RSS

Arhivele lunare: decembrie 2019

Asculta

Tu omule ce stai învăluit în sunet de sărbătoare, așteptând mesele impunătoare la care abia aștepți să te așezi în hainele tale atent alese, ascult- o pe asta:

” Alege un gând bun, pe care în taină să-l crești, asemeni unui copil scufundat în iubire pură și fă din el continuarea la o viață frumoasă pe care atât de mult o meriti. Strange-i pe cei dragi, în jurul inimii tale și oferă fiecăruia o părticică din tine.

Opreste-te-te din ați mai plănui fiecare pas pe care-l faci. Începe a te juca învățând jocul din mers. Zâmbește mai mult cu sufletul, ți-am repetat de prea multe ori că timpul este prea scurt că sa mai trebuiască a te gândi daca este sau nu momentul potrivit.

Îți vei aminti cu drag fiecare clipa în care ai făcut parte din frumusețea de a fii tu. Și petrece mai mult timp cu ce dragi, e tot ce ai nevoie pentru a te simți împlinit.

Doar asta îți doresc omule, acum când te apropii de sfârșitul de poveste trăită în acest an”.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

Publicitate
 
6 comentarii

Scris de pe decembrie 21, 2019 în De ale vietii

 

Liniștea

Mi-e dor să-mi închid ochii și să ascult liniștea care mereu este acolo să-mi amintească cât de plăcută poate fi clipa în care sunt eu. Și atunci când mi-e dor, chiar închid ochii și mă las cuprins de nimicul pe care-l privesc în taină la poalele visului în care mă trimit piciorele de visător ce cu mândrie le port pe oriunde.

Simt fiecare adiere de vânt rece ce-mi biciuiește trupul atunci când nemișcat cu mâinile înghețate aștept la granița dintre toamnă și iarnă căldura ce ar trebui ca să vină din cuptorul în care de mult nu am mai pus lemne.

Transform picaturile de ploaie în fulgi de zăpadă pe care-i las să alunece peste foile vechi și îngălbenite în care aleg să-mi aștern gânduri consumând din timpul ce a ajuns să fie atât de prețios.

Pășesc mereu peste urmele tale, mult prea iubitul meu necunoscut, știai prea bine cât sunt de devotat acestei mișcări încât până și eu ajung să nu mai știu cine sunt.

M-ai copleșit cu atât de multe scenarii ce mi le-ai aruncat în drumurile mele încât uneori ajung să nu mai disting diferența dintre real și visare.

Azi te îndemn să privești în adâncurile sufletului tău, să te așezi la masa lui și să asculți liniștea care te cuprinde la ceas de vreme bună cu zâmbetul pe buze atunci când simt căldura ce vine din inima ta.

Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
2 comentarii

Scris de pe decembrie 15, 2019 în De ale vietii

 

Toamnă

Aranjam gânduri, pregăteam idei și-mi plângeam în taină ultima picătură din rest de toamna ce mi-a mai rămas.

O simți și tu? Cum își adună bagajele în liniștea apăsătoare ce lasă loc următorului anotimp care urmează să vină.

Mereu a fost rece, la fel ca și mortul lângă care te așezi să-l plângi fără să-i știi poveștile ce l-au adus tocmai până aici unde acum își doarme somnul.

Oprește te acum din orice ai face și ia-ți rămas bun de la toamnă , să o faci în liniște absolută , acolo unde numai tu si gândurile tale vă întâlniți de fiecare dată când alegi să crezi cu adevărat în tine .

 
Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 4, 2019 în De ale vietii