Contradictii

Imi place sa plutesc mereu, in aerul fierbinte care mi topeste sufletul. Probabil ca mi place tortura interioara. Sun in echilibru cu mine si cu cei din jurul meu. O fi sau nu normal, m-am obisnuit cu ideea. Ca un actor, ma pregatesc in fiecare dimineata pentru acea noua zi in care urmeaza sa traiesc. Imi retusesz inima, mai bat cateva cuie in ea, acopar golurile, ma imbrac cu zambetul pe care-l am inca de cand m-am nascut si pornesc la drum. Fericit, pentru ca urmeaza sa intalnesc cine stie ce oameni. Stiti, dupa cum am mai spus, imi plac oamenii, cu toate porcariile lor. Sunt fascinat de povestile pe care le are fiecare de povestit. O noua zi o alta poveste. Privesc fluturii cum imi calauzesc drumul meu si zambesc tuturor. Ma blochez uneori pe parcursul acestui drum si cateodata imi pierd echilibrul, dar ma agat de orice punct de sprijin pentru a-mi putea continua drumul. Ajung , mereu spre alta destinatiei si totusi este aceeasi. Privesc in jur si nu vad mai nimic, in afara fetelor triste care parca regreta aceasta zi. Si este Soare afara, ma arde . Nu suport caldura in exces. Ma moleseste si mi oboseste creierul. Nu functionez la parametri normali cand arde nenorocitul asta .. Dar nici iarna nu mi prieste , deci e posibil sa ma fi nascut intr-un loc cu care nu pot rezona. Glumesc , bineinteles, pentru ca om mai patriot ca mine , nu ve ti intalni.

Publicitate