RSS

Sari

25 iul.

Pășeam apăsat pe pământul umed , unde roua dimineții mângâiase firele de iarbă ca o mama ce și leagănă copilul la prima oră a dimineții. Îmi pusesem atât de multă încredere în fiecare pas pe care -l lăsam in urmă îndreptându-ma cu entuziasm spre următoarea aventură. Trăiam fiecare ciripit de pasăre atunci când îmi spălăm plămânii cu aerul curat, amintindu-mi cu satisfacție absolută de fiecare clipă în care am reușit să adorm fiara.

Te las uneori să pătrunzi în lumea din care foarte rar aleg să mă întorc , doar pentru puțin timp, să poți gusta și tu din tărâmul prin care ai putea să te plimbi.

Bănuiesc că ți-ar aduce satisfacție daca aș începe să scriu cuvintele pe care ai vrea să le auzi, dar eu, eu nu fac niciodată compromisuri și nici nu vând literatură comercială pe știu eu care tarabă. Nu e nimic altceva decât felul meu de a te indemna să te privești tot mai des în oglindă și să vorbești cu tine însuți ca mai apoi să reușești a găsi răspunsul la întrebarea „cine ești tu ?”. Chiar astăzi te-aș ruga să te întrebi din nou. Răspundeți numai ție, sa fie în taină aceasta conversație pe care de cele mai multe ori îți este frica să o ai. Dar ce poate fi mai frumos și mai profund in afara de a te cunoaște pe tine?

Nu vreau să-ți umplu mintea cu tot felul de prostii menite să te încurajeze în ascensiunea pe care deja ai început-o. Doar te împing uneori mai aproape de prăpastia peste care ai îndoieli că nu vei putea sări. Iar dacă nu ai risca chiar acum ca să fii tu , când crezi că vei mai avea timp sa faci una că asta?

Așa că, termină-ți cafeaua, scrieți planurile pe foile pe care le ai la îndemână , trăiește-ți visele , iar fiecare gând bun pe care-l ai, să se transforme în ceea ce tu numești realitate.

În dimineața asta a fost vorba doar despre tine , la fel ca în toate diminețile în care decid să-ți las frânturi din timpul meu.

Trăiește frumos !

Va îmbrățișez cu drag Endorfinul.

 
5 comentarii

Scris de pe iulie 25, 2019 în Uncategorized

 

5 răspunsuri la „Sari

  1. ioansperling

    iulie 25, 2019 at 7:06 am

    Suntem prea ocupați ca spectatori ca sa mai fim si jucători in jocul numit viată!

     
  2. ecoarta

    august 9, 2019 at 6:35 pm

    Da, ai dreptate, n-avem curajul să sărim peste buza prăpastiei, ne e teribil de frică să nu ne înghită abisul…preferăm abisul înşelător al existenței zilnice…mă-ntreb acum: vei sări!? Nu-i aşa că sunt bună să arăt pe altul cu degetul!? Sunt un biet muritor obişnuit…nu voi sări…

     
    • Endorfinul

      august 9, 2019 at 8:30 pm

      Eu zic sa sari, la fel fac și eu. Multumesc mult pentru vizita ta !

       

Lasă un comentariu