Trebuia să exiști

Eram mult prea sătul de stările schimbătoare al unei singure clipe , care mi încercau răbdarea de la o zi la alta tot mai profund și mai apăsător încât până și aerul pe care-l foloseam pentru a-mi curăța plămânii devenea din ce in ce mai rar.

Mă diagnosticase cu nebunie incurabilă, știam asta și o acceptasem de ceva timp, dar parcă mai lipsea ceva, golul era prea adânc iar zâmbetele mele se luptau cu gândurile care nu-mi mai lăsau nici macar liniștea de care aveam nevoie pentru a mă odihni.

Era prima mea întâlnire cu o astfel de trăire și chiar aș fi plătit oricât numai să pot înțelege ce se întâmplă cu universul meu , la care am pus cu propriile mâini fiecare gând , unul peste altul, numai de dragul de a mă regăsi mereu in sfera de confort de care depindeam atât de mult.

Aproape pierdut pe drumurile pe care le-am bătătorit de atât de multe ori în căutarea gândului absolut, menit să mă trimită în poveștile ce acum deveneau parte din real.

Și toate astea, până în clipa în care am ales să cred in tine, să-ți desenez fiecare pas ce te aducea tot mai aproape de lumea mea, care părea că se destramă. Începusem să cred în ziua în care cu adevărat vei fi aici, în fiecare poveste scrisă de mine la fiecare răsărit de Soare, iar tu ai ales într-un final să-mi asculți strigătul .

Acum zâmbesc când știu că nu voi sfârși scriind poveștile altora, iar astăzi e momentul mult așteptat, în care eu, am început să-mi trăiesc povestea fără de sfârșit alături de firmitura de inimă ce ți-a rămas în piept, peste care am presărat, exact înainte să te iau de mână, praf cules din sufletul meu.

Zâmbiti și azi, cu drag Endorfinul .

 

Patru zile

Am înțeles în prima zi, chiar atunci când ai ales sa ne întâlnim la malul marii, că tu vei fi sufletul care ar putea reuși să pătrundă cu ușurință în universul meu întunecat, la care am lucrat atât de mult. Simțeam cum bătăile inimii tale intra in fuziune absolută cu ale mele. Întâlnisem în acea clipa perechea de ochi pe care o căutam prin întuneric de atâta vreme, de asta-mi pierdusem cufărul în care am îndesat atât de multe cuvinte alese atent doar pentru tine.

Ai zâmbit, când ai înțeles că ai găsit și tu povestea pe care trebuia să o scrii alături de mine, iar eu, ți-am lăsat acel moment numai ție, e prima oara când egoismul din mine a încetat să-mi mai încurce drumurile .

A doua zi, te-ai întâlnit și cu partea întunecată de care tu chiar nu te-ai temut deloc, alegând să te arunci în necunoscutul în care ai simțit că poți crede. Mi-ai dărâmat principiile alături de care am petrecut atât de multe clipe în încercarea de a le aduce atât de aproape de însăși perfecțiunea ce nici măcar nu a existat vreodată .

In a treia zi, ți-ai dat întâlnire cu ce a mai rămas din sufletul meu, atunci a fost momentul în care frica mi-a inundat întregul trup. A fost alegerea ta liberă, secunda în care m-ai prins de mana , lăsându-mi un gust de primăvară atât de curat, încât până și gândurile mele au încetat în a mă mai asculta. Era deja prea mult , mai ales pentru unul ca mine , bunătatea cu care-mi puneai în mișcare lumea mea. Te priveam atât de neîncrezător , știind cum se termina deja poveștile pe care uneori aleg sa le scriu.

Dar în a patra zi, m-ai lăsat fără cuvinte când m-ai surprins atât de plăcut cu simplul fapt că ai ales să-mi arăți ce poți fi pentru mine. Te-ai așezat singura, atât de aproape de firmitura de inima ce mi-a mai rămas , lăsându-ma sa înțeleg că am forjat aceeași lume ca și tine . Diferența era doar pantofii eleganți cu care pășeai tu pe vremea când eu îmi târâiam doar ghetele atât de vechi prin necunoscutul dintre cele două lumi.

Iar azi, mi-ai amintit , cum că atunci când crezi în poveștile pe care mereu le-ai păstrat învelite în batista ta din mătase fina, zmeii, balaurii și vrăjitoarele din miez de noapte aleg sa dispară.

Era doar un gând, în care mi-am amintit cât de frumos ai colorat lumea în care am ales eu să exist. Mulțumesc !

 

Aer curat

Stătea în fața patului sau și se gândea că dacă se aruncă în el probabil se va scufunda într-o continua visare, iar asta se întâmpla exact în ziua în care își terminase de ispășit condamnarea.

Gusta din nou, ca pentru întâia oară , aerul de om liber ce era acum și zâmbea cu o bucurie atât de profundă că până și el nu putea înțelege aceasta stare ce tocmai îl încerca.

Îl izolaseră mult prea mult timp de lumea reală și de lucrurile care-l făceau să fie el, încât acum adaptarea la vechiul său mediu devenea atât de imposibilă .

Cauta răspunsuri la întrebările pe care și le-a pus de atâta vreme în temnița în care a fost aruncat de însuși gândul pe care el îl crease.

Dar acum nu mai conta , a ales deja sa mai lase și întrebări fără răspuns , știa că doar asta îl va face din nou să creadă în magie .

Pentru că atunci când închidea ochii, în lumea lui te puteai regăsi până și tu, acel căutător de răspunsuri la misterele pe care visul acesta atât de scurt pe care noi îl numim viața ți le poate oferi.

Mai aruncă acum cu pietre în prizonierul care și-a redobândit dreptul la stropul sau de aer curat cu mireasma de primăvară la poalele munților unde ai înțeles întâia dată cine ești tu.

Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Armata

Atunci când am vărsat întâia lacrima pentru tine, am înțeles ca nu pot rămâne nemișcat de vârtejul care te trăgea spre fundul prăpastiei spre nicăieri. Am ales sa lupt eu războaiele tale, folosind armatele de gânduri atât de bine pregătite pentru acea zi. Am simțit și am auzit strigatul tău în care cereai ajutor oricui, dar totuși nimeni nu a fost acolo lângă tine. De ce am ales sa fac asta, pentru ca e prea posibil ca eu sa fi rămas printre singurii cum vrei tu sa-i numești, cărora chiar le pasa de tine. Eu doar vroiam sa te vad zâmbind, nu încercat de alte stări menite sa-ți întristeze curata inima pe care în piept o porți de atâta amar de vreme. Tu ai înțeles, ca uneori trebuie doar sa accepți ca ești singur, dar tocmai de acel moment ai nevoie atunci când alegi schimbarea în locul banalului care-ți acoperă sufletul de deznădejde. Doar astfel vei păși mai departe , ascultând ciripitul de pasare fericita în prag de dimineață ploioasa cu vânt călduț, care te mângăie ca o mama cu poveștile ei frumoase pe care adormeai gustând din tărâmul visării în care tu pictai atât de frumos fiecare clipa de fericire absoluta.
Mereu te-am privit cum te întorci atât de trist în lumea în care te trezeai în fiecare zi dezamăgit de faptul ca magia nu exista. Dar tu ești îndestulătorul miracol pe care-l trăiești constant fără ca nici măcar sa fii recunoscător pentru asta. Aveam chiar și un gând , ales special pentru momentele tale în care vroiai doar ca sa renunti, numai de dragul de a nu mesteca și coșmaruri pe stomacul gol, în drumul tău spre fericire.
Atât de ușoară poate fi renunțarea la tine și la ceea ce ești astăzi, încât normal ca știam reacția cu care vei trata aceasta boala, de aia ți-am și lăsat acea pastila pe noptiera de lângă patul în care visai, pe rețetă scria ca-i formula chimica pentru oameni , ca ar trebui sa fie interzis abuzul asta de endorfina la care te supun de atâția ani, numai de dragul de ați privi zâmbetul tău atunci când îl oferi oricui , pana și ție.
In ziua în care am vărsat întâia lacrima pentru tine, am reușit sa o păstrez pana azi, în pumnul meu bine strâns, doar pentru ca într-o zi , sa ți-o pot oferi în dar, lăsându-te sa înțelegi ca tu chiar ai reușit sa trăiești o picătură de viata frumoasa , fără un gram de regret și înconjurat de numai zâmbete aruncate peste cei alături de care ai devenit omul de acum.
Acum, vroiam doar sa-ți amintesc , ca-ți voi duce eu toate luptele care se dau uneori în sufletul tău curat, fără sa-ți cer nimic mai mult decât un zâmbet.
Ma înclin în fata voastră și va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 

Aprilie

Am ales doar o clipa pentru azi și numai pentru tine, chiar dacă lumea ta nu a fost atinsa de ploile lui Aprilie, m-am gândit sa-ți desenez măcar un zâmbet, voi folosi doar buzele tale, care uneori pot găsi curajul sa rostească un gând bun oricărui trecător.
Ti-am înțeles frustrările atât de nejustificate, pentru ca universul tău , e numai pentru tine, iar unde ești tu este și Soarele, care parca încearcă de la prima ora a dimineții sa te împingă spre o zi minunata în care ai putea sa fii tu.
Pășeam și eu alături de tine, păstrând o distanta decenta , nu vroiam sa-ți privesc goliciunea din suflet atât de aproape, de asta-ți și las mereu câte o pătură de zâmbete cu care sa te poți înveli în zilele când vântul alege sa bată mai mult decât ești tu obișnuit.
Nu e prăpastie peste care sa nu poți sari ca un atlet ce tocmai a finalizat și ultima cursa iar când ma gândesc ca nu ai nevoie de nimic altceva în afara de tine, îmi umplu inima cu bucurie chiar și în nopțile mele de coșmar.
Dar azi avem grija de tine, unul de altul, la fel ca roua dimineții care și sărută mereu florile și le lustruiește pentru o noua zi.
Si te înțeleg atât de bine când stai și privești în oglinda încercând a înțelege unde ai greșit când ai ales sa renunti numai de dragul confortului oferit de banalul ce ți-a infectat restul de viata. E ușor sa dai la o parte tot , sa începi din nou a scrie poveștile prin care alergi ca un nebun ce a omis sa si ia medicamentul. Dar ce ar fi rău în asta, când pana și eu omit a ma trata de nebunia ce alimentează nebunul din mine, mai ales atunci când decid sa merg mai departe spre fericirea absoluta ce-mi aparține.
Privește în tine, de fiecare data când simți ca te pierzi de oricare ar fi idealul tău și vei găsi , iți garantez, răspunsul la cele mai paradoxale întrebări pe care ți le-ai putea pune. Mereu soluțiile au zăcut în tine, crezând ca ești părăsit de norocul ce nici măcar nu exista și chiar nu ai avea nevoie de asta, când tu ești scăparea a tot ce te poate alerga.
Acum înțelegi de ce te forțez atât de des sa crezi tot mai mult în tine, pentru ca știu cum omul din tine te poate sprijini în oricare situație ai putea sa te regăsești. El nu o sa-ți ceara niciodată socoteala pentru nimic.
Asa ca asuma-ți riscuri, gusta adrenalina pe care necunoscutul ți-o oferă gratuit în fiecare secunda în care alegi sa faci ceva și pentru tine. Ti-am mai spus cât de scurta poate fi povestea ta, tocmai de asta ași vrea sa te vad ca vei închide ochii zâmbind , învăluit de bucuria pe care simplul fapt ca ai fost tu, ți-o poate oferi.
Trăiește și azi, ca și cum maine ar refuza sa se mai întâlnească cu tine, e foarte posibil sa-ți placa ce ai sa vezi, în ultima zi, în care ai ales sa te supui doar ție. Iar capul lasă-l sus , oricât de greu ți-ar fi, vei înțelege ca numai tu poți schimba orice amintire de trecut nu foarte plăcut în doar al tău vis frumos.
Trăiește cu tine, dar trăiește frumos și nu privi niciodată înspre înapoi.
Eu cred în tine, mai ții minte acum cum este sa auzi asta ?
Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 

Indemn

De parca nu ți-am șoptit de atâtea ori sa nu te arunci în poveștile unuia ca mine, fără sa-ți asumi riscul de a fi scufundat în visare profunda, în lumi pe care nu le-ai putea înțelege. Tu plimbate printre cuvintele mele, aduna ceea ce crezi ca-ți poate fi de folos în drumul meu și continua ascensiunea ta spre absolut.
Evita sa crezi adevărurile fictive pe care lumea în care te regăsești acum ți-le oferă gratuit , având ca singur scop eliminarea luptătorului din tine. Ai citit destule povesti în drumul tău, pe altele uneori ți-ai făcut curajul ca sa le scrii, important este ceea ce simți sau starea în care poți rămâne mereu. E vorba de alegerile tale și de clipele în care alegi sa fii tu.
Trăiește restul de cum vrei sa o numești exact asa cum ai visat, atunci când erai pur , când vârsta era doar un obstacol pentru copilul din tine care se grăbea atât de mult ca sa crească.
Dar acum ai crescut destul, ești ceea ce ți-ai dorit mereu sa fii, acel adult independent , care dansează mereu pe muzica altora, întrebându-te de ce pașii tai de dans nu te mai asculta.
E atât de ușor sa te lași controlat de concepțiile celor din jur , încât poți pierde firul povestii tale, în doar o frântură de secunda.
Chiar nu ai înțeles pana acum, ca azi și maine și zilele care urmează , e ziua ta, asa ca pregătește-te de sărbătoare, nu-ți umple sufletul cu necazurile care fac parte din ireal. E numai viata, ma gândeam ca ai înțeles pana acum, iar tu , nu ai nimic de făcut în afara de a ți-o trai , exact asa cum ai visat.
Hai lupta și azi, îndeamnă-ți privirea ca sa privească numai în sus, indiferent de starea ce te încearcă în acest moment. Ești tot ce ai nevoie pentru a fi doar ceea ce-ți dorești tu. Si suna copilăresc , când iți spun într-o lume atât de grăbită sa fii tu, sa zâmbești mai mult, sa alegi doar ceea ce a bun pentru tine și sa iubești acest paradox, care uneori iți lasă și gust amar, gândindu-te numai la asta: Încerci tu ordinara viata sa-mi amărăști basmul tocmai mie, creatorul universului creat de mine ?
Deci, ce o sa mi mai spui și azi, când te indemn sa mergi spre drumul atât de plăcut ce duce înspre inima ta?
Va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.