Stii, de ceva timp, am inceput sa castig admiratia oamenilor cu care interactionez in fiecare zi, print intermediul florilor mele. Unii chiar mi-au spus acest lucru si cel mai minunat este ca , eu nu fac nimic, in afara ca-mi alimentez zilnic pasiunea si tin foarte mult sa o dezvolt. Nu am nevoie de vise si nici macar de aspiratii. Eu unul, imi traiesc deja visul pe care nici macar nu l-am visat, iar acest lucru ma face sa devin tot mai bun in ceea ce fac.
Eforturile mele de a schimba perceptiile oamenilor, bine intiparite in mintile lor, referitoare la flori, vorbind la modul general, au inceput sa dea rezultate remarcabile, mult peste asteptarile mele. Nu sunt un simplu vanzator de flori. Vand amintiri frumoase tuturor celor care-mi trec pragul, iar daca reusesc macar intr-o zi, sa-i fac pe toti cei care ajung pe la mine sa plece zambind, inseamna ca nu numai am reusit sa satisfac un client, ci am strecurat si o mica doza de endorfina, in sufletul sau.
Stiu , ca ma ghidez in viata dupa principii invechite, aruncate de mult la gunoi de omul modern, tehnologizat al zilei de azi si probabil ca ar fi trebuit sa am cu totul alte preocupari. Dar, nu vreau sa fac asta. Este alegerea mea sa nu ma amestec in multime si sa fiu fericit cand traiesc exact asa cum imi doresc, fara constrangeri si fara pareri de rau. Mereu, mi-am ales cararile pe care nu foarte multi pasesc, imi fac viata mult mai interesanta si mi-o condimenteaza in acelasi timp. Aerul este mult mai curat, pentru ca nu sunt nevoit sa-l impart cu nimeni. Sistemul in care traiesc, imi taie copacii si mi planteaza dalii de beton, care fac ca fierbinteala Soarelui de vara sa-mi arda picioarele si mai mult decat ar fi normal. Iar eu, am ales sa merg prin padure, cel putin prin ce a mai ramas din ea. Ne priveaza de oxigen, ridicand cladiri de metal la tot pasul care stau in picioare de la un an la altul, pentru ca mai mult nu rezista. Si acolo sunt aruncati toti roboteii care traiesc un program bine definit, in care lumina naturala este numai un desert pe cale de disparitie. Si da, singurul vinovat este omul, omul ala de rand care mereu a gustat resturile aruncate de cine stie ce popor, american, italian sau mai stiu eu care, in loc sa-si pregateasca singur de mancare. Toti asteapta subventii si ajutoare, preferand sa o faca in cine stie ce carciuma sau in caminul sau ,alaturi de pet-ul aferent de bere, singurul camarad care i-a mai ramas. Si uite asa prefer eu sa nu ma amestec cu turma asta fara personalitate si sa fac singur ceva bun pentru mine. Imi traiesc visele si acest lucru ma tine departe de toata invazia de snobism si idiotenie care pluteste in ce a mai ramas din tarisoara asta a mea.
Eu , sunt eu si atat, unic si deosebit ca fiecare dintre voi toti, numai ca, eu merg pe infinitatea de cararui, care se regasesc la tot pasul. Trebuie doar sa privesti in alta parte si in viata ta vor aparea o multime de intamplari fericite. Mai pierdeti mijlocul de transport cu care ajungeti la servici si o sa fiti dati afara probabil. Si cum nimic nu este intamplator, tocmai a ti ales sa va detasati de multime, Va traiti visul si atat. Problema este doar sa fiti capabili sa recunoasteti ca am dreptate. Si cel care accepta sa traiasca dupa propriile principii este cel care gusta pentru prima data din doza de endorfina proprie.
A si era sa uit: aruncati televizoarele pe geam, ca ele nu fac nimic altceva in afara sa indobitoceasca in mod special poporul roman.
Semnat , Endorfinul.
Endorfinul 