RSS

Category Archives: De ale vietii

Aer curat

Stătea în fața patului sau și se gândea că dacă se aruncă în el probabil se va scufunda într-o continua visare, iar asta se întâmpla exact în ziua în care își terminase de ispășit condamnarea.

Gusta din nou, ca pentru întâia oară , aerul de om liber ce era acum și zâmbea cu o bucurie atât de profundă că până și el nu putea înțelege aceasta stare ce tocmai îl încerca.

Îl izolaseră mult prea mult timp de lumea reală și de lucrurile care-l făceau să fie el, încât acum adaptarea la vechiul său mediu devenea atât de imposibilă .

Cauta răspunsuri la întrebările pe care și le-a pus de atâta vreme în temnița în care a fost aruncat de însuși gândul pe care el îl crease.

Dar acum nu mai conta , a ales deja sa mai lase și întrebări fără răspuns , știa că doar asta îl va face din nou să creadă în magie .

Pentru că atunci când închidea ochii, în lumea lui te puteai regăsi până și tu, acel căutător de răspunsuri la misterele pe care visul acesta atât de scurt pe care noi îl numim viața ți le poate oferi.

Mai aruncă acum cu pietre în prizonierul care și-a redobândit dreptul la stropul sau de aer curat cu mireasma de primăvară la poalele munților unde ai înțeles întâia dată cine ești tu.

Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on April 9, 2019 in De ale vietii

 

Tags: , , , , , , , , ,

Armata

DSCN2521.JPG
Atunci când am vărsat întâia lacrima pentru tine, am înțeles ca nu pot rămâne nemișcat de vârtejul care te trăgea spre fundul prăpastiei spre nicăieri. Am ales sa lupt eu războaiele tale, folosind armatele de gânduri atât de bine pregătite pentru acea zi. Am simțit și am auzit strigatul tău în care cereai ajutor oricui, dar totuși nimeni nu a fost acolo lângă tine. De ce am ales sa fac asta, pentru ca e prea posibil ca eu sa fi rămas printre singurii cum vrei tu sa-i numești, cărora chiar le pasa de tine. Eu doar vroiam sa te vad zâmbind, nu încercat de alte stări menite sa-ți întristeze curata inima pe care în piept o porți de atâta amar de vreme. Tu ai înțeles, ca uneori trebuie doar sa accepți ca ești singur, dar tocmai de acel moment ai nevoie atunci când alegi schimbarea în locul banalului care-ți acoperă sufletul de deznădejde. Doar astfel vei păși mai departe , ascultând ciripitul de pasare fericita în prag de dimineață ploioasa cu vânt călduț, care te mângăie ca o mama cu poveștile ei frumoase pe care adormeai gustând din tărâmul visării în care tu pictai atât de frumos fiecare clipa de fericire absoluta.
Mereu te-am privit cum te întorci atât de trist în lumea în care te trezeai în fiecare zi dezamăgit de faptul ca magia nu exista. Dar tu ești îndestulătorul miracol pe care-l trăiești constant fără ca nici măcar sa fii recunoscător pentru asta. Aveam chiar și un gând , ales special pentru momentele tale în care vroiai doar ca sa renunti, numai de dragul de a nu mesteca și coșmaruri pe stomacul gol, în drumul tău spre fericire.
Atât de ușoară poate fi renunțarea la tine și la ceea ce ești astăzi, încât normal ca știam reacția cu care vei trata aceasta boala, de aia ți-am și lăsat acea pastila pe noptiera de lângă patul în care visai, pe rețetă scria ca-i formula chimica pentru oameni , ca ar trebui sa fie interzis abuzul asta de endorfina la care te supun de atâția ani, numai de dragul de ați privi zâmbetul tău atunci când îl oferi oricui , pana și ție.
In ziua în care am vărsat întâia lacrima pentru tine, am reușit sa o păstrez pana azi, în pumnul meu bine strâns, doar pentru ca într-o zi , sa ți-o pot oferi în dar, lăsându-te sa înțelegi ca tu chiar ai reușit sa trăiești o picătură de viata frumoasa , fără un gram de regret și înconjurat de numai zâmbete aruncate peste cei alături de care ai devenit omul de acum.
Acum, vroiam doar sa-ți amintesc , ca-ți voi duce eu toate luptele care se dau uneori în sufletul tău curat, fără sa-ți cer nimic mai mult decât un zâmbet.
Ma înclin în fata voastră și va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
6 Comments

Posted by on April 4, 2019 in De ale vietii, Uncategorized

 

Tags: , , , , , , , , ,

Aprilie

Am ales doar o clipa pentru azi și numai pentru tine, chiar dacă lumea ta nu a fost atinsa de ploile lui Aprilie, m-am gândit sa-ți desenez măcar un zâmbet, voi folosi doar buzele tale, care uneori pot găsi curajul sa rostească un gând bun oricărui trecător.
Ti-am înțeles frustrările atât de nejustificate, pentru ca universul tău , e numai pentru tine, iar unde ești tu este și Soarele, care parca încearcă de la prima ora a dimineții sa te împingă spre o zi minunata în care ai putea sa fii tu.
Pășeam și eu alături de tine, păstrând o distanta decenta , nu vroiam sa-ți privesc goliciunea din suflet atât de aproape, de asta-ți și las mereu câte o pătură de zâmbete cu care sa te poți înveli în zilele când vântul alege sa bată mai mult decât ești tu obișnuit.
Nu e prăpastie peste care sa nu poți sari ca un atlet ce tocmai a finalizat și ultima cursa iar când ma gândesc ca nu ai nevoie de nimic altceva în afara de tine, îmi umplu inima cu bucurie chiar și în nopțile mele de coșmar.
Dar azi avem grija de tine, unul de altul, la fel ca roua dimineții care și sărută mereu florile și le lustruiește pentru o noua zi.
Si te înțeleg atât de bine când stai și privești în oglinda încercând a înțelege unde ai greșit când ai ales sa renunti numai de dragul confortului oferit de banalul ce ți-a infectat restul de viata. E ușor sa dai la o parte tot , sa începi din nou a scrie poveștile prin care alergi ca un nebun ce a omis sa si ia medicamentul. Dar ce ar fi rău în asta, când pana și eu omit a ma trata de nebunia ce alimentează nebunul din mine, mai ales atunci când decid sa merg mai departe spre fericirea absoluta ce-mi aparține.
Privește în tine, de fiecare data când simți ca te pierzi de oricare ar fi idealul tău și vei găsi , iți garantez, răspunsul la cele mai paradoxale întrebări pe care ți le-ai putea pune. Mereu soluțiile au zăcut în tine, crezând ca ești părăsit de norocul ce nici măcar nu exista și chiar nu ai avea nevoie de asta, când tu ești scăparea a tot ce te poate alerga.
Acum înțelegi de ce te forțez atât de des sa crezi tot mai mult în tine, pentru ca știu cum omul din tine te poate sprijini în oricare situație ai putea sa te regăsești. El nu o sa-ți ceara niciodată socoteala pentru nimic.
Asa ca asuma-ți riscuri, gusta adrenalina pe care necunoscutul ți-o oferă gratuit în fiecare secunda în care alegi sa faci ceva și pentru tine. Ti-am mai spus cât de scurta poate fi povestea ta, tocmai de asta ași vrea sa te vad ca vei închide ochii zâmbind , învăluit de bucuria pe care simplul fapt ca ai fost tu, ți-o poate oferi.
Trăiește și azi, ca și cum maine ar refuza sa se mai întâlnească cu tine, e foarte posibil sa-ți placa ce ai sa vezi, în ultima zi, în care ai ales sa te supui doar ție. Iar capul lasă-l sus , oricât de greu ți-ar fi, vei înțelege ca numai tu poți schimba orice amintire de trecut nu foarte plăcut în doar al tău vis frumos.
Trăiește cu tine, dar trăiește frumos și nu privi niciodată înspre înapoi.
Eu cred în tine, mai ții minte acum cum este sa auzi asta ?
Va îmbrățișez cu drag, Endorfinul.

 
2 Comments

Posted by on April 3, 2019 in De ale vietii

 

Tags: , , , , , , , ,

Indemn

De parca nu ți-am șoptit de atâtea ori sa nu te arunci în poveștile unuia ca mine, fără sa-ți asumi riscul de a fi scufundat în visare profunda, în lumi pe care nu le-ai putea înțelege. Tu plimbate printre cuvintele mele, aduna ceea ce crezi ca-ți poate fi de folos în drumul meu și continua ascensiunea ta spre absolut.
Evita sa crezi adevărurile fictive pe care lumea în care te regăsești acum ți-le oferă gratuit , având ca singur scop eliminarea luptătorului din tine. Ai citit destule povesti în drumul tău, pe altele uneori ți-ai făcut curajul ca sa le scrii, important este ceea ce simți sau starea în care poți rămâne mereu. E vorba de alegerile tale și de clipele în care alegi sa fii tu.
Trăiește restul de cum vrei sa o numești exact asa cum ai visat, atunci când erai pur , când vârsta era doar un obstacol pentru copilul din tine care se grăbea atât de mult ca sa crească.
Dar acum ai crescut destul, ești ceea ce ți-ai dorit mereu sa fii, acel adult independent , care dansează mereu pe muzica altora, întrebându-te de ce pașii tai de dans nu te mai asculta.
E atât de ușor sa te lași controlat de concepțiile celor din jur , încât poți pierde firul povestii tale, în doar o frântură de secunda.
Chiar nu ai înțeles pana acum, ca azi și maine și zilele care urmează , e ziua ta, asa ca pregătește-te de sărbătoare, nu-ți umple sufletul cu necazurile care fac parte din ireal. E numai viata, ma gândeam ca ai înțeles pana acum, iar tu , nu ai nimic de făcut în afara de a ți-o trai , exact asa cum ai visat.
Hai lupta și azi, îndeamnă-ți privirea ca sa privească numai în sus, indiferent de starea ce te încearcă în acest moment. Ești tot ce ai nevoie pentru a fi doar ceea ce-ți dorești tu. Si suna copilăresc , când iți spun într-o lume atât de grăbită sa fii tu, sa zâmbești mai mult, sa alegi doar ceea ce a bun pentru tine și sa iubești acest paradox, care uneori iți lasă și gust amar, gândindu-te numai la asta: Încerci tu ordinara viata sa-mi amărăști basmul tocmai mie, creatorul universului creat de mine ?
Deci, ce o sa mi mai spui și azi, când te indemn sa mergi spre drumul atât de plăcut ce duce înspre inima ta?
Va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
4 Comments

Posted by on April 2, 2019 in De ale vietii

 

Tags: , , , , , , , , , , , , ,

Tu si Primavara

Tu ce faci cu primăvara ta ?
Eu am ales sa-ți întind mana, prinde-o și încearcă acest gând în care te port prin lumile mele paralele, acolo unde te las sa-mi privești toate multiplele personalități, care mereu îmi vin în ajutor atunci când tu te pierzi de tine însuti. Cum as putea sa te privesc încercând sa ascunzi bătăile de inima neregulate, atunci când te încearcă știu eu ce fărâma de zi cu cer întunecat?
M-au mișcat mereu încercările tale de a găsi drumurile pe care știai prea bine ca nu poți sa le urmezi, tocmai de asta îmi întorc privirea tot mai des înspre visele tale. Încerc sa te atrag , la fel ca un iscusit negustor, prezentându-ți mărfurile pentru care am fost nevoit sa înconjur întregul pământ. De la mine nu vei primi mostre gratuite, niciodată, poate doar scurtături, chiar nu mi ar plăcea sa-ți vad picioarele obosite, îndreptându-se spre nicăieri.
Te voi împinge mereu de la spate, numai de dragul de a te vedea ca-ți trăiești bucata de viata care uneori te face sa uiți ca tu nu ești nemuritor, suntem la fel, iar eu am înțeles cât de important este clipa în care crezi ca ai destul timp, chiar și atunci când înțelegi ca timpul tău sa scurs. Ocolește obstacolele trecând prin ele direct, nu cauta scurtături, chiar dacă vei gusta din iluzia în care crezi ca vei dobândi mai mult timp. Nu mai e timp, iar azi e primăvara, sper doar ca ți-ai lăsat destul timp ca sa te bucur măcar de acest lucru.
Sa-ți fie drumurile învelite în stofa de trandafir inflorit, udat cu praf de stele, în miez de noapte când ești doar tu cu gândurile tale frumoase, în care uneori, abuzul cu care te tratez constant, iți va descoperi o noua lume în care tu ești fericit , iar eu la fel ca și tine sorb din paharul în care se aduna picăturile de viata, amețindu-mi simțurile care-mi amintesc cât de înconjurat de frumos pot fi.
Tu azi, plutește pe oricare gând ai ales ca sa fii și fugi în minunata călătorie în care chiar dacă pierzi, vei câștiga dreptul tău la trăit bucăți de vis frumos , mai ales atunci când realizezi ca drumul înspre sufletul tău l-ai tot parcurs de atât de multe ori.
Azi doar vroiam sa privești la primăvară cu alți ochi.
Va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
4 Comments

Posted by on March 27, 2019 in De ale vietii

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,

Trebuia doar atat

Mai era un gând bun de lăsat aici pentru astăzi, ar fi fost nimic mai mult decât o dovadă de egoism să-l fi ținut doar pentru mine, chiar și până mâine.

Uitasem să-ți spun cât de plăcut e momentul în care ne învățăm picioarele unul altuia ritmul marșului , pe care aveam să-l parcurgem.

Cum aș putea să nu-ți reflect imaginea de fericit ce ai ales sa fii acum ? Ar fi atât de una și aceeași cu clipa în care ai încerca sa te privești printr-o oglinda acoperita.

Sau mai aproape ar putea fi , de ziua în care ai ales ca sa simți picătura de ploaie, fără umbrela și într-un moment în care se întâmplă să nu ploua .

Povestește-ți te rog, cat de ușor se pliază acum peste tine secunda în care te-ai hotărât să nu mai fii actor și să începi a gusta din firmitura de viață ce ți-a mai rămas. Respiri atât de profund și cu o grija nemaiîntâlnită , de parcă ai vrea sa salvezi până și din aerul fără de care drumul tău nu ar mai continua. Apreciez atât de mult că te-ai oprit în fiecare gara , unde ai luat cu tine nimic mai mult decât curajul de a păși înspre necunoscutul ce îți reamintea cât de viu ești numai atunci când urmezi oricare vis ai avea de visat.

Spune-mi când ar trebui să mă opresc din pregătirea atât de severa pe care ți-o ofer necontenit, cu precizie de ceas elvețian purtat pe mana orbului la sfârșit de oricare zi. Uneori până și tu poți fi răpus de cuvintele ce pot îngreuna oricare suflet care pare că sa abătut de turma care-l îndruma spre nicăieri .

Nu predic niciodată sub nici un fel de forma , cuvintele nimănui în afara nebuniei din gândurile mele. De asta-mi și permit oricând să te împing înspre început de noua viață , în care povestitorul nu poate fi nimeni altul decât tu .

Te las acum chiar la aceasta jumătate de primăvară cu adieri din fărâmă de vis care te învăluie în tot ce vrei tu și-ți amintesc să-ți spui tot mai des că fiecare dimineață va fi exact așa cum îți dorești .

Chiar nu m-am putut abține , de asta va și mulțumesc !

Vă îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
2 Comments

Posted by on March 20, 2019 in De ale vietii

 

Tags: , , , , , , ,

Si azi

Te regăsești tot mai des în goana asta după nimic, iar finalul de zi trăita te întrebi cum ți sa mai scurs numai a ta bucata de timp. Te grăbești fără sa ai un motiv întemeiat, de parca s-ar sfârși lumea dacă ar trebui sa mai și întârzii. Te pot auzi cum respiri greoi, după ce ai finalizat acest maraton , care-ți împinge pașii spre nicăieri.
Cauți mereu formula aceea atât de bine aleasa, menita sa-ți injecteze trupul cu tentativa de adrenalina menita sa-ți pună trupul în mișcare. Te consumi, la fel ca ultima picătura de ceara curata ce tocmai sa scurs de pe ultima lumânare aprinsa dar nu e ca și cum acesta ar fi sfârșitul tău.
Ai găsit mereu, în oricare fărâma de speranță ai păstrat în tine, puterea necesara pentru ați continua numai al tău drum spre locul pe care-l consideri atât de special.
M-ai judecat de multe ori, probabil ai gustat din dorul care te-a făcut sa revii pe la mine, în speranța ca vei găsi și în acea zi, doza de endorfina, pentru care ai început deja sa dezvolți o toleranta, atât de plăcuta cum iți place ție sa-i spui. Dar uneori, am ales a te forța în a lua câte o pauza, numai de dragul de ați oferi șansa sa guști din puritatea drogului, ce l-am creat într-o oarecare zi, cu multi ani în urma, special numai pentru tine.
Mi- a pasat mereu, de stările pe care ți le ofer și de felul în care tu le trăiești, atunci când le culegi singur, din rafturile mele prăfuite. Mereu a fost despre tine, nu am purtat niciodată insigna de scriitor eșuat la țărm de lume buna, iar dacă ar fi sa-i acord cuiva credite pentru asta, știi bine ca te-as alege numai pe tine.
Ziua de azi tocmai a început, tu te-ai trezit însetat după cafeaua fără de către nu poți continua, dar lasă-ți numai o clipa, în aceasta dimineață pe care încerc sa te fac a înțelege, ca e doar a ta, iar dacă te-ai opri, ai putea alege sa-ți oferi un zâmbet pur, la fel ca sufletul de om, știi tu, cel care mereu credeai ca e atât de greu sa-l porți după tine.
Mereu iți scriu aici, oricare ai fi tu, iar mesajul meu este același, indiferent de lumea din care vii tu, de asta ma și repet, sperând ca într-o zi vei înțelege, ca miracolul cel mai palpabil în care ai putea începe sa crezi , ești tu. Lumea noastră poate fi atât de simpla, trebuie doar sa o guști cu pofta de viata autentica și nu cumva sa-ți treacă prin gând sa o complici fără rost. Fa-ți ordine în paginile cărții în care mereu ai scris și ți-ai corectat poveștile pe care uneori alegi sa le trăiești și continua sa faci asta. Eu te susțin din umbra tărâmului din care te privesc cum te dezvolți în cea mai buna versiune a ta. Am fost mereu acolo , martor la procesele tale de conștiința și știu ca uneori adevarul asta atât de pur ,pe care ți-l las aici, e posibil sa te fi copleșit prea mult, dar tot nu e motiv întemeiat ca sa renunti. Zilele tale vor fi din ce în ce mai frumoase, iar drumurile tale vor deveni tot mai ușoare, când vei începe sa culegi doar gând bun, cu inima înflăcărată după ultimul strop de viata. Pentru ca tu mereu ai fost nimic altceva decât un învingător , chiar și atunci când ai fost nevoit sa porți războaiele din interiorul tău.
Acum înțelegi de ce te indemn mereu ca sa-ți trăiești viata ta, basmul pe care numai tu îl poți scrie și te anunț ca decizie mai simpla decât asta nu poate fi.
Hai zâmbește și azi, când învârti în cafeaua fierbinte, visând la minunățiile pe care astăzi le vei întâlni în drumurile tale către tine.
Te las cu drag, în aroma de vreme buna și vise frumoase, visate la răsărit de Luna plina, în prag de primăvară vindecătoare de inimi frânte.
Va îmbrățișez cu drag , Endorfinul.

 
2 Comments

Posted by on March 20, 2019 in De ale vietii

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,