cord.

Acum aș stoarce până și ultima picătură de viață din tine, te-aș lua de mâna până la capătul lumii unde la ceas de seară, ai putea să te privești în oglinda fermecată, înconjurată de fiarele fără de milă, ce așteaptă să-ți sfâșie trupul, să-ți ia până și ultimul gând ce l-ai putea preschimba în visul pe care chiar astăzi ai putea să-l transformi în realitate.

Azi vroiam să-ți amintesc , că trebuie să-ți trăiești toate visele , ia fiecare gând bun pe care-l ai, se va materializa.

Eu doar mă trezesc dintr-un frumos coșmar.

Vă îmbrățișez cu drag Endorfinul.

 
2 Comments

Posted by on September 19, 2019 in Uncategorized

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , ,

Încearcă

E adevărat că uneori te-ai simțit neglijat de ce-i care te înconjurau într-un anumit moment din viața ta ? Te călcau cu toții în picioare fără un strop de milă, mușcând bucăți din sufletul tău, numai de dragul de a nu te lăsa să privești mai departe decât ți sa dat vreodată voie.

Era permis să-i elimini, știai prea bine asta , dar ai ales să-ți arunci privirea peste tot acest amalgam de răutăți ce nici măcar nu ți se cuveneau.

Ai știut, incă de la început, că vei ieși învingător din oricare gând ai crede că te-ar putea exila în știu eu ce temniță uitată undeva prin oricare colț al lumii.

Eram sigur de seriozitatea cu care vei trata fiecare gând pe care l-ai putea simți că nu-ți aparține.

Dar azi, te poți privi în oricare oglinda ai la îndemână , culegând fiecare lacrimă pe care ai oprit-o să-ți mai plesnească obrazul de fiecare dată când ai crezut că drumul tau se poate opri din ascensiune.

Sunt mândru de tine , chiar asta vroiam să-ți spun , nu-mi place când uiți cat de minunat poți fi.

Va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
Leave a comment

Posted by on September 13, 2019 in Uncategorized