Cine esti tu ?

„Cine esti tu?” rasuna in mintea mea, atunci cand ma regasesc in momentele mele de tacere. Cu ce drept te aud pasind pe aleea gandurilor mele, cand tu nici macar nu te opresti sa culegi nimic. Ofer trairi gratuite cititorilor de scrisori. Mai devreme sau mai tarziu, ei vor fi cei care vor raspandi mai departe cuvintele mele. Prizonier al propriei minti, privesc acest peisaj infiorator de frumos.
Cine sunt eu ? Pot fi acel gand pe care tu alegi sa-l creezi intr-o diminieata de Noiembrie, cand orasul tau este acoperit de zapada. Cand tremuri de frig in fata oglinzii, chiar si dupa ce tocmai ai iesit din dusul fierbinte. Ma poti vedea ca un cub de gheata , care ti ofera senzatia de rece platind cu disparitia sa. Sunt acel zambet care-ti ofera frustrare, atunci cand tu refuzi sa-i zambesti. Ma preling peste intreaga ta fiinta, exact ca o picatura de ploaie, care paseste usor peste trupul tau, pana cand se evapora. Sunt fata Morgana, cand vine vorba de identitatea mea, lasandu-te sa crezi ca eu exist , cand de fapt am disparut de mult prea mult timp. Te las sa ma cunosti, numai atat cat sunt dispus sa ma deschid, dar e mai mare dezamagirea cand tu realizezi ca eu nici macar nu sunt real. Ma poti vedea ca un scriitor de scrisori, pe care le expediez fiecarui cititor in parte, menite sa se asterne in inima fiecaruia. Un mesager al nimanui , mi sa mai spus, cu toate ca mesajele mele ajung mereu la destinatar, incalcindu-i sau descalcindu-i sufletul. Asi putea fi vinul cel rosu, pe care tu-l alegi mereu in serile in care esti singura si-ti place sa visezi. Sau pot fi oglinda in care te privesti, propria ta reflexie, chiar daca refuzi sa crezi si in asta. Chiar daca te ingrozeste gandul ca asi putea fi chiar tu, esti fortata sa crezi in ceea ce-ti spun.
Un rebel care refuza sa capituleze, indiferent de furtunile prin care este silit sa treaca.
Dar tu , cine esti tu ? Cand niciodata nu-ti poti tine cuvantul dat? La fel cum nici macar nu te deranjezi sa viii la intalnirile noastre, iar eu mereu te astept pe aceeasi banca situata in dreapta aleei mele cu ganduri.
Ramai cu bine, tu cel ce ma citesti acum. Voi cobora si in gara ta, de fiecare data cand trenul meu va opri si pe la tine. Sa fii acolo, sa ma astepti, sa zambesti atunci cand ma vezi si sa-mi arati cat de viu poti sa fii. Sa incepi a exista, sa-mi demonstrezi mie contrariu, aratandu-mi ca tu nu te dai batut, cel putin nu atunci cand ti se cere asta. Si sa fii tu. De fapt , cine esti tu ?

Va imbratisez cu drag ,

Endorfinul !

Publicitate